Procesiune pe urmele martirilor din veacul XX. Pe marginea Canalului, unde şi ciulinii par să se simtă stingheri (galerie foto)

Pământul Dobrogei este înţesat de morminte. Neştiutori, călcăm peste ele. Din când în când, somnul celor care odihnesc în aceste morminte, ascunse de veacuri în pământul ars de soare al tărâmului dintre Dunăre şi Mare, este tulburat atunci când cupa unui excavator sapă pentru o fundaţie adâncă. Atunci le este tulburat somnul celor care au fost îngropaţi demult, în alte secole, în alt(e) milenii, au fost conduşi spre ultimul drum după datina strămoşilor, au fost plânşi de familie, rude şi prieteni.
 
Pământul Dobrogei adăposteşte şi alt fel de morminte: recente, le-am putea spune, din secolul trecut, neştiute de nimeni, în care zac oameni la căpătâiul cărora nimeni nu a plâns. Sunt gropi comune sau morminte răzleţe, aiurea, în care au fost aruncaţi, fără nicio rânduială creştinească, neplânşi de nimeni, deţinuţii politici de la Canalul Cernavodă - Midia - Năvodari - medici, profesori, preoţi, intelectuali de elită, condamnaţi pentru vini închipuite, care şi-au pierdut viaţa din cauza supliciilor, a foamei şi a epuizării. Mulţi dintre ei, neştiuţi de nimeni, zac şi acum pe malurile Canalului.
 
În amintirea lor, pentru a le onora sacrificiul şi pentru a nu-i lăsa pe contemporani să uite, a fost înălţat, la iniţiativa fostului deţinut politic Paul Andreescu, un monument din beton, care se înalţă spre cer ca o rugăciune, format din nouă module sub formă de cruce, pe care stau scrise, de sus în jos, numele a nouă colonii de muncă: Columbia, Saligny, Medgidia, Poarta Albă, Noua Culme, Galeşul, Peninsula, Midia şi Constanţa.
 
În faţa Monumentului Memorial Poarta Albă, cu o înălţime de 24 de metri, sfinţit în anul 2000, s-au strâns, sâmbătă, 17 iunie, în ajunul Duminicii Tuturor Sfinţilor Români, aproximativ 500 de oameni, o parte dintre ei cu tricolorul în mână, care au luat parte la o slujbă de pomenire a foştilor deţinuţi exterminaţi de regimul comunist din România, la lucrările Canalului Dunăre - Marea Neagră, în anii 1950-1953. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, şi un sobor de preoţi, în prezenţa preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, filiala Constanţa, Paul Andreescu, a cercetătorului Marius Oprea, fondatorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICMER), a istoricului Adrian Nicolae Petcu, de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), dar şi a lui Ionuţ Druche, din partea Departamentului Cultural-Educaţional al Arhiepiscopiei Tomisului, sufletul procesiunii „Calea mărturisitorilor români“.
                                                                
Cercetătorul Marius Oprea a amintit un moment înfiorător, în care un deţinut politic a fost bătut crunt, întins pe o targă cu cuie şi aruncat într-o groapă comună. „În crâncene bătăi, în torturi, în suferinţă, în foame, în frig istoviţi de o continuă muncă, singurul lucru care le-a rămas acestor oameni a fost credinţa în Dumnezeu, care i-a izbăvit până şi în moarte“, a spus el.
 
„După cum vedeţi, Dumnezeu a lăsat dintre noi şi în viaţă, ca să ne putem îngriji de cei care au dispărut. Şi, din păcate, tot noi, supravieţuitorii, a trebuit să ne ocupăm, să găsim mijloace şi să ridicăm semne ca să-i cinstim şi să avem unde să ne rugăm pentru ei. Altfel nu am fi avut cum. Am ridicat acest monument nu întâmplător aici. El este la jumătatea drumului morţii. Aici, vizavi de noi, era cel mai mare lagăr. Am ridicat monumentul aici pentru că într-o parte şi alta sunt oseminte. Este plin pământul Dobrogei de osemintele fraţilor mei“, a spus Paul Andreescu, care îşi doreşte ca procesiunea „Calea mărturisitorilor români“ să devină o permanenţă. Acesta a mai spus că doreşte ca lângă monument să fie construit un muzeu în aer liber, în care să fie oglindite ororile comunismului.
 
Apoi, cei prezenţi au pornit, pe jos, până la Mănăstirea Galeşu, având la stânga Canalul Cernavodă - Midia - Năvodari, pe marginea căruia chiar şi ciulinii, cu florile lor mov, catifelate, par să se simtă stingheri.
 
Au străbătut cinci kilometri, înfruntând ploaia măruntă, care a căzut pe alocuri, fără să îngreuneze buna desfăşurare a procesiunii, care a fost deschisă de moaştele primilor martiri din Dobrogea, sfinţii Epictet şi Astion, dar şi ale Sfântului Pantelimon. 

„Pământul acestei ţări este sfânt prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc“ 

După mai bine de o oră, părăsind şoseaua asfaltată, pe dreapta, la poalele unui deal străjuit de o cruce înaltă, din marmură, la baza căreia stau scrise cuvinte arhimandritului Justin Pârvu - „Pământul acestei ţări este sfânt prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc“, participanţii la procesiune au urcat pe un drum pietruit, „în pustie“, cu iarbă pe margini, arsă de soare, sâmbătă „înrourată“ de ploaie, spre locul în care odinioară se întindea colonia de muncă de la Galeşu şi unde se ridică, din 2012, Mănăstirea Galeşu, la iniţiativa arhimandritului Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii „Petru Vodă“ din judeţul Neamţ.

 
După o nouă slujbă de pomenire, urmată de parastasul la care au luat parte toţi pelerinii prezenţi în mănăstire, în biserica cu hramul „Sfântul Martir Justin Filosoful“ a avut loc conferinţa „În căutarea poporului pierdut“, moderată de protosinghelul Maxim Vlad (Universitatea „Ovidius“ Constanţa) şi susţinută de arhiepiscopul Tomisului, cercetătorii Marius Oprea (IICMER) şi Adrian Nicolae Petcu (CNSAS) şi lect. univ. dr. Carmen Ciornea (Universitatea „Ovidius“ Constanţa).

„Comunismul a căutat în permanenţă să înlocuiască crucea cu secera şi ciocanul“ 

„Dumnezeu poate ierta. Noi, oamenii, cred că ar trebui să-i găsim pe cei care s-au făcut vinovaţi de crime, abuzuri, atrocităţi, pe cei care, vreme de jumătate de veac, ne-au îngenuncheat şi au făcut ce nu au făcut turcii în ţara asta. România nu a fost transformată în paşalâc şi pe biserici nu s-a pus semilună. În schimb, comunismul a căutat în permanenţă să înlocuiască crucea cu secera şi ciocanul. Chiar dacă nu a făcut-o pe clădiri, a făcut-o în minţile oamenilor. Mai mult decât atât, regimul comunist a distrus toată elita intelectuală, clerul, tot ce însemna adevărata valoare a clerului român, care era pe cale, dacă nu venea Revoluţia din 1989, să fie în întregime un popor pierdut“, a spus cercetătorul Marius Oprea.
 
„Mă încearcă o bucurie imensă, o bucurie spirituală, pentru că sunt pentru prima dată în aceste locuri, la Poarta Albă, la Galeşu, unde au pierit foarte mulţi preoţi şi nu numai. (...) Făceam un exerciţiu de imaginaţie să-mi dau seama cum a fost aici în perioada regimului comunismului, iar marşul pe care l-am făcut azi (n.r. sâmbătă, 17 iunie), această procesiune de la Poarta Alba la Galeşu mi-o imaginez că aşa o făceau, dar în condiţiile impuse de persecutori, deţinuţii de la coloniile de muncă. Am convingerea că azi am conştientizat măcar puţin această suferinţă“, a spus istoricul Adrian Nicolae Petcu.
 
Procesiunea şi conferinţa au fost organizate în cadrul proiectului „Apărători ai Ortodoxiei între Dunăre şi Mare în timpul comunismului“, iniţiat de Departamentul Cultural-Educaţional al Arhiepiscopiei Tomisului, în contextul declarării anului 2017 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul comemorativ Patriarhul Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română“.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanţa
 

Citeşte şi: 
 
A avut loc Procesiunea „Calea mărturisitorilor români”. De la Monumentul Memorial Poarta Albă la Mănăstirea Galeşu
  
Procesiunea „Calea mărturisitorilor români”. De la Monumentul Memorial Poarta Albă la Mănăstirea Galeşu