"Mafia l-a ucis"

Probele din dosar sau lipsa unora dintre ele ridica multe semne de intrebare in cazul mortii lui Bogdan Stavre

Anul trecut, in ziua de 9 iunie 2006, o viata a fost curmata brusc. Bogdan Stavre, directorul economic al Univers'All Trading Romania SRL, s-a aruncat de la etajul trei al blocului in care locuia. Mama lui, Elena Stavre, care il stia in baie, ii incalzise mancarea si il chemase la masa. Bogdan nu a aparut. Un minut mai tarziu, sase politisti de la Sectia 2 au sunat la usa, intreband: "De la ce etaj s-a aruncat?". O istorie desprinsa parca din filme de groaza, in care doi parinti se lupta pentru a demonstra anchetatorilor ca fiul lor a fost ucis. In apartamentul familiei Stavre domneste tacerea si intunericul. Pe masa din sufragerie troneaza fotografia fiului lor cel mic. Vesel, lipsit de griji parca si increzator. Ti-e teama sa vorbesti tare si ai tot timpul senzatia ca nu ai dreptul sa tulburi linistea care s-a asternut peste casa. Peste tot sunt fotografiile lui Bogdan. Intr-un castron din frigider zace si acum mancarea pe care Bogdan nu a mai apucat sa o guste si care il astepta calda pe masa. Ochii parintilor sunt stinsi de atatea lacrimi. Plang si povestesc. In anul 2003, Bogdan Stavre s-a angajat in functia de director economic la Univers'All, firma apartinand lui Razvan Petrovici, fiul fostului director al CEC-ului, Carmenco Petrovici, implicat in girarea Fondului National de Investitii. Bogdan Stavre avea 27 de ani si un viitor frumos. In anul 2005, Dan Doroftei, unul dintre directori, castiga loteria SUA si anunta intentia de a pleca. In data de 16 aprilie 2005, acesta intocmeste un protocol de predare - primire, care urma sa fie semnat de Bogdan Stavre si in care se mentiona ca, la data respectiva, situatia economica a societatii este urmatoarea: valoarea actualizata a stocului este de 11 miliarde de lei vechi, valoarea scadenta este de 13 miliarde. Doua miliarde de lei nu se gaseau nicaieri. Bogdan Stavre semneaza, urmand ca ulterior, sa-i dea numar de inregistrare. Seara ajunge acasa si ii povesteste totul mamei, exprimandu-si ingrijorarea pentru lipsa acelor doua miliarde, care ar fi putut sa ii fie pusa in carca. Elena Stavre il sfatuieste sa nu dea numar de inregistrare, iar fiul sau rupe hartia. "Lucra zi lumina pentru cinci milioane de lei vechi si coordona cinci magazine", explica tatal. Bogdan se logodise, iar pe data de 23 septembrie 2006 urma sa se casatoreasca. Pe data de 15 mai, cu trei saptamani inainte de nenorocire, arvunise localul. Nimic nu prevestea ce urma sa se intample si niciuna din actiunile sale nu trada vreo intentie de a-si pune capat zilelor. Parintii erau insa ingrijorati. Bogdan era stresat tot timpul. Mihai Claudiu Stoica, directorul general, il sicana. In ultima vreme, ii repeta aproape obsesiv Elenei Stavre: "Mama, nu stiu unde se scurg banii". In trei zile, incercase sa isi dea de doua ori demisia, si, de fiecare data, Mihai Claudiu Stoica i-o facuse bucati. Luni, 5 iunie, Bogdan a ajuns acasa la ora 19.15. La cateva minute, mobilul i-a sunat. Era Mihai Claudiu Stoica. La 21.50, Bogdan a fost nevoit sa plece la un inventar si s-a intors la ora 01.40. In ziua urmatoare, a plecat la 07.50. Doua ore mai tarziu, tatal sau a mers la el la serviciu, iar Bogdan i-a aratat demisia scrisa. De fata cu el, directorul general a rupt-o. Joi, Bogdan incearca din nou sa isi dea demisia, care, de data aceasta, a fost inregistrata. Stoica o rupe din nou, iar din registrul de intrare - iesire a actelor dispare fila respectiva. Vineri, 9 iunie, la ora 13.40, tatal merge la magazin sa cumpere cozonaci. Bogdan il expediaza, spunand ca va veni el cu cozonacii. La ora 14.15, Bogdan isi surprinde parintii aparand brusc in usa apartamentului. Pentru el, care muncea zi si noapte de trei ani, era extrem de neobisnuit. Incepe sa povesteasca mamei sale un nou incident pe care il avusese cu Stoica. Conversatia este intrerupta de soneria mobilului. Era directorul general, care pretindea ca nu gaseste un act. Bogdan isi reia povestirea. Mobilul suna iarasi. Mama il aude spunand: "Da, Claudiu, vin acum". Desi era pe picior de plecare, accepta sa manance repede si merge la baie sa se spele pe maini. Elena Stavre pune mancarea la incalzit, Ticu Stavre se apuca sa stranga niste covoare. Elena deschide usa, striga "Bobo, hai la masa!". Vazand ca fiul intarzie, iese pe hol. Isi intreaba sotul unde este baiatul. Nedumeriti, se uita unul la altul, dupa care observa ca yala de la intrare nu este pusa. In acel moment, se aude soneria. Sase politisti de la Sectia 2, cu buletinul fiului lor in mana, ii intreaba "de la ce etaj s-a aruncat? De la 3 sau de la 8?". Mintea parintilor se intuneca, mama lui Bogdan isi zareste vecina alergand spre ea si tipand "Bogdan al nostru!". O haita de politisti navalesc in casa, cautand biletul de adio. Mama incearca in zadar sa le explice ca mancarea calda de pe masa il asteapta pe fiul ei si ca nu are cum sa existe un bilet de adio. Incepe cosmarul. Bogdan este dus la spital in coma. Doua zile mai tarziu, este transportat la Spitalul Floreasca din Bucuresti. Ajunge la ora 18.45, in stop cardio- respirator, iar la 19.15. este declarat mort. De atunci, parintii lui duc o lupta continua pentru a demonstra ca ancheta politiei a apucat pe un drum gresit si ca fiul lor nu s-ar fi sinucis. Manechinul Nevoiti sa investigheze singuri moartea fiului lor, Elena si Ticu Stavre au gasit o serie elemente care "nu se leaga". Fiul lor avea 1,90 metri inaltime si, din cate spun politistii, se strecurase prin ochiul de geam de la etajul trei, chinuindu-se sa se arunce cumva intr-o parte, pentru ca altfel nu avea loc. Aceasta, in vreme ce alaturi este un geam dublu. Bratara ceasului era rupta, iar cadranul nu a mai fost gasit niciodata. "Sunt convins ca fiul meu a fost omorat de capii mafiei de la Univers'All. Primul telefon pe care l-a primit a fost menit sa verifice daca e acasa, iar al doilea sa il scoata din casa pentru ca asasinii platiti sa poata pune mana pe el. Cred ca bratara a fost smulsa in momentul in care s-a luptat cu ei", marturiseste tatal. "Fiul meu a cazut pe partea dreapta. Ceasul il purta pe stanga, nu ar fi avut cum sa se rupa", explica Ticu Stavre. In decembrie a venit si reconstituirea. Un manechin de greutatea si inaltimea lui Bogdan a fost lasat sa cada de la fereastra respectiva. A cazut jos, la baza blocului, si nu la distanta de 4,5 m, unde fusese gasit Bogdan. Experimentul a fost repetat, de data aceasta manechinul fiind impins. A ajuns exact in locul in care cazuse Bogdan. "Nu sunt nebun, avem microfoane in casa" Tanarul avea lovituri la gat, fracturi in partea stanga a craniului si o plaga la degetul mic al palmei drepte, in interiorul palmei. Expertiza IML a concluzionat ca leziunile de la nivelul gatului nu exclud lovirea cu corpuri dure, iar leziunea de la deget ar fi putut fi produsa prin lovirea cu un corp dur. Neoficial, un medic de la IML le-a marturisit ca fotografiile facute cand Bogdan inca mai traia conectat la aparate sunt cele mai concludente si arata clar ca fusese batut. In momentul in care fratele sau a ajuns la spital, unul din angajatii Univers'All, trimis de directorul Stoica, i-a marturisit: "Bogdan era mai retinut si nu a vrut sa fie de partea noastra". Procurorul Zafer Sadac a refuzat sa sigileze biroul tanarului si sa ridice hard disk-ul, pretextand ca apartin unei firme private. Camasa pe care fiul lor o purta si ciorapii au disparut cu totul. Parintii au observat, pe peretele de la etajul 3, in dreptul ghenei, urme brun-rosiatice. Politia a refuzat sa ia probe, afirmand ca "sunt magiun". Pe data de 6 iunie, tatal a gasit o hartie pe care Bogdan scrisese, "Nu sunt nebun. Avem microfoane in casa. De cand am intrat in magazin, stiau tot ce urma sa facem. Nu mai vorbiti in casa despre asta". In cele din urma, cineva a catadicsit sa considere cazul o moarte suspecta si cazul a fost preluat de Serviciul de Investigatii Criminale. Unul din anchetatori a dat fara sovaiala verdictul: omor pe motive financiar - contabile. Ramane de dovedit.

Scris de: {autor}Olimpia CEARA{/autor}