Micul lui Pelehra compromite "Cuptorul cu placinte" si Satul de Vacanta

5000 de lei vechi pentru un pumn de soia cu putina slanina si restul gusa de porc

Mamaia este o statiune vizitata de un numar mare de turisti * In functie de posibilitati, acestia isi aleg locul unde servesc masa * Una din terasele cu numar mare de clienti este si "Cuptorul cu placinte" # Locul arata mai degraba a sanatoriu comunist decat a autoservire * Aici preturile sunt mult sub cele ale concurentei * Problema este ca produsele lasa de dorit, iar de igiena nu prea s-a auzit prin acest loc # Cei care servesc mititei aici risca sa se aleaga cu fel si fel de boli # Gustul produsului nu este cel normal pentru ca cei de aici ii fac din gusa de porc si din soia * Farfuriile sunt ciobite, mizeria este pe jos si pe mese, iar peisajul este intregit de caini vagabonzi si copiii strazii * Cu toate ca situatia persista de cativa ani se pare ca organele abilitate nu doresc sa inchida "sandramaua" chiar daca au motive nenumarate

In ultima vreme s-a vehiculat foarte mult ideea ca romanii ar prefera statiuni mult mai exotice din tarile vecine unde tarifele sunt la fel ca cele de pe litoralul romanesc sau chiar mai mici, in schimb conditiile sunt net superioare. Daca la inceputul sezonului aceste afirmatii se probau, acum si statiunile de pe litoralul romanesc s-au aglomerat, Mamaia fiind capul de afis. Pe langa locurile de cazare din statiune mai exista si particularii. Romanii fara dare de mana care vor sa prinda totusi un loc pe plaja apeleaza la aceasta forma de turism "urban" care inseamna un buget de vacanta redus. Aceasta categorie de turisti are alocat si un buget restrans pentru hrana. Marea majoritate cauta cele mai ieftine restaurante sau fast-food-uri. Satul de Vacanta este una dintre tintele turistilor cu venituri mici. Aici se strang in special seara, dupa plaja, pentru a servi masa. Cu buzunarul vlaguit se cauta de obicei terasele ieftine. Ei uita ca ce este ieftin nu este in acelasi timp si bun, ba din contra. Unul din locurile care abunda in clienti este "Cuptorul cu placinte". Care nu mai este de mult ce a fost. Preturile practicate aici sunt mult sub cele ale concurentei, acest lucru provocand suspiciuni. De buna credinta si fericiti ca nu trebuie sa deschida prea mult "baierele pungii", pentru a manca, consumatorii se inghesuie la coada."Opreste-te aici din drum, sa mananci ieftin si bun"Cu acest slogan sunt intampinati clientii terasei "Cuptorul cu placinte". Mancarea este intr-adevar ieftina dar cuvantul "bun" isi gaseste sensul doar ca rima pentru "drum". Din momentul in care se aseaza la coada, pofta de mancare a clientilor scade considerabil. Conditiile in care se gateste nu indeplinesc nici cele mai elementare reguli de igiena. Angajatele trantesc pasta de mici pe gratare dupa ce in prealabil ii dau formele degetelor. Ajunsi la ghiseu li se arunca micii sau frigaruile in farfurii ciobite scoase parca din lada de zestre a bunicii. Turistul "supt" de soare si mare mai primeste o lingura de mustar si aproape i se smulg banii repede din mana pentru ca mai sunt si alti "nerabdatori" la coada. Nici vorba de servetele, iar cel mai grav lucru, nici vorba de bon de casa. Pe o bucata de carton atarnata pe peretele din fata li se aduce la cunostinta "stimatilor" clienti sa solicite bonul, dar vanzatoarele nu dau nici un semn ca ar lucra cu asa ceva. Urmeaza ritualul de gasire a unei mese libere. Nici notiunea de "libera" nu este una tocmai potrivita pentru ca si cele la care nu sta nimeni sunt pline cu resturi, farfurii murdare si sticle. Debarasatoarele fac fata cu greu afluentei de clienti. Pe parcurs, turistul mai pierde din apetit si cu pofta de mancare scazuta considerabil se aseaza la o masa si se apuca de "lucru". Consternat, observa ca micii nu prea au gust de mici, caci se pare ca cei de la "Cuptorul cu placinte", care isi fac produsele in laboratorul propriu folosesc o reteta numai de ei stiuta. Se pare ca in compozitia unui mic de 5000 de lei intra putina carne, multa slanina provenita din gusa de porc si soia. Sughitand, oamenii mananca in continuare pana cand sunt asaltati de copii ai strazii care isi fac veacul prin zona. Acestia insista si ei pentru un mic, o frigaruie, la concurenta cu cainii vagabonzi. Cu un gust amar lasat de alegerea facuta, oamenii se ridica si parasesc "minunata" terasa.Profit pe sanatatea clientilorFolosind aceasta strategie cu preturi mici fara investitii in locatie, patronul societatii Gheorghe Pelehra a reusit sa adune in cativa ani profituri considerabile. Toate acestea in conditiile enumerate mai sus, fara a se tine deloc cont de regulile de igiena. Avand in vedere ca sezonul estival dureaza foarte putin si astfel de "tunuri" se trag doar vara, scopul scuza mijloacele. Nu mai conteaza din ce sunt facuti micii, cat sunt ei de facuti, important e sa iasa la numar in farfuria clientului. Bonul de casa nu are nici el vreo importanta atata timp cat incasarile curg. Mai vine din cand in cand cate un control, dar si acestea sunt insignifiante. Cate o amenda, cate un avertisment nimic deosebit. Afacerea merge inainte. Se pare ca nici autorizatiile de constructie ale terasei nu sunt tocmai in regula dar nici asta nu e vreo problema pentru ca "nea Gica" e baiat cunoscut si are el grija de toti. Asa ca vara de vara cu toate ca in mod normal nu ar trebui sa functioneze "Cuptorul cu placinte" face incasari record in ciuda concurentei si a regulilor bunului simt. Si asta doar pentru ca se profita de pe urma saraciei romanului venit la mare si care trebuie sa-si astampere intr-un fel stomacul. Chiar daca nu are voie, Gheorghe Pelehra produce singur micii dupa o reteta doar de el stiuta, sigur neomologata. Intr-un laborator din incinta "Cuptorului cu placinte" se produce cea mai ieftina pasta de mici din tara probabil. Pelehra pune probabil in aceasta pasta atata carne cat sa obtina profit la pretul de cinci mii. Poate adauga 1000 de lei de fiecare mic, plus valoare, ca sa fie si profit. Atunci inseamna ca micul propriu zis costa 4000. Cata carne poti sa pui? De 2000? Restul de 2000, soia si slanina si costurile aferente pregatirii sale pe gratar. Cu toata bunavointa, credem ca in micul lui Pelehra carnea nu reprezinta mai nimic. De curand, Pelehra a adus un transport de 20 de tone de gusa de porc din Ungaria. Probabil ca nu mai are nevoie de carne daca foloseste acest produs.