Mobil - tepe marca Ghimpeteanu

Societatile care fac service pentru telefoanele mobile stabilesc preturile dupa ureche si uita sa dea bon fiscal

Piata telefoniei mobile este una foarte aglomerata. Profitand de dorinta si nevoia oamenilor de a avea un astfel de aparat, operatorii de telefonie mobila vin cu fel de fel de oferte. Pe langa ei, au aparut si alti comercianti, care fie au contracte cu una din firmele de telefonie, careia ii reprezinta interesele, fie, pur si simplu, se ocupa cu vanzarea de aparate sau cartele. Numarul mare de telefoane de pe piata a dus, in mod normal, si la aparitia in incinta magazinelor de desfacere a unor service-uri. In cele mai multe cazuri, activitatea acestora nu poate fi controlata si de aici vin bani negri, care intra fie in buzunarele angajatilor, fie in cele ale patronilor si pentru care nimeni nu plateste impozite. La intersectia dintre bulevardele Tomis si Mamaia, peste drum de Capitol, functioneaza de ani buni un magazin non stop, in care se comercializeaza si se repara telefoane. Firma se numeste Mobi Tel SRL si apartine familiei, cu nume predestinat, Ghimpeteanu, mama si fiu. Cei doi sunt actionari, iar Vasilica Ghimpeteanu este si administrator. Bilantul contabil al societatii este oarecum dubios. Daca pe anul 2006 el nu a fost depus la Registrul Comertului, in anul 2005, de exemplu, firma a avut o cifra de afaceri de 944.690 lei, insa un profit de doar 1724 lei. Fiul mai este asociat si in alta afacere impreuna cu Tiberiu Gavrilescu si Elena Licsandru, in societatea Steel Group Four SRL, avand sediul social in Arges, care se ocupa cu fabricarea de diferite structuri metalice. In acte cel putin, societatea nu merge prea bine, asa ca banii familiei Ghimpeteanu vin din activitatea magazinului de la Capitol. Politica firmei, in ton cu numele patronilor Un client a mers in magazinul familiei Ghimpeteanu si a solicitat decodarea unui telefon blocat in reteaua unuia dintre operatorii de telefonie mobila. Foarte amabili, angajatii magazinului l-au asigurat ca pot rezolva aceasta problema, insa, pentru ca baiatul care se ocupa de service nu era la munca in acel moment, nu pot spune cat costa operatiunea. Clientul a lasat aparatul, iar in schimbul lui a primit o simpla foaie de hartie, pe care au fost notate codurile telefonului si al bateriei. Pe fituica a fost aplicata stampila societatii si cu asta basta. A doua zi, proprietarul telefonului s-a intors sa isi ia aparatul, insa a fost anuntat ca este inca nedecodat, deoarece costul modificarii este de 100 de lei si cei de la magazin nu erau siguri daca va mai dori sa il decodeze. Intelegerea a ramas in picioare, asa ca, a doua zi, telefonul era gata decodat. In momentul in care clientul a cerut si bonul fiscal, au aparut problemele. Florin, "depanatorul de telefoane", s-a schimbat la fata si a inceput sa balbaie ca nu poate da bon, pentru ca decodarile nu se fac in mod normal. Ba mai mult, el a motivat ca a efectuat decodarea la alt service aflat pe strada Cuza Voda, singurul din oras care are softul necesar decodarii respectivului model de telefon. El a mai tinut sa precizeze ca, in mod normal, nu ar fi luat telefonul, dar pentru ca s-a nimerit sa aiba drum prin zona respectiva, a promis ca se va ocupa el de decodare. Pe deasupra, pretul era de 150 de lei, dar pentru el, cei de acolo au facut o reducere consistenta. Dupa cateva astfel de explicatii, Florin i-a taiat-o scurt clientului si si-a cautat de lucru, semn ca discutia s-a terminat. Ilegalitati peste ilegalitati Potrivit declaratiei lui Eugen Voineagu, directorul Oficiului pentru Protectia Consumatorului, orice prestator de servicii trebuie sa aiba afisat la punctul de lucru pretul tuturor serviciilor. Se pare ca celor de la Mobi Tel le-a scapat insa acest lucru. Cel putin pentru serviciile de reparatii la telefoane, plata se face in functiile de dispozitia lui Florin si probabil de targetul pe care trebuie sa il indeplineasca pentru buzunarul patronilor. Cazul nu este singular, nici alte societati neavand astfel de liste de preturi. Pe de alta parte, comisarul sef al Garzii Financiare, Cristian Radu, a declarat ca fraudele facute de cei care au astfel de magazine nu se opresc doar aici, ei nebatand in casa nici cartelele valorice pe care le vand. E mai greu pentru comisarii Garzii Financiare sa descopere aceste nereguli, deoarece incasarile rezultate din astfel de activitati nu sunt tinute in casa de bani, ci in buzunarele angajatilor. Pana cand cei abilitati vor lua masuri pentru stoparea acestui gen de escrocherii, clientii acestor magazine, dar si bugetul de stat vor avea de pierdut.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}