O mămică din Constanţa şi-a dat în judecată medicii ginecologi, după ce a rămas însărcinată

După cazul mămicii din Constanţa care a dat în judecată spitalul privat în care a născut pentru că micuţului i s-ar fi administrat cele două vaccinuri care, în mod tradiţional, se fac imediat după naştere (vaccinul antihepatită B şi vaccinul BCG), deşi ea nu a fost de acord, în ediţia de azi prezentăm un dosar deschis la solicitarea unei alte femei. În prezenta cauză, o mămică şi-a dat în judecată medicii ginecologi, după ce a rămas însărcinată. Şi asta deşi femeia efectuase o procedură specifică pentru protejarea stării de sănătate, dar pentru obţinerea unei protecţii permanente împotriva unor eventuale sarcini ulterioare.
 
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că „reclamanta a născut, cu sprijinul medical al SC (…) SRL, doi copii. După cea de-a doua naştere, realizată la (…), reclamanta (…) a solicitat şi efectuarea procedurii de ligatură tubară bilaterală, în principal, pentru protejarea stării de sănătate a mamei care a purtat dificil primele două sarcini, care are o constituţie fragilă, dar şi ca urmare a recomandărilor medicilor, pentru obţinerea unei protecţii permanente împotriva unor eventuale sarcini ulterioare“.
 
Totodată, reclamanţii au mai susţinut că „nevoile părinteşti le-au fost satisfăcute prin naşterea celor doi copii, precum şi că, în raport de posibilităţile de întreţinere ale reclamanţilor, doi copii erau suficienţi“.
 
Deşi toate controalele anterioare au fost efectuate la dr. (…), întrucât aceasta se afla, la rândul său, în concediu de maternitate, în luna (…) a mers pentru un control de rutină la cabinet privat (…) unde i s-a comunicat că este însărcinată, veste care a şocat-o.
 
De asemenea, în acest context a suferit o depresie. Ulterior, reclamanţii au hotărât ca reclamanta (…) să păstreze sarcina, sarcina a fost monitorizată de dr. (…), iar naşterea a avut loc la un spital privat. Reclamanţii au sesizat Colegiul Medicilor din Bacău, care au desemnat un observator pe dr. (…), care ar fi trebuit să asiste la cea de-a treia naştere“.
 
Reclamanţii au mai arătat că, „deşi în biletul de externare nu se face referire la efectuarea intervenţiei de ligatură tubară, în urma informaţiilor obţinute ulterior, a rezultat că intervenţia a fost realizată, dar în mod defectuos, astfel că a devenit ineficientă“.
 
În concluzie, reclamanţii au apreciat că pârâţii dr. (…) şi dr. (…) sunt cei care au operat-o la cea de-a doua naştere, astfel că oricare dintre ei poate fi tras la răspundere, individual sau solidar. De asemenea, pârâta SC (…) SRL este răspunzătoare pentru fapta culpabilă a prepuşilor săi, în condiţiile art. 1000, alin.3 Cod civil din 1864.
 
Reclamanţii au precizat că valoarea sumelor solicitate este de 30.000 de lei, cu titlu de daune materiale, şi 270.000 de lei, cu titlu de daune morale.

 

Apărarea medicilor

 
Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Medicii consideră că „reclamanţii (n.r. părinţii) sunt singurii direct răspunzători de producerea unui «prejudiciu» (naşterea unui copil), întrucât aceştia au ales să păstreze copilul, deşi la momentul la care au aflat despre existenţa sarcinii exista posibilitatea întreruperii acesteia, iar din punct de vedere religios, orice metodă contraceptivă, cum este şi ligatura tubară bilaterală, şi întreruperea de sarcină sunt incorecte. Mai mult decât atât, sarcina a decurs normal şi nu a fost nevoie de supraveghere medicală suplimentară celei obişnuite“.
 
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
 
„În fapt, la data de (…), reclamanta (…) a născut la SC (…) SRL, prin cezariană (…), un nou-născut de sex feminin. La cererea reclamantei şi în baza formularului de consimţământ, s-a practicat ligatura tubară bilaterală (…). Intervenţia chirurgicală a fost efectuată de dr. (…), medic specialist. Anterior, la aceeaşi clinică şi fiind asistată de acelaşi medic, reclamanta a mai dat naştere, tot prin cezariană, unui făt viu. Ulterior, la data de (…), la un control de rutină se constată că reclamanta (…) prezintă o sarcină de 8 săptămâni, în evoluţie. Reclamanta (…) a născut la data de (…), prin cezariană (…) un făt viu de sex masculin, ocazie cu care s-a constatat prezenţa ligaturilor tubare bilateral“.
 

Raportul de expertiză medico-legală

 
„Din raportul de expertiză medico-legală nr.(…), întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, rezultă că, potrivit documentaţiei medicale aflate la dosarul cauzei, la data de (…), reclamantei (…) i s-a efectuat ligatura tubară bilaterală. Apariţia sarcinii la un an şi două luni de la operaţia cezariană, urmată de ligatura trompelor, este un argument clinic pentru eficienţa metodei de sterilizare în această perioadă. Se reţine că orice intervenţie chirurgicală, inclusiv ligatura trompelor, poate asocia incidente, accidente, complicaţii sau eşecuri, prezumate a fi explicate pacientei şi asumate de aceasta prin semnarea consimţământului informat. Printre acestea, se regăseşte şi repermeabilizarea trompelor, cu posibilitatea apariţiei sarcinii.
 

Eşecul prin apariţia repermeabilizării ligaturii tubare, corect efectuate (cazul de faţă) după o naştere prin operaţie cezariană, poate fi explicată astfel: în perioada de graviditate trompele uterine suferă transformări morfologice specifice în contextul impregnării hormonale - congestie, edem, hipertrofie şi hiperplazie musculară, eventual mici zone de decidualizare a mucoasei. După naştere, aceste modificări regresează în timp şi trompele revin la starea morfologică anterioară gravidităţii. Se pare că nu există un risc de eşec mai mare în cazul ligaturii tubare după operaţia cezariană, în comparaţie cu ligatura cezariană efectuată în afara sarcinii. Procentul de repermeabilizare a trompelor după ligatură este greu de apreciat, deoarece nu este urmată neapărat de o sarcină. Potrivit literaturii de specialitate, incidenţa sarcinii este de 0,5% în primele 12 luni post-intervenţie, crescând până la 1,5% la 3 ani, riscul general estimat fiind de 0,2-0,4%, în funcţie de metoda de ligaturare folosită“, au mai reţinut magistraţii.
 

Revenirea organismului la starea anterioară perioadei de graviditate, în şase săptămâni

 
„Existenţa unui număr mare de tehnici chirurgicale de sterilizare prin ligatura tubară demonstrează că nicio metodă nu este una infailibilă, existând un risc variabil de eşec, de la o metodă la alta. De asemenea, nu există niciun test care să asigure pacienta că este în deplină siguranţă de a nu mai rămâne însărcinată. (…) În literatura de specialitate se arată că nu se poate stabili în mod neechivoc legătura de cauzalitate între calitatea sau tipul tehnicii chirurgicale şi eşecul metodei, chiar dacă trompele sunt ligaturate sau electrocauterizate corect, la 4 din 1.000 de femei poate surveni ulterior sarcina. (…)
 
Se mai arată în raportul de expertiză că, din datele statistice disponibile, nu se poate stabili o legătură certă între rata de repermeabilizare a trompelor uterine şi vârsta femeii, un studiu american din anul 1996, efectuat pe o perioadă de zece ani, menţionând că s-a constatat o rată mai mare de eşec după ligatură la pacientele tinere. Revenirea organismului la starea anterioară perioadei de graviditate se produce la aproximativ şase săptămâni după naştere, odată cu sfârşitul perioadei de lăuzie. Se mai reţine că, în cazul analizat, ligatura tubară s-a efectuat fără incidente sau accidente intraoperatorii, a fost eficientă pe o perioadă de peste un an, apariţia sarcinii încadrându-se în rata de eşec a procedurii specificată în literatura de specialitate. Din documentele medicale existente la dosarul cauzei nu rezultă că au survenit complicaţii în evoluţia ultimei sarcini şi nici după naştere. Pe perioada gravidităţii nu au fost necesare tratamente, internări sau investigaţii suplimentare“, potrivit datelor oficiale.
 

Metoda chirurgicală de contracepţie, eficientă un an şi două luni

 
Instanţa a mai stabilit că metoda chirurgicală de contracepţie aplicată a fost eficientă un an şi două luni, apariţia unei noi sarcini după acest interval încadrându-se în rata de eşec a procedurii, specificată în literatura de specialitate. În final, magistraţii arată, în baza probelor administrate în cauză, că pârâta dr. (…) a efectuat intervenţia chirurgicală de ligaturare tubară bilaterală, la cererea reclamantei (…) şi în baza consimţământului expres al acesteia, ligatura tubară s-a efectuat fără incidente sau accidente intraoperatorii şi a fost eficientă pe o perioadă de peste un an.
 

Acţiunea - respinsă. Mămica nu renunţă

 
„Fapta imputată pârâtei, respectiv aceea de a efectua intervenţia chirurgicală în mod necorespunzător, nu poate fi reţinută de instanţă, rezultând că apariţia sarcinii se încadrează în rata de eşec a procedurii specificată în literatura de specialitate. (…) În cauză, nu s-a făcut dovada că pretinsul prejudiciu cauzat prin fapta pârâtei dr. (…) a fost cauzat prin neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele medicale insuficiente ale acestei pârâte, rezultând că intervenţia chirurgicală a fost efectuată în mod corespunzător, cu respectarea standardelor şi a protocoalelor medicale. Din aceleaşi motive, nefiind dovedită săvârşirea faptei ilicite de către pârâta dr. (…), în calitate de prepus al pârâtei SC (…) SRL, nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei SC (…) SRL“, se mai arată în motivarea judecătorilor.
 
În consecinţă, pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
 
Nemulţumită de decizia instanţei, mămica a atacat hotărârea mai sus precizată la Tribunalul Constanţa. Primul termen a fost stabilit pentru jumătatea lunii aprilie.
 
Sursa text: rolii.ro
 
Citeşte şi:
 
O mămică din Constanţa a dat în judecată spitalul privat unde a născut. Copilul ar fi fost vaccinat, deşi ea s-a opus