Istoria în Justiţie, scrisă la Constanţa! CSM a decis. Ultimul cuvânt îl va avea preşedintele României (document)

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât înaintarea către preşedintele României a propunerilor privind eliberarea din funcţie, prin pensionare, a Mariei Uzună, judecător la Curtea de Apel Constanţa, începând cu data de 1 iunie.
 
Maria Uzună a fost numită judecător la Judecătoria Medgidia prin Decretul nr. 91 din 7 mai 1996.
 
În prezent, Maria Uzună este judecător la Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie din cadrul Curţii de Apel Constanţa. Recent, magistratul a luat, împreună cu un alt coleg, o decizie ce reprezintă o premieră în justiţia din România.
 
Mai precis, este vorba despre cazul a doi şoferi din Constanţa care au fost condamnaţi definitiv pentru ucidere din culpă, după ce şi-au parcat maşinile neregulamentar! De asemenea, în prezentul dosar a mai fost condamnat un alt conducător auto, tot pentru ucidere din culpă, acesta fiind şoferul maşinii care a lovit cele două autoturisme parcate neregulamentar.
 
În motivarea deciziei, judecătoarele Maria Uzună şi Cristina Eleni Marcu, din Curtea de Apel Constanţa, arată, printre altele, că „fapta (…), care, la data de 7.01.2010, în jurul orei 5.30, a oprit neregulamentar autoturismul (...), cu numărul de înmatriculare (...), la o distanţă de 2-3 m de bordură, ocupând parţial banda nr. 2, destinată exclusiv circulaţiei (încălcând prevederile art. 63, alin. 5 din OUG nr. 195/2002, republicată), poziţionarea acestuia favorizând producerea celui de-al doilea impact în care a fost implicat atât propriul autoturism, cât şi autoturismul marca (…), cu numărul de înmatriculare (...), condus de inculpatul (...) (...), care conducea cu o viteză peste limita legală în interiorul localităţii, pe str. Oborului din Constanţa, dinspre str. Bucureşti spre bd. I.C. Brătianu (după ce anterior acesta intrase în coliziune cu autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), aparţinând inculpatului (...) (...), oprit de asemenea neregulamentar), din evenimentul rutier rezultând vătămarea corporală a numitului (...), care ulterior a decedat, decesul fiind favorizat de traumatismul suferit în accidentul rutier, dar şi vătămarea corporală a numitei (...)“.
 
„Elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă este reprezentat de orice acţiune sau inacţiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane. (…) Aşadar, nici inculpaţii (...) şi (...) nu au respectat prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice, câtă vreme, prin omisiunea de a opri lângă şi în paralel cu marginea carosabilă, într-un singur rând (inculpatul recunoscând chiar că oprise paralel cu un alt autoturism), neexistând mijloace de semnalizare care să dispună altfel, a fost generată starea de pericol care s-a şi concretizat, astfel cum s-a arătat anterior.
 
Astfel, acţiunile/inacţiunile tuturor celor trei inculpaţi (de a circula cu o viteză peste limita legală, respectiv de a opri neregulamentar autoturismele pe drumul public) au fost comise cu ocazia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, activitate pentru exercitarea căreia sunt stabilite reguli prin acte normative OUG nr. 195/2002 şi HG nr.1391/2006“, se mai arată în motivarea Curţii de Apel Constanţa.
 
„Constatând că factorul determinant şi primul înscris în nexul cauzal este nerespectarea de către inculpatul (...) a limitei de viteză pe drumurile publice, s-a reţinut în sarcina acestuia un grad de culpă de 55%. Totodată, pe lângă culpa celorlalţi doi inculpaţi, s-a constatat că se impune reţinerea unui procent de culpă şi sarcina defunctului (prin raportare la infracţiunea de ucidere din culpă), dar şi a părţii civile (cu referire la infracţiunea de vătămare corporală din culpă), câtă vreme, pe de o parte, autoturismul condus de (...) fusese oprit în aceleaşi condiţii ca autoturismele conduse de inculpaţii (...) şi (...) (la 2-3 m de bordură, ocupând parte din banda nr. 2 de circulaţie), iar pe de altă parte, cei doi se aflau pe partea carosabilă, deşi erau conştienţi de riscul la care se expun în condiţiile expuse. Prin urmare, se impune a se reţine culpele concurente ale inculpaţilor (...) şi (...) cu cea a inculpatului (...) (câte 15% fiecare), dar şi reţinerea unei culpe comune cu cea a inculpaţilor a victimelor celor două infracţiuni (15%)“, conform motivării.

 
În secţiunea „Documente“ poate fi citită integral motivarea Curţii de Apel Constanţa.