Ivonna Movila, in 1999 "Viata mea a fost si a ramas un lung proces de restitutio"

Ioan Movila - intemeietorul unui oras turistic (l)

Motto "Nu imi pot permite sa irosesc nici o secunda pentru a aduce mangaiere sufletelor chinuite ale Movilestilor. Fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii imi este dramuita/.../ Tremur de frig in bucataria cat un culoar incercand sa scriu cat mai scurt, cat mai eficient, unui personaj pe care nu-l cunosc, nestiindu-i nici numele".Ivonna MovilaIn acesti ultimi ani s-a vorbit de nenumarate ori despre Ioan Movila si mai ales despre fabuloasele lui averi, desi foarte putini stiu astazi cine a fost acest personaj intrat in istoria locului, adulat si hulit, pe rand, dupa cum au fost vremurile si stapanii acestora. Si cate bogatii au mai pastrat urmasii lui.O prima precizare se impune de la inceput. Documentarea privind istoria Movilestilor am inceput-o cu prilejul redactarii monografiei Techirghiol pentru Europa, autori Aurelia Lapusan, Stefan Lapusan. In paginile cartii au fost adunate, printre altele, marturiile nepoatei acestui intemeietor de statiune. Lansarea lucrarii s-a facut in 1998 la Techirghiol, in prezenta Ivonnei Alina Buzescu Movila. De atunci a urmat o sporadica corespondenta intre cei doi autori ai Techirghiolului pentru Europa si nedreptatita urmasa a lui Ioan Movila, scrisori pe care le-am incredintat partial cititorilor unor publicatii locale si centrale, pentru a se constitui macar recuperator un minim fond documentar."Si-a lasat familia saracita si prada datoriilor si a murit din patriotism" Ioan Movila s-a nascut in 1846 la Bucuresti, dintr-o veche familie de domnitori si boieri ai Moldovei. Doctor in drept in Italia, procuror si judecator la Tribunalul Vlasca, mai apoi presedinte al Tribunalului Galati, deputat, apoi prefect al judetului Braila, Movila a fost, incontestabil, o mare personalitate a timpului.Isi vinde averea si vine in Dobrogea reusind sa intemeieze si la 20 septembrie 1899 sa inaugureze statiunea ce-i va purta scurt timp numele: Movila - Techirghiol. Intentiile lui au fost de la inceput clar exprimate: valorificarea calitatilor terapeutice ale namolului de Techirghiol si intemeierea unui oras turistic de la temelie.Ca bun gospodar a pornit deci sa ridice orasul, dar mai intai a schitat canalizarea, strazile, iluminatul, locul de scoala, de biserica, de promenada. A proiectat si o sala de teatru pentru turisti si pentru ca doar rareori poposeau trupe ambulante in Dobrogea, si-a pus copiii sa invete textele clasicilor si sa dea reprezentatii de teatru, sa cante la pian sau la clavecin, dupa moda timpului.L-au urmarit, insa, superstitiile. Era obsedat de cifra 13. Abia incepuse noul secol si barbatul plin de putere si elan contactase o pneumonie care galopa prin plamanii sai. Numara zilele de convalescenta dornic sa scape de cifra 13. N-a fost sa fie asa: chiar in a 13-a zi de boala a inchis ochii pentru totdeauna. Era 13 ianuarie 1904.In 1938, in Calendarul "Universul", sub titlul "Donatia", sculptorul Teodor Burca, conservator al pinacotecii municipiului Bucuresti, publica un amplu portret al lui Ioan Movila. Reproducem doar cateva pasaje semnificative: "Ioan Movila a fost si un mare iubitor de arta. Colectiile sale de tablouri romanesti si straine, adunate cu mari jertfe avea intentia sa le adaposteasca in Capitala intr-un "templu al artei". Stransese o colectie inestimabila de peste 100 panze romanesti si straine, ce vor fi donate Pinacotecii Municipiului Bucuresti. Se pare ca in acest sens a fost ajutat si sfatuit de pictorul Luchian, fiind frate cu Alexandrina Luchian, mama pictorului. Detinea si o extraordinara colectie de manuscrise vechi - intre care una din primele Pravile ale lui Vasile Lupu, precum si monede vechi. Toate au fost donate Academiei Romane".Nerespectarea - de catre Pinacoteca - a clauzei de a strange panzele in doua sali Ioan I. Movila a dus la furtul si dispersarea unei parti din colectie.Unul din urmasii boierului filantrop scria mai tarziu: "Doar strada Ioan I. Movila mai aminteste existenta acestui om, capabil sa-si lase familia nu numai saracita, dar si prada datoriilor, si sa moara din patriotism".Ivonna Movila, in 1999: "Viata mea a fost si a ramas un lung proces de restitutio""Sunt ultimul descendent al familiei Movilestilor. Bunicul meu, Ioan Movila, a avut sapte copii. Ma intreb cu mirare si acum cand a avut timp sa-i faca, caci viata lui a fost o neintrerupta munca.Era prefect de Braila cand l-a vizitat un medic englez care i-a spus: "Domnule Movila, dumneavoastra, romanii, sunteti foarte inzestrati, dar nu stiti ce sa faceti cu ceea ce aveti si va irositi. Stiti ce este acea substanta neagra numita namol? Iata un raport detaliat in care in laboratoarele noastre din Anglia s-a analizat aceasta mazga si i s-au revelat calitati curative exceptionale. La Techirghiol este un lac intreg".Ioan Movila a fost zgandarit in amorul propriu. Se trezea in el ambitia vreunui boier din vita neaosa care strabatuse secolele cu dragoste de tara romaneasca. A cerut ajutorul Ministerului Sanatatii, dar a fost refuzat. Cine sa creada ce minuni face namolul? Nu la obligat nimeni pe Movila sa cumpere. Dar el a luat de la stat cu patru bani metrul patrat toata suprafata pe care sta astazi Eforie Sud si partea de Techir=ADghiol. Am planul acestei suprafete mari pe care bunicul meu a gasit serpi, pietre si un pustiu dobrogean. In jurul lacului, pe oricare parte, sterpa, ciulini, ici-colo case sarace. A pornit de la canalizare, parcelare, electrificare, apoi a inaltat cele doua mari hoteluri. Nu se pot evalua cu exactitate eforturile pe care le-a cerut ridicarea statiu=ADnii pe un loc gol. Nu era o simpla casa, nu era Palatul lui Cantacuzino Nababul, nu era vorba de picturi maiestre pe tavan ci chiar de un oras gandit in ansamblul lui. A fost ajutat de arhitectul Arta Cerchez, sotul Feliciei Movila, cel de-al cincilea copil al sau. Arta Cerchez, un armean de mare tal=ADent, a proiectat Cazinoul si alte cateva edificii din Carmen Sylva. Au inceput, apoi, sa vina oameni de valoare care si-au cumparat unul sau doua loturi si care au inceput sa puna umarul la cresterea statiunii.Dar, Ioan Movila, bunicul meu, a murit tanar. La 13 ianuarie 1904. A fost ingropat la Bucuresti, in cimitirul Bellu, apoi adus la Biserica "Sf. Ioan" din Eforie. Bunica, Elena, nascuta Melisianu, i-a supravietuit inca 44 ani, ca sa duca pe umeri toata povara nebuniei lui de a cladi orase. Ioan Movila a avut sapte copii: Iulius, necasatorit, fara copii; Sever si Caton, casatoriti, dar fara copii; Ecaterina, casato=ADrita cu dr. Mihai Iarca, a avut un baiat, care a dece=ADdat la varsta frageda; Felicia, tot fara copii, casatorita cu Arta Cerchez; Elena, mama mea, casatorita cu Grigore Candiani si, dupa decesul acestuia, cu avocatul Gr. Thoma. Cea mai mica fiica, Cornelia, a fost casatorita cu Ernest Ciurea din a carei dragoste s-a nascut Marta Ciurea, fara copii, fara familie, decedata acum.Patimile ultimei mostenitoareLa moartea bunicului si la deschiderea succesiunii, pasivul averii lui era de peste 1,5 milioane lei aur. Dar au aparut repede creditorii si si-au cerut drepturile. Cu ce sa fie platiti? Cu bunurile ramase. Prima deposedare - Casa mare a familiei, din Bucuresti, strada Popa Petre. Avea havuz, ornamente pretioase, s-a vorbit mult de ea. Ai mei s-au trezit intr-o casa modesta din strada Latina nr. 3 . Bunica mea, Elena Movila, impreuna cu Sever Movila aveau un bun de patrimoniu extrem de valoros - colectiile de tablouri, monede si manuscri=ADse. Mai multe considerente i-au obligat sa le depoziteze la Pinacoteca Primariei Bucuresti, dar fara acordul celorlalti moste=ADnitori. Acestia - deja saraciti, au refuzat sa mai doneze colectia de pictura si eu ma aflu de peste 18 ani in tratative si de 4 ani in procese, intai cerand sa fie respectate clauzele mentionate in actele bunicii si apoi sa validez donatia in numele familiei.Bunica mea si cu Iulius Mo=ADvila stateau mai departe in casa din strada Latina 3 . Mai pastrez de la bunica testamentul scris si un buletin oficial din care rezulta ca a lasat Ministerului Afacerilor Interne terenuri si case. E greu de inteles de ce! Cum este posibil ca cineva aflat la limita existentei sa lase totul unui minister. Presupun ca s-au facut mari presiuni asupra ei. Iata, din Constanta dona imobilul din piata Independentei 13, compus din 14 incaperi, parter si mansarda, sau din Lazu, un teren de 4 ha. In testamentul ei original, pe care il am, nu figureaza aceste bunuri ca donate.Caton Movila isi deschisese un birou de copiat acte. A murit la Spitalul Fundeni si eu l-am ingropat. La groapa au aparut o serie de indivizi care spuneau: "imi dato=ADreaza atat, uitati, si mie atat." Le-am dat ulti=ADmele mici si neinsemnate obiecte pe care le mai avea, ca sa scap de ei.Sever Movila a fost singurul care a murit in casa lui. A avut inspiratia sa-i spuna lui Gheorghe Gheorghiu Dej: "Excelenta, va predau cheile statiunii Carmen Sylva". Sigur ca si cu gestul acesta si fara el tot ar fi fost acelasi lucru, dar a fost inteligent si astfel a ramas in apartamentul sau din strada Dionisie Lupu 38, Bucuresti.Felicia si Arta Cerchez locuiau in casa lor din b-dul Elisabeta 69, nationalizata in intregime. Chiriasii i-au alungat intr-un garaj, mai tarziu i-am internat intr-un azil al Institutului de geriatrie, unde au si murit. Ecaterina era farmacista, nu stiu cum a murit.Mama, Elena, a murit cu mintile ratacite, dar sub chinuita mea ocrotire. Prima ei casatorie a fost cu colonelul Candiani, mort in urma unei rani primite in primul razboi mondial. Mama, la 15 ani, la Carmen Sylva. A fost o foarte buna pianista. Apoi, infirmiera la Crucea Rosie. Asa intelegea sa-si serveasca tara. S-a recasatorit cu Toma George, avocat, originar din Moldova, dar locuind la Constanta, intr-un a=ADpartament din b-dul Fer=ADdinand 35. In 1948 am fost scosi in strada, ni s-au confiscat toate lucru=ADrile, am plecat, pur si simplu, cu ce aveam pe noi. Am ajuns intr-o coliba de turci, la marginea orasului, la Anadalchioi. Intamplarea a facut sa vina la comanda militiei Constantei un nepot al mamei mele din prima casatorie: Mircea Can=ADdiani. Pe masa lui a apa=ADrut o lista cu persoanele ce trebuiau executate, printre care si ai mei. I-a sters, pe ei si pe altii. Mai tarziu a platit cu viata indrazneala.Tata a fost asteptat noaptea - acolo era camp=AD - si lovit cu batele, apoi tarat in fata gardului casei, inconstient. Dupa patru zile a murit. La 10 ani am ramas fara tata, fara casa. Fusese o personalitate a Constantei, a suferit pentru oras.Eu am facut de toate. Dar am terminat dreptul, am ajuns - atat puteam - jurist con=ADsult de intreprindere. Intr-o zi mi se spune: ,"Ai avut tot litoralul, burghezo!" Ceea ce era total fals. Am ajuns intr-un lagar de reeducare in care ridicam peste doua tone de pamant pe zi. Asa mi-am pierdut copilul, iar altul nu am mai putut face. M-a tinut barbatul meu vreo trei ani, dupa aceea m-am inscris la Conservator, in 1964. lata-ma profesor de canto, de vioara, in 1980 colaborator la Filarmonica, cu spectacole. Douazeci de ani am cantat la Biserica "Sf. Iosif" din Bucuresti pentru ca am avut un mare prieten, pe organistul Iosif Gesterlitz.Am fost, deci, reeducata, fara incetare, supravegheata, interogata, perchezitionata, marginalizata.Am supravietuit prin muzica, prin scris si cant, pana la un punct, unde o cortina invizibila ma oprea.In 1990 am dorit, plina de speranta, sa pornesc actiunea de reconsiderare morala a bunicului. Si am inceput cu Primaria Eforie Sud. Era primar Bratu. Am stat de vorba doua ore, timp in care el a incercat sa afle de la mine cat mai multe date despre oras. Venisem sa cer, conform Legii nr. 18, cele doua terenuri ale mamei, caci bunicul isi inzestrase fiecare copil cu cate doua loturi pentru casa. Cand am iesit din primarie vreo 300 oameni ma asteptau cu scrisori in mana sa le duc jalbele la Bucuresti. Fiecare fusese nedreptatit intr-un fel sau altul. Imi era greu sa le spun ca nu pot nimic mai mult decat ei. Eu voiam cele doua loturi, conform legii. Nu neaparat cele pe care acum se afla constructii, ci altceva, in compensatie, la margine. Corespondenta mea, chiar pe un ton mai aspru, a continuat cu Ion Beche=ADrescu care a gasit ceva sa-mi dea sa tac. Mi-a decernat, prin posta, titlul de cetatean de onoare al statiunii Eforie Sud.Am continuat cu cererile renuntand la cele doua loturi ocupate cu constructii si solicitand toate terenurile libere de la Ioan Movila si cele care nu sunt in patrimoniul public sau nu sunt instrainate. Acum ma judec. Mereu ma judec. Viata mea a fost si a ramas un lung proces de restitutio"."Dispretul aratat patrimoniului nostru a costat viata parintilor mei si a mea"Reproducem continutul uneia dintre scrisorile trimise de Ivonna Movila presedintelui tarii din 2001."Domnule Presedinte,Sunt Ivonna Buzescu-Movila, ultimul descendent al familiei Movilestilor, cu un important rol politic si cultural in sec. XVII, ctitori ai Manastirii Sucevita (1582 - 1584), au dat ca domni pe Ieremia (1595 - 1606), Simion, Constantin, Alexandru, pe Mitropolitul Kievului, Petru Movila, cu mari merite in tipografiile din Tarile Romane, (cf. Mic dictionar enciclopedic, pag. 1507 - 1508), in fine, pe Ioan I. Movila, bunicul meu, care a inceput la sfarsitul secolului XIX, ajutat si continuat de cei 7 copii ai sai, intre care mama mea, Elena I. Movila, lucrari care au stors toata energia si averea familiei:Deschiderea litoralului romanesc, fara nici un ajutor din partea guvernului.Construirea orasului si a bailor Movila - Tekirghiol, numite succesiv, Carmen Sylva, Vasile Roaita, Eforie Sud.Biserica Sf. Ioan Botezatorul din orasul Carmen Sylva.Azilul pentru batrani Elena I. Movila, cladire si dotare, din acelasi oras.O colectie de panze de maestri adunata cu sfatul pictorului Stefan Luchian, cu care ne inrudim, aflata la Muzeul National de Arta, dar fara titlu legal.O colectie de manuscrise si monede vechi donata Academiei Romane./.../Decembrie 1989 a obligat pe romani sa-si construiasca un stat de drept. Dar drumul spre dreptate si adevar a ramas greu, daca nu chiar imposibil.Cunosteam de mult dispretul aratat patrimoniului care a costat viata parintilor mei si a mea. Cladirea bailor, care ar fi fost mandria oricarei tari din Europa, a fost demolata; azilul pentru batrani, confiscat de Primaria Carmen Sylva, cu alungarea batranilor; statuia lui Ioan I. Movila, opera a unui sculptor francez, mutilata si batjocorita, a zacut ani in sir in curtea Primariei. Manuscrisele au fost tinute in frig si umezeala, la Academie, sau confiscate de M.A.I. Muzeul de Arta nu a avut minima buna cuviinta de a pune numele colectionarului pe fiecare tablou.Colectia de panze are un statut juridic special: in 1937, 4 din mostenitorii Movila, exasperati de saracirea lor accelerata, au decis sa apere interesele copiilor lor minori, s-au opus donarii colectiei de panze catre Pinacoteca Municipiului Bucuresti.Totusi, bunica mea, Elena I. Movila si fiul ei, Sever I. Movila, au incalcat voit si drepturile celor 4 coproprietari, intre care mama mea, care au trecut la actiuni in Justitie, cerand restituirea imediata a panzelor, somatia nr. 8015 E din 29 septembrie 1938. Razboiul si 45 ani de regim totalitar au facut imposibila continuarea procesului. Inexistenta statului de drept face ca toti acesti ani sa nu poata fi considerati in favoarea unei prescriptii a cailor de atac. Asadar, Muzeul National de Arta, ca mostenitor al Pinacotecii Romane, beneficiaza de colectia de panze Ioan I. Movila, in mod precar, fara titlu legal, dar raspunde de integritatea colectiei si a fiecarei piese. In prezent, ca ultima mostenitoare a familiei Movila, sunt singura persoana care are calitatea de a contesta sau valida aceasta donatie.Am inceput lupta pentru salvarea numelui patrimoniului oferit de familia Movila Romaniei, inca din 1981, asumandu-mi riscul unor proteste publice si anume: memoriul nr. 1013/15.04.1981, catre Muzeul de Arta R.S.R., nr. 35.576/13.05.1981, catre Consiliul Culturii, memoriul din 18.08.1981, catre Primaria Eforie Sud si din nou catre Muzeul de Arta R.S.R. memoriul cu nr. 725/22.02.1985. La acestea mi s-a raspuns fie evaziv, fie alaturi, fie deloc.Dupa evenimentele din decembrie 1989, am adresat Domnului Ministru al Culturii, Andrei Plesu, 5 memorii, intre 1990 si 1991, solicitari facute la Ministerul Culturii personal si la telefon. Aceste memorii sunt: nr. 2321/14.08.1990, nr. 7056/14.02.1991, nr. 10.010/10.06.1991, nr. 11.396/31.07.1991 si 11.942/22.08.1991.Am primit un singur raspuns prin care mi se face cunoscut ca Ministerul Culturii isi declina competenta, sfatuindu-ma sa ma adresez Muzeului National de Arta si Primariei Constanta. Am facut si aceste demersuri, am cerut si ajutorul domnului Dan Haulica. Totul in zadar. Consider ca domnul Andrei Plesu si-a incalcat mandatul de ministru al culturii, prin dezinteresul aratat patrimoniului cultural al Romaniei, fata de familia care a contribuit la acest patrimoniu, precum si prin nerespectarea dreptului la audienta. In conditiile si in perioada in care domnul Andrei Plesu a fost ministru al culturii, astfel de fapte sunt incarcate cu circumstante agravante. Consider ca am dreptul la reparatii ca victima a represiunii politice.Rog sa mi se acorde numai ceea ce mi se cuvine de drept:Sa fie reconstituita colectia de panze, conform inventarului si sa se puna pe fiecare tablou placute cu numele lui Ioan I. Movila.Sa mi se restituie de catre Primaria Eforie Sud 1 200 mp, ai mamei mele, conform Legii Agrare, lucru care mi-a fost refuzat.Redobandirea statutului de colaborator al Filarmonicii George Enescu pe care mi l-a retras, dupa decembrie 1989, domnul director Dan Grigore. Precizez ca domnia sa nu m-a ascultat niciodata"."Privind cu luneta din lumea umbrelor pe pamant"Intr-o scrisoare pe care ne-a trimis-o imediat dupa sarbatoarea centenarului statiunii Techirghiol, la care participase, Ivonna Movila ne scria: "A fost superb daca nu ratam o ocazie unica si irepetabila: aceea de a cere, in plen, sa fie restituit numele adevarat al orasului Techirghiol. Nici unul din noi nu vom mai participa la al doilea centenar decat poate privind cu luneta din lumea umbrelor spre pamant. Nu imi pot permite sa irosesc nici o secunda pentru a aduce mangaiere sufletelor chinuite ale Movilestilor. Fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii imi este dramuita. Daca n-ati fi fost voi n-ar fi fost nici aceasta scrisoare. Tremur de frig in bucataria cat un culoar incercand sa scriu cat mai scurt, cat mai eficient, unui personaj pe care nu-l cunosc, nestiindu-i nici numele. Va trimit un exemplar din scrisoarea pe care am adresat-o Primariei Techirghiol pentru a repara omisiunea pe care am facut-o la centenar".Va urma