IPS Teodosie - Ca la 20 de ani (galerie foto si audio)

 

„Nu pot să spun că am fost îndrăgostit de vreo fată pentru că eu, până în clasa a şaptea, nu ştiam care este relaţia dintre un băiat şi o fată. Eu credeam că este o simplă prietenie şi aşa înţelesesem, că din simpla prietenie şi din priviri se nasc copiii"

Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împlineşte astăzi 53 de ani. Spune că nu-şi simte vârsta şi că la masa festivă, organizată cu ocazia aniversării sale, se va asculta muzică corală. Pe numele său laic Macedon Petrescu, înalta faţă bisericească ne-a vorbit despre copilăria din Bucovina, despre adolescenţă, relaţia cu fetele, dar şi despre preferinţele muzicale.

În ziua în care v-aţi născut se sărbătoreşte Sf. Spiridon, făcătorul de minuni, dar şi Sf. Alexandru. Nu vi s-a dat niciunul dintre aceste două nume.
Nu, nu mi s-a dat acest nume. Mama mea, având mulţi copii, iar eu fiind ultimul... de fapt, la toţi copiii nu prea le-a dat nume comune. Le-a dat mai mult nume distinse, să zic eu. A fost o femeie foarte isteaţă, foarte vrednică, credincioasă, de o hărnicie pe care eu nu am văzut-o egalată nicăieri. Şi nouă ne-a părut bine cum ne-a numit pe fiecare, că a socotit dânsa că aşa este mai bine, să ne personalizeze.

Ne daţi exemple de nume de-ale fraţilor dumneavoastră?
Da... de exemplu Sabina, Minodora, Roman, Cristofor, Viorica... toate sunt nume nu aşa de comune. Nu este niciunul Ion, Gheorghe, Vasile. Dar nume, totuşi, care se găsesc în calendar.

De unde s-a inspirat atunci când a ales numele?
Nu am avut niciodată curiozitatea să o întreb. Ştiu că avea o personalitate foarte puternică şi ştia să chivernisească şi casa şi orice convorbire. Nu avea niciodată vreo bâlbă în vreo convorbire. Avea talent şi în vorbire şi în cântare. De aceea am admirat-o şi o admir şi acum pentru că o port în suflet şi nădăjduiesc că port un dialog cu părinţii mei chiar dacă sunt plecaţi din viaţa aceasta şi dialogul cel intim este chiar mai puternic decât cel obişnuit, de fiecare zi.

Despre tatăl dumneavoastră ce ne puteţi spune?
Era un om modest, foarte harnic. Nu atât de dotat din punct de vedere intelectual, dar totuşi foarte, foarte plin de filozofie în gândirea lui. Se pricepea la multe lucruri. avea în gospodăria lui adunate toate cele ce îi sunt necesare unui om care vrea să facă orice în gospodărie. Pentru animale, pentru reparaţii, pentru orice. Chiar avea o magazie impresionantă cu tot felul de unelte şi era un om care se mulţumea cu tot ce avea.

Aţi ajuns o înaltă faţă bisericească, dar părinţii vă pregătiseră o altfel de carieră... v-au trimis, la un moment dat, să învăţaţi strungărie...
Au vrut, dar încă nu am învăţat. Au vrut pentru că erau mai mulţi tineri care lucrau la o întreprindere de lângă oraş. Făceau naveta şi se gândiseră că ar putea să aibă şi ei această bucurie. Să fac naveta, să merg ziua la muncă, iar seara să vin acasă, să port grijă de gospodărie. Şi pentru că iubeam munca şi animalele, şi îmi plăcea să fie făcute toate la locul lor şi îl însoţeam pe tata la toate treburile, iar cu surorile făceam împreună toate treburile, şi fânul şi cartofii. Au gândit că aş fi potrivit pentru gospodărie, pentru că îngrijeam de animale, chiar am muls vacile de la vârsta de 6 ani şi aveam o pasiune, iubeam foarte mult animalele. S-au gândit că, dacă iubesc gospodăria, ar fi bine să rămân în gospodărie şi sigur că eu nu am gândit dintr-o dată altceva.. dar pentru că mi-a plăcut să învăţ, să citesc, sigur am vrut să le îmbin. Nu vedeam eu atunci, copil fiind, cum aş putea să le îmbin şi gospodăria şi o pregătire intelectuală şi o muncă intelectuală.

V-aţi păstrat măcar puţin din graiul moldovenesc? Vă este dor de ţinuturile natale?
Acestea sunt imprimate. Şi eu îmi impun să vorbesc ca aici, dar ceea ce s-a imprimat nu se poate şterge. Îmi impun să vorbesc pentru a nu fi dialect, pentru a fi cât mai literar, să nu fac discriminare. Dacă sunt literar, atunci pot vorbi cu oamenii din orice regiune.

De când nu aţi mai fost acasă?
Nu de mult. Merg, cel mult, la două săptămâni. Pentru că am şi mănăstirea acolo, care a fost făcută în cinstea părinţilor mei, care, cu multă jertfă, au agonisit pământul, au făcut casa şi cu jertfă ne-au crescut şi ne-au întreţinut şi la şcoală. Merg la mănăstire, acasă, ca atunci când mergeam la părinţii mei, pentru că simt că sunt şi acum prezenţi acolo. Nu fizic, dar spiritual sunt prezenţi.


Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-aţi primit de ziua dumneavoastră? De la cine?
Cred că cel mai frumos a fost când am primit chipul mamei frumos pictat, pe care îl am acasă, chiar de la părintele secretar, despre care nu ştiam că are şi talentul de a picta. Pictează ocazional, dar pictează foarte frumos.

Când l-aţi primit?
Acum cinci ani.

Papa Benedict povestea că în tinereţea sa a fost îndrăgostit de o femeie. Există la cel care va deveni, în timp, om al bisericii şi dragostea umană, nu neapărat cea de semeni?
Da... eu trebuie să spun că am avut o copilărie nu bogată material, dar foarte frumoasă şi foarte tihnită. Fiind prima casă din sat, nu prea m-am jucat, că nu aveam cu cine. M-am jucat oarecum cu surorile mele mai mari. Şi cu nepoţii, că am nepot mai mare decât mine cu un an. Nu am fost un iubitor de sport în copilărie, aşa cum sunt copiii. Copilăria s-a contopit mai mult în muncă. Chiar de la 6 ani, şi nu m-a pus nimeni, eram supărat pe mama dacă nu mă trezea de dimineaţă să merg pe deal, destul de departe şi chiar de cu noapte, la vite, să le mulg, să le îngrijesc. Îi era milă şi eram supărat dacă nu mă trezea vreodată. De multe ori dormeam iepureşte, ca să mă trezesc eu singur. Sigur că îmi aduc aminte multe momente frumoase. Cele mai frumoase au fost cele petrecute lângă părinţi, pe care îi iubeam foarte tare sau aşteptam la sărbători să vină fraţii mai mari acasă. Acestea erau momentele cele mai frumoase, că veneau acasă, ei lucrau departe sau fiind căsătoriţi. Eu eram cel mai mic. Veneau acasă cu toţii şi era o atmosferă minunată. Cred că asta este cea mai frumoasă pentru orice familie. Să fie cât mai mulţi, să se bucure împreună. Trebuie să spun că au fost câteva momente când s-a terminat totul şi au existat situaţii când n-am mâncat nimic în zilele acelea, dar ne-am găsit şi mi se pare că au fost cele mai frumoase zile de sărbătoare. Să ştiţi că belşugul de bucate nu aduce fericirea. Fiind împreună, aceasta era cea mai mare bucurie. Noi ne-am iubit unii pe alţii şi ne-am îngrijit hainele foarte bine. Noi nu aveam decât un singur rând de haine şi de aceea eram cei mai eleganţi şi mai îngrijiţi.

Orice adolescent simte, la un moment dat, ceva pentru o fată...
Sigur, eu am fost chiar prieten cu mai multe fete. În ce sens... Pentru că în pauze nu mergeam să mă dau nici pe săniuş... o singură dată m-am dat cu învăţătoarea... am făcut un fel de trenuleţ şi m-a luat şi pe mine. Dimpotrivă, îmi plăcea să stau, să cântăm în pauză. Cântam cu fetele... întreţineam o convorbire. Nu pot să spun că am fost îndrăgostit de vreo fată pentru că eu, până în clasa a şaptea, nu ştiam care este relaţia dintre un băiat şi o fată. Eu credeam că este o simplă prietenie şi aşa înţelesesem, că din simpla prietenie şi din priviri se nasc copiii. Eu nu am ştiut cum se fac copiii. Apoi a venit lecţia de anatomie şi, când am aflat, am fost şocat. Şi am întrebat-o pe profesoară de ce ne învaţă aşa ceva pentru că este ceva ruşinos. Iar profesoara mi-a spus: „Dar asta este cel mai important". Aveam această bucurie să discut cu fetele, dar întrucât am mers la seminar la 14 ani... Până atunci nu m-am îndrăgostit. Dar am avut simpatii pentru mai multe fete, mai ales pentru cele care învăţau bine, care erau cuviincioase... după aceea am înţeles ce înseamnă dorinţa, ce înseamnă păcatul. (...) Eu nu am auzit cuvinte nepotrivite în casă şi atunci nu am avut de unde să ştiu. Nu m-am jucat cu copii mai mari sau cu cei de vârsta mea, aşa că nu am avut de unde să ştiu. Multe lucruri nu le-am priceput până târziu şi nu-mi pare rău că nu le-am priceput, că poate eram curios. Când a venit vremea să fiu curios, a venit şi educaţia la timp.

Ce hobby-uri are omul Macedon Petrescu?
Mi-a plăcut muzica din copilărie. Atunci ascultam, cum era şi moda la ţară, muzică populară, pe care am şi cântat-o. După aceea am prins gustul muzicii bisericeşti, pe care o consider superioară tuturor. Dar ascult şi muzică uşoară şi muzică clasică, care este uneori ca o rugăciune.

Ce artişti vă plac?
Din muzica populară, Sofia Vicoveanca. I-am cântat muzica în copilărie. I-am dat şi eu un colind din satul meu, pe care l-a înfrumuseţat puţin. Sunt fericit că o cunosc pe Sofia Vicoveanca. Apreciază cântăreţii mari din toate zonele. Am apreciat-o foarte mult pe Elena Roizen. De asemenea, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Zavaidoc, Ionuţ Fulea, o voce atât de caldă şi frumoasă, Drăgan Muntean, Gheorghe Turda, Veta Biriş, Sava Negrean Brudaşcu. Avem cântăreţi de folclor foarte buni.

Dar din muzica uşoară?
Margareta Pâslaru, Pompilia Stoian, Angelea Similea, Mirabela Dauer. Voci deosebite, care îţi creează emoţie atunci când cântă.

Garda veche. Dar din generaţia nouă?
Probabil că apreciez, dar nu-mi aduc aminte cum îi cheamă. Şi dintre actori îmi plac Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu şi Dan Puric, care ar fi în stare să cucerească pe oricine, tânăr, bătrân...

Un film preferat...?
Pentru mine, cel mai emoţionant film a fost Baltagul.

Care este cartea dumneavoastră preferată, în afară de cele bisericeşti?
Ar trebui să stau foarte mult să mă gândesc, să aleg una preferată. În copilărie mi-au plăcut mult poeziile.

Aţi scris?
Am şi scris, dar m-am oprit într-o zi pentru că m-am apucat de făcut lucrări ştiinţifice. Poetul meu preferat a fost Coşbuc. Mi-a plăcut foarte mult şi am învăţat multe dintre poeziile sale. „Nunta în codru" am învăţat-o în clasa a doua şi o ştiu de atunci.

Care este ultima carte pe care aţi citit-o?
O carte despre Eminescu, o trecere în revistă a operei lui, de Manolescu.

Cărţi SF aţi citit?
Nu, nu găsesc sensul ficţiunii. Nu aş putea să evadez într-o lume ireală.

Cine vă cumpără hainele... cele de zi cu zi. Mergeţi la cumpărături?
Nu, nu. Nu aş putea. Ar însemna să blochez locul. Mă mai duc prin aeroport... un suvenir pentru câte cineva. Nu pentru mine. Dacă îmi trebuie ceva, îmi cumpără măicuţele. O cămaşă sau ceva. Dar, de obicei, cămăşi primesc. Chiar şi ghete.

Aveţi şi încălţăminte de firmă...
Şi aceea, tot primită este. Şi acum, de ziua mea, o să primesc cadouri.

Faceţi petrecere de ziua dumneavoastră?
Nu petrecere. O masă festivă. Vom face, sigur. Este dezlegare la peşte. Vom asculta muzică corală, deci nu va fi o petrecere.

Anul trecut ce invitaţi aţi avut?
Păi am avut... nu persoane cunoscute. Nu vârfurile. Primarul parcă nu a venit. Sau parcă a venit, mi-a dat un cadou şi a plecat. Şi viceprimarul, domnul Gabi Stan. De la Consiliul Judeţean nu a venit nimeni.

Şi ce v-a adus Radu Mazăre cadou?
Mi-a adus un tablou frumos, vechi. Ştie să facă daruri.

Aveţi o relaţie bună cu primarul?
E normal să ai relaţii, pentru că altfel înseamnă că nu chiverniseşti bine. S-a arătat a fi un om care m-a respectat.

L-aţi spovedit vreodată pe Mazăre?
Când va veni... Nu, la spovedanie, nu.

Vi se pare că este un om credincios?
Eu nu l-am cercetat. Dar, din buna cuviinţă şi din felul cum se îngrijeşte de oameni. Cred că fără credinţă, o persoană s-ar descoperi că nu este sinceră. Şi, iată că nu face numai de faţadă lucrurile. Poate că altul ar fi făcut nişte afaceri.

Dar, Mazăre face şi afaceri...
Eu nu mă ocup de afaceri. Noi ne întâlnim pentru cele ce ne privesc în comun.

Din familia dumneavoastră va veni cineva la aniversare?
Nu, pentru că merg eu acasă săptămâna viitoare.

Din experienţa ultimilor ani, care credeţi că va fi prima persoană care vă va suna să vă spună „La mulţi ani"?
Cred că surorile mele. Aşa fac întotdeauna. Pe la 6 jumătate-şapte, mă sună...

Se spune că cei care provin din familii numeroase îşi doresc copii. Nu v-aţi dorit niciodată urmaşi?
Nu. Niciodată n-am regretat calea pe care am luat-o. Poate, când eram prin în clasa a VIII-a, în primul an de seminar, m-am gândit în treacăt, crezând că mă voi căsători. Dar, în anul II de seminar, eu am fixat în inima mea că voi merge pe calea aceasta. Şi, atunci, era inutil să mă gândesc la urmaşi. Ştiam care îmi este drumul. Nu puteam să mă abat. Drumul îl alegem noi, Dumnezeu nu alege niciodată înaintea noastră.

Spuneţi că primiţi foarte multe cadouri. Ce primiţi de obicei?
Dar, nu primesc foarte multe. Cel mai mult primesc flori. Cred că sunt cele mai sincere, frumoase şi nevinovate daruri.

Când eraţi mic şi vă întreba lumea ce vreţi să fiţi când veţi fi mare, ce răspundeaţi?
Mi-aş fi dorit să fiu contabil, pentru că de aceea am urmat Liceul Economic, dar, pe atunci, nu mă gândeam să devin preot. Nu ştiam sigur ce voi urma, dar, în primul rând, vroiam să-mi asigur un viitor. Surorile mai mari făcuseră liceul cu specializare contabilitate.

De ce vă este frică în viaţă?
De Dumnezeu. Am fost fricos când eram copil. Nu ieşeam noaptea afară, mi-era frică de întuneric. Dar, acum, nu-mi mai este frică, nici în maşină, de nimic.

Simţiţi că îmbătrâniţi sau tinereţea ţine de spiritualitate?
Nu, mă simt ca la 20 de ani.

Din punct de vedere al energiei?
Şi al energie şi al sănătăţii. Chiar şi analizele confirmă.

Toată lumea se întreabă... cum se întreţine o barbă?
(râde) O speli cât mai des, cu şampon.

Vă duceţi la frizer pentru ea?
Nu. Am frizer care vine să-mi ajusteze părul.

Vă place fotbalul?
Nu am jucat vreodată. Dar, urmăresc, câteodată, când am timp.

Cu cine ţineţi?
Cu echipa naţională. Niciodată nu mă întristez cum fac unii, ţin un fel de doliu, când pierde o echipă... înseamnă că i-a învăţat minte să joace mai bine. Acestea sunt jocuri, şi ele nu ar trebui să influenţeze structural viaţa noastră.

Care este cel mai credincios primar din judeţ?
Primarul din Cumpăna. Un om care să nu facă ceva fără binecuvântare ca doamna Gâju nu am mai întâlnit. Ea orice face vine şi mă întreabă şi îmi cere binecuvântarea. Chiar şi atunci când pleacă în străinătate. Soţul are o bucrie mare acum. Pentru că ea a fumat şi eu nu aş mai fi avut o colaborare cu ea dacă nu s-ar fi lăsat. Şi soţul mi-a mulţumit pentru asta. O apreciez şi i-am spus să-şi controleze şi vorbirea. Este o persoană cu care nu ai cum să nu colaborezi şi să nu ţii la ea. De aceea, să nu se supere nimeni pe ea, dar cel mai des am fost la Cumpăna.

Ce vor mânca invitaţii la aniversare?
Preparate din peşte, icre, aperitiv, sarmale... totul cu peşte. Şi dulciuri.