Istoric, personalități, proiecte, identitate, dezvoltare Interviuri Live. Techirghiol în anul Centenarului (galerie foto + documente)

Orașul Techirghiol este prima comunitate pe care o „vizităm“ în cadrul proiectului „Interviu Live. Județul Constanța în anul Centenarului“.
Interviul live cu primarul orașului Techirghiol, Iulian Soceanu, va avea loc marți, 31 iulie, ora 14.00, pe https://www.facebook.com/ziuaconstanta/. Vom discuta despre istoria localității, despre personalitățile care și-au lăsat amprenta în comunitate, despre legendele legate de lac, despre cum s-a făcut balneologie din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Vom atinge și subiecte legate de strategii de dezvoltare a localității, investiții, identitate, fonduri europene, servicii publice, învățământ sau performanțe culturale și sportive. Așteptăm și întrebările dumneavoastră pentru invitatul ediției, în timp real, pe pagina noastră de Facebook.
 
Istoric și identitate

Legenda spune că un bătrân olog și orb a ajuns, odată, cu măgarul său, din greșeală, pe malul lacului care astăzi poartă numele Techirghiol. S-a chinuit bătrânul ore în șir să iasă din noroiul mirositor, dar asinul încăpățânat nici că voia să se miște, malul acela exercitând o tainică atracție asupra sa. Mari au fost însă mirarea și bucuria bătrânului când, ieșind din lac, și-a dat seama că ochii săi puteau distinge din nou o geană de lumină, iar picioarele sale, de multă vreme neputincioase, începuseră să-l asculte.
 
Aflându-se despre această vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scăldându-se și ungându-se cu nămol pentru a-și găsi tămăduire. Și câte minuni nu se petrec acolo - ologii încep din nou să meargă, oasele înțepenite își redobândesc tinerețea, femeile își recapătă fertilitatea, iar bolnavii de piept își găsesc tămăduirea. 
 
Mărturiile existenței și continuității oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice. Istoria locurilor ajunge până în neolitic, așezarea Techirghiolului fiind inclusă în faza a doua a culturii Hamangia-Cernavodă. În oraș există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă și amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomană, acte aparținând lui Mihail Kogălniceanu, casa și azilul construite de Constantin Tănase (construiește sanatoriu pentru artiști), dar și casele de vacanță ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi sau Jean Constantin. 
 
Încă din anul 1854 datează primele înscrisuri despre calitățile terapeutice ale nămolului, în timpul Războiului Crimeii, când un comandant otoman, Said Pașa, se vindecă. Din 1877, după război, elita românească intuiește bogăția locului și boieri precum Ion Movilă sau Mihail Kogălniceanu cumpără în zonă terenuri.
 
Techirghiolul este cunoscut ca stațiune balneară abia din anul 1899. Atunci s-a inaugurat Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalații pentru băi cu nămol. Familiile scriitorilor Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, actrița Fanny Rebreanu sau Tudor Arghezi erau oaspeți de vară ai stațiunii. 
 

Camil Petrescu și-a plasat o parte a acțiunii romanului său „Patul lui Procust“ în Techirghiol.
O primă mențiune documentară a așezării Techirghiol datează din 1560, când Tekfür-köy este numit în firmane ale sultanului Suleyman Magnificul către domnitorul Moldovei. La 1 decembrie 1878, trupele române intră în Dobrogea, ceea ce reprezintă și faptic alipirea provinciei cu țara. 
 
În 1894, Ministerul Agriculturii și Domeniilor vinde Societății de Binefacere Eforia Spitalelor Civile din București 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezintă și primul pas în constituirea a ceea ce astăzi numim Stațiunea Balneară Techirghiol (sursa - www.primariatechirghiol.ro).
 
Personalități care au trăit sau au aparținut vremelnic Techirghiolului
 
Dr. Vlad Moraru
 

Aproape toți pacienții care urmează tratamente la Sanatoriul Balnear Techirghiol îl cunosc pe dr. Vlad Moraru, directorul unității, drept medicul curant căruia îi mulțumesc, la finalul perioadei de recuperare, pentru recomandările și eforturile depuse.
 
Dr. Vlad Moraru, fostul manager al Sanatoriului Balnear Techirghiol, a activat timp de 31 de ani în cadrul unității medicale. A fost unul dintre cei mai apreciați manageri de spital din România, reușind să transforme Sanatoriul Balnear de la Techirghiol, cât a stat în funcția de director, într-o unitate medicală de excepție.
 
Jean Constantin

Pe numele său real Constantin Cornel Jean, a fost unul din cei mai mari actori români, interpret de roluri comice, considerat „maestrul comediei“. Jean Constantin s-a născut în anul 1928, la Techirghiol, într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie greacă, iar tatăl său de etnie română. Numele său de familie era Jean, și nu Constantin. Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi țigan de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia și nu numai că sunt de-al lor“, declara acesta.
 
A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio“. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare. Teatrul de Vară din Techirghiol poarta numele marelui actor.
 
Constantin Tănase („Monografia orașului Techirghiol“, Aurelia Lăpușan)
 
Constantin Tănase a fost ceea ce se cheamă actorul total: a jucat comedie, operetă, chiar operă, deși popularitatea și-a făcut-o în revistă. S-a născut în Vaslui, la început de iulie 1880, și a murit la 29 august 1945. Dragostea pentru orașul Techirghiol a venit odată cu prietenia cu Ioan Adam, profesor de limba română, magistrat și apoi secretar al Primăriei Constanța, autorul primei monografii a Constanței.
 
În paralel cu fantastica activitate scenică, în care satira a lovit necruțător, ancorată mai ales în politicul timpului, Constantin Tănase a fost ales mulți ani președintele societății Scena, din care făceau parte actori din toate teatrele românești. Din această poziție, actorul a contribuit esențial la construirea sanatoriului Scena din Techirghiol. Nu se știe anul când și-a cumpărat Constantin Tănase casă la Techirghiol, însă într-un tabel din 28 octombrie 1931 figurează, printre alți proprietari, Tănase - artist, str. Regele Ferdinand 16.
 
În anul 1935, primarul Pericle Macri convoca ședință extraordinară a Consiliului Local Techirghiol și propunea: „Având în vedere că marele artist român Constantin Tănase - se scria în procesul-verbal al ședinței - este o personalitate cu care țara noastră se mândrește și care prin talentul său și printr-o strălucită activitate teatrală, timp de 30 ani, a făcut ca faima renumelui să depășească de mult hotarele României; având în vedere că domnia sa și-a pus sufletul și talentul în serviciul patriei, organizând reprezentații prin spitalele militare și de-a lungul frontului, în timpul războiului pentru reîntregirea neamului, ușurând suferințele vitejilor răniți în lupte, și spre a ridica moralul de pe front și-a câștigat Constantin Tănase un merit la recunoștința tuturor românilor, din punctul de vedere al mișcării culturale, atât pentru stimulentul și propășirea ce-a imprimat teatrului românesc, dar și prin faptul că beneficiul activității sale personale l-a investit în opera de cultură, construind două școli primare.
 
Față de localitatea Techirghiol, Constantin Tănase a arătat o deosebită solicitudine încă înainte de marele război, căci, grație prețiosului său concurs, construcția bisericii din Techirghiol s-a putut termina, el suportând aproape jumătate din cheltuieli, iar ca președinte al Societății artistice „Scena“ a ridicat un sanatoriu în stațiune pentru căutarea sănătății artiștilor fără mijloace, contribuind astfel la progresul si înfrumusețarea localității.
 
Se decide: În semn de omagiu pentru jubileul de 30 ani de activitate teatrală a marelui artist român Constantin Tănase, ca recunoștință pentru contribuția sa la operele cultural-religioase și de înfrumusețare a orașului Techirghiol și pentru a se perpetua în viitor numele acestui distins fiu al țării, căminul cultural din Techirghiol și localul a cărui construcție va începe în acest an jubiliar vor purta numele Constantin Tănase.
 
O delegație, cu primarul în frunte, se va deplasa la București, la Fundația culturală regală „Principele Carol“, și apoi să ducă patronului, cu ocazia zilei onomastice, 21 mai, marea veste“.
 
Așa s-a născut căminul cultural „Constantin Tănase“, neobișnuit botez cu numele unei personalități în viață. La 27 februarie 1939, căminul cultural „Constantin Tănase“ era organizatorul unei manifestări aniversare - împlinirea unui an de la promulgarea Constituției la care erau invitați „toți cetățenii români credincioși patriei“. Localul nu era gata, deși Consiliul Local aducea mulțumiri patronului, C. Tănase, care contribuise, până în 1939, cu 35.000 de lei numerar și materiale în valoare de peste 50.000 de lei.
 
Iosif N. Dona („Monografia orașului Techirghiol“, Aurelia Lăpușan)
 
I.N. Dona devine director la Techirghiol în 1906. Sanatoriul de la Techirghiol trecuse deja în rândul spitalelor Eforiei Civile din 1901. Medicii primari, în servicii mixte, medico-chirurgicale, trebuiau să-și ocupe posturile prin concurs. După trei sesiuni în care nu a fost admis niciun candidat, în mai 1903, I.N. Dona se califică primul, cu punctaj maxim.
 
Preocupat să cerceteze amănunțit efectele curei de nămol asupra copiilor, face diverse experimente: tratamente de 2-3 serii consecutiv, întocmește fișe personale și fișe de diagnostic. Alături de copii români fac tratament și 3 bolnavi de etnie greacă, un italian, 7 germani, 5 francezi, 5 bulgari, un turc, 20 evrei. Condițiile impuse la internare, atunci când cererile au depășit numărul de paturi ale stabilimentului: să fie sărac, să fie bolnav, să fie copil. Doctorul și-a permis să introducă, alături de tratamentul balnear, și o „cură“ de educație: viața era organizată ca într-un internat de școală, riguros supravegheată.
 
Și toată această îngrijire - tratamentul, cazarea, celelalte servicii oferite atât de generos de conducerea Eforiei - era gratuită. În 1907 doctorul Dona lansează o amplă monografie de specialitate dedicată Techirghiolului. Tratând superioritatea lacului, printr-o analiză calitativă și cantitativă și o comparație cu Lacul Sărat , dar și cu stațiunile balneare europene, dr. I.N. Dona, în lucrarea sa „Tekirghiol“, mai preciza: „Apa lacului este limpede și cu reflecte opaline, lactescente sau gălbui, din cauza concentrației sale și a nenumăratelor animale microscopice care trăiesc în ea. Analiza chimică a apei o dovedește puternic mineralizată și densă, bogată în o mulțime de săruri și putând rivaliza cu cele mai renumite ape clorobromosodice. Ținând seama de dimensiunile enorme ale lacului și de adâncimea sa, ne putem închipui acum în ce cantitate colosală se află această apă minerală la Tekirghiol. Abundența aceasta, constituie pentru Tekirghiol un avantaj și o superioritate asupra altor lacuri sărate similare, cum ar fi bunăoară Lacul Sărat, și iată de ce: La Tekirghiol, înțelege oricine, că din cauza mărimii lacului și volumului de apă compozițiunea chimică a acesteia va fi constantă sau va varia foarte puțin”.
 
La Techirghiol avea cabinetul în partea din față a Fabricii de Ape Minerale și Gazoase Nora. Aici erau găzduiți prietenii lui, pictorii, dar și  Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea și mulți alții. A cumpărat una din importantele clădiri ale localității, vila „Zori de zi”. Primăria propune în 1939 spre demolare imobilul. Doctorul se opune gestului arbitrar și pasional al Primăriei.
 
„Întâmpinarea“ pe care o face medicul este  o poveste demnă de consemnat:
„Vila mea «Zori de zi» nu este o simplă baracă de lemn, magazie sau gard neregulamentar, care poate fi dărâmată conform articolului 151. Această vilă este o construcție de câteva sute de mii de lei, cu peste 20 camere, frumoasă, estetică, cochetă și care retrasă de la stradă și cu grădină în față nu face decât să înfrumusețeze stațiunea; priviți construcțiile alăturate, de-a lungul bulevardului Ghica, care deși din zid, nu constituie decât o oribilă alcătuire de cele mai inestetice specimene de clădiri într-o stațiune balneară. Dacă vila «Zori de zi» e construită pe lângă zidărie și cu lemn este că aceasta constituie stilul multor construcții din diverse orașe europene și, mai ales, din stațiuni cu sezon numai de vară.
 
Întreaga Elveție, Danemarca, Suedia, Germania etc. cuprind asemenea clădiri. La noi, însuși castelul Peleș, o podoabă de arhitectură, are în mare parte material lemnos în fațadă, asemenea multe din atenanțele sale și întreg castelul Pelișor sunt din lemn. La Eforie există vila d-lui Manolescu, general al Palatului, construcție din lemn, și alte vile... „Onorate domnule primar, la Techirghiol, cum o să vă convingeți, e sărăcie multă, vizitatori puțini, sezonul ține abia 40 de zile, impozite exorbitante. Aceste adevăruri vi le spune un medic care are peste 30 ani practică în localitate. Nu dărâmați, deocamdată, ceea ce este încă bunișor, lăsați 2-3 ani să ia stațiunea avânt...”
 
Mircea Eliade („Monografia orașului Techirghiol“, Aurelia Lăpușan)
 
Autor a peste 1.500 de cărți, eseuri și articole de specialitate, românul Mircea Eliade s-a bucurat de o atenție imensă în lumea cercetătorilor, fiindu-i dedicate peste 500 de lucrări omagiale privind activitatea si personalitatea sa creatoare. Este un brand de țară pe care îl putem valorifica oricând cu prețiozitate și convingere. Aparține spațiului universal în întregul spirit românesc. S-a născut la 28 februarie 1907/ 13 martie 1907 în București. A debutat la 14 ani, la 16 era deja un nume cunoscut iar de la 17 ani începe să scrie articole în care tratează istoria religiilor și cultura Orientului. Însă puțini știu că în anul 1912, viitorul romancier, eseist și filosof în istoria credințelor lumii Mircea Eliade este înscris și urmează cursurile clasei I primare la Cernavodă. Tatăl său, ofițer, fusese repartizat în garnizoana orașului și venise, evident, cu toată familia. În perioada aceea a cunoscut Dobrogea.
 
A cunoscut și locuit verile în Techirghiol. În „Memorii“ (1907-1960), el își amintește cu precizie de statutul lui de vilegiaturist la mare.
„Pe atunci, în 1912, Techirghiolul era încă un sat, având doar câteva clădiri mai arătoase: un hotel modern, câteva hanuri, stabilimentul de băi fierbinți, clădiri sumbre ale Coloniilor de vacanță și patru-cinci vile. Sus, pe deal, nevăzute din șosea se întindeau bordeiele tătărești. În vara aceea, tata închiriase pentru două luni o cameră spațioasă într-o vilă. Toată familia făcea, diminețile, băi calde de nămol. Ne întorceam apoi repede la vilă și ne culcam din nou, ca să transpirăm. După-amiaza trebuia să dormim din nou, cel puțin un ceas, ca să ne odihnim. Căci, spunea tata, băile fierbinți ne epuizau și de aceea erau atât de miraculoase, pentru că obosesc omul până la măduvă, iar după aceea, silindu-l să se odihnească, îl fac mai zdravăn și mai sănătos.
 
Dar spiritul de întreprindere al tatei nu s-a oprit aici. A socotit că dacă va mai clădi încă o serie de odăi, le-ar putea închiria pe timpul verii. Și după ce-și vor scoate cheltuielile, din banii câștigați vor putea strânge zestrea surorii noastre, Cornelia, care se născuse câțiva ani înainte. În anul următor, „Vila Cornelia“ avea șase odăi. Nu știu când și cum au fost mobilate, dar puțin timp după ce am venit noi au început să sosească chiriașii. Zadarnic a încercat mama să se opună, tata avea planuri mari: grădina de zarzavat, pepinieră cu flori, livadă cu pomi fructiferi. În timpul anului, venea de câte ori putea, de la Cernavodă sau de la București, să sădească pomi și să mărească grădina. Cumpărase încă un teren în spatele și în coasta vilei, pe care se gândea să clădească bucătării și odăi de servitori (crezând că astfel va atrage chiriașii bogați). Acestui entuziasm i-a pus capăt intrarea României în război. Doi ani, n-am avut nici o știre despre „Vila Cornelia“. Când ne-am dus din nou la Techirghiol, în vara lui 1919, n-am mai găsit decît zidurile“. 

 Pe Mircea Eliade l-a pasionat în permanență lacul Techirghiol, în 1922, fiind elev al Liceului „Spiru Haret“, publică în „Ziarul științelor populare și al călătoriilor“ un eseu despre Techirghiol.

Cu siguranță, vila a fost refăcută și folosită ca un spațiu de vacanță. Mai târziu, în vara lui 1936, Mircea Eliade dezvoltă într-o conferință la Constanța ideea constituirii unei Universități de vară dobrogene. În februarie 2012, la aniversarea centenarului nașterii marelui gânditor român, Primăria Techirghiol și Ateneul cultural Dobrogeția au montat pe clădirea numită cândva vila „Cornelia” două plăci memoriale.
 
Techirghiol, stațiune balneară din 1899!
 
Techirghiolul, cunoscut ca stațiune balneară din anul 1899, este scăldat în razele soarelui și mângâiat de aerul salin al stațiunii: pe de o parte venind dinspre mare, pe de alta parte dinspre lac.
  
Lacul Techirghiol, situat pe țărmul Mării Negre, între localitățile Techirghiol, Eforie Nord și Eforie Sud, este cel mai întins lac salin din România, cu lungimea de 7.500 m, adâncimea de maximum 9 m și salinitatea de peste 90 g/l. El se deosebește fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice, cu toate că geneza este aceeași (liman fluvio-marin). Temperatura medie a apei este în general apropiată de cea a aerului. Datorită mineralizării ridicate, temperatura apei lacului Techirghiol poate scădea sub 0°C fără să înghețe. Fauna nevertebratelor ce populează lacul Techirghiol este dominată de crustaceul Artemia salina, care, împreună cu alga Cladophora cristalina, furnizează materia primă pentru producerea nămolului sapropelic cu componenți minerali activi ce îi dau o valoare terapeutică deosebită. 
 
Lacul Techirghiol este o zonă avifaunistică deosebit de importantă, declarat sit Ramsar în 2006 (cu suprafața de 1.462 ha). Printre speciile de păsări global amenințate pot fi menționate gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) și rața cu cap alb (Oxyura leucocephala). Pe lângă speciile migratoare de păsări, remarcabil este și numărul mare de specii cuibăritoare din această zonă.
 
Alături de condițiile naturale deosebite, stațiunea Techirghiol beneficiază de existența uneia dintre cele mai moderne baze de tratament fizio-terapeutic din Romania, aflată în incinta Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol.  Foarte aproape de sanatoriu se găsește Mănăstirea „Sfânta Maria“, o oază de liniște și relaxare spirituală. În interiorul acestei bisericuțe s-a închinat, copil fiind, Majestatea Sa Regele Mihai (sursa - www.primariatechirghiol.ro).
 
Techirghiol, manageriat de o echipă liberală
 
În prezent, orașul este condus de o administrație liberală, atât primarul, Iulian Soceanu, cât și viceprimarul fiind membri ai Partidului Național Liberal. Consiliul Local Techirghiol este format din consilierii Edvin Abdula (PNL), Adrian Teodor Picoiu (PNL), Dănuț Dumitru Pucichi (PNL), Doina Marinela Babanica (PNL), Dan Bogoi (PNL), Ghiuler Amet (PNL), Marius Saileanu (PNL), Stere Guteanu (PNL), Florea Constandin (PSD), Temungin Ismail (PSD), Zerrin Bari (PSD), Doru Drăghici (PSD), Ioan Slincu (PRM), Ersan Abdula (UDTTMR). Declarațiile de avere și de interese ale edililor și ale consilierilor din localitatea Techirghiol le puteți vizualiza în secțiunea „Documente“.
 
În ceea ce-l privește pe edilul-șef al localității, potrivit declarațiilor de avere depuse de la preluarea mandatului, terenurile intravilane par să aibă prioritate. Acesta este proprietarul a două terenuri intravilane și concesionar al unui teren intravilan în localitatea pe care o administrează, are o casă, o hală de producție și un spațiu comercial în oraș și se plimbă la volanul unui autoturism Volkswagen fabricat în anul 2006. Familia deține și un autoturism Audi, an de producție 2011.
 
Din declarația de avere reiese că Iulian Constantin Soceanu are într-un cont bancar  20.000 de euro. Interesele primarului PNL se îndreptă spre SC Iul Mar Fashion SRL, unde este asociat, și spre dezvoltarea filialei PNL Techirghiol, al cărei președinte este în prezent. La capitolul venituri, în anul fiscal 2017, acesta a câștigat din indemnizația de primar 43.000 de lei, iar soția - 8.000 din activitatea de economist și 47.500 de lei din dividende de la societatea SC Iul Mar Fashion SRL. Alocațiile celor doi copii au însumat puțin peste 2.000 de lei.
 

Citește și:

Oameni ale căror reușite, idei, eforturi vor modela județul Constanța în următorii 100 de ani Lansăm „Interviuri live ZIUA de Constanța“