Megafuraciunea Chimpex

Declarand pierderi importante la manipularea marfurilor, administratorii operatorului portuar au reusit sa adune in timp cantitati mari de uree pe care nu le pot justifica

De la privatizarea din anul 1994, problemele se tin scai la societatea Chimpex. De-a lungul timpului, toti cei care au fost la conducere au avut grija sa devalizeze firma si sa isi rotunjeasca veniturile personale. Neregulile au fost semnalate tuturor institutiilor abilitate sa ia masuri. Pe numele actualilor sau fostilor actionari exista nenumarate plangeri penale sau chiar procese pe rol. Toate activitatile ilicite petrecute in curtea societatii incepand cu anul 1994 fac obiectul dosarului penal 12/P/2006 inregistrat la DNA. Printre ultimele tunuri descoperite in ograda Chimpexului se numara si o pierdere de sapte mii de tone de uree. In perioada 1998-2005, intre Chimpex si SC Amonil SA Slobozia a existat un litigiu judecat in instanta. Obiectul acestuia era constituit de inregistrarea unor lipsuri in stocurile de marfa pe care societatea din Slobozia le avea depozitate in silozurile de la Chimpex. Dupa un indelungat sir de procese, instanta a decis ca societatea din port trebuie sa achite celor de la Amonil contravaloarea marfii. In cazul in care s-ar fi procedat asa, administratorii operatorului portuar ar fi fost nevoiti sa bage adanc mana in buzunar, valoarea marfii fiind foarte mare. Surprinzator insa, ei au ales sa livreze celor din Slobozia exact cantitatea pe care acestia reclamau ca le-a disparut. Treaba este cel putin curioasa, avand in vedere ca cei de la Chimpex nu sunt producatori de uree. Pierderi inregistrate doar pe hartie Metoda prin care administratorii operatorului portuar au reusit sa acopere paguba creata celor de la Amonil este pe cat de simpla, pe atat de eficienta. De-a lungul timpului, ei au avut grija sa raporteze clientilor pierderi la marfurile pe care acestia le depozitau in incinta societatii. Astfel, daca acestea nu depaseau in realitate un procent de 0,5%, in documente se ridicau pana la 2-3%. Incarcarile la nave se faceau prin expertize draft survey si in niciun caz prin cantarire, asa ca producatorii habar nu aveau ce se intampla cu marfa lor. Prin aceasta metoda, in depozitele societatii ramaneau cantitati mari de uree pastrate probabil "pentru zile negre". In mod normal, de astfel de pierderi nu se poate vorbi decat atunci cand apar efectiv in procesul de manipulare a marfii. La Chimpex insa, orice marfa care ajungea in depozit suferea din start pierderi de operare pentru ca acestea erau dispozitiile conducerii. In urma unei plangeri depuse la Sectia Regionala a Politiei Transporturi, a fost demarata o ancheta. Se pare ca prejudiciul a fost descoperit si face acum obiectul unui dosar inaintat spre solutionare Parchetului.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}