#sărbătoreșteDobrogea146 La mulți ani, Dobrogea, pământ „grăitor“ de povești milenare!

13 Nov, 2024 17:00 Dima NANCU 2009 Marime text

Versiune printabila

Pe 14 noiembrie 1878, în urmă cu 146 de ani, domnitorul Carol I ajungea în Brăila, dând citire la două proclamații, una către locuitorii dobrogeni și una către armata română, cu ocazia reintegrării Dobrogei la statul român.

„Leagăn de autentică și elevată civilizație, bastion înaintat al culturii latine și al romanității, zonă de afirmare plenară a românilor în lupta cu neamurile migratoare, poartă larg deschisă la Mare a Basarabilor și Mușatinilor, zonă de încrâncenată dispută între vitejii voievozi români și cotropitorii otomani, arenă a disputelor mercantile a unor mari puteri europene“, toate acestea definesc îndestulător Dobrogea, în cuvintele regretatului profesor Adrian V. Rădulescu.

În fiecare an, pe 14 noiembrie, conștientizăm cu atât mai mult rândurile antemenționate, reflectând, poate, la privilegiul pe care, noi, dobrogenii, îl avem, de a fi născuți pe acest pământ milenar, care prin „forța“ sa a reușit să transforme Pontus Axeinos (mare neprimitoare) în Pontus Eux(e)ios (mare ospitalieră).

Momentul 14 noiembrie 1878, după cum spunea profesorul Rădulescu, „n-a însemnat decât satisfacerea «proformei» unui act istoric de multă vreme trăit și simțit de românii cojeni, dicieni sau mocani, ale căror așezări împânzeau vatra provinciei de la Dunăre și până la Marea Neagră“.

Cu toate acestea, nu neglijăm deosebita importanță a momentului istoric, căci el reprezintă deplina împlinire sufletească a Dobrogei de atunci și unul dintre pașii către deplina împlinire teritorială a țării.

Eo ipso, în ultimii șapte ani, cotidianul ZIUA de Constanța a adus în atenția publică fragmente importante din istoria Dobrogei, organizând campanii culturale de mare anvergură și nu numai, dedicate, in genere, celebrării Zilei Dobrogei. Printre acestea amintim:

lansarea Fondului documentar „Dobrogea de ieri și de azi“, sub forma unei biblioteci virtuale,
#RespectTeatru, campanii dedicate mai multor personalității dobrogene,
proiectul „Dobrogea 145 – de la grecii din Millet la generația Millennials",
proiectul „Constanța acum 100 de ani“,
proiectul „Memorialul Poarta Albă“,
editarea mai multor volume dedicate istoriei Dobrogei.

Anul acesta, sărbătoarea Dobrogei capătă pentru colectivul publicației ZIUA de Constanța o semnificație aparte. La 146 de ani de la revenirea provinciei la țară scriem cu reverență despre oamenii ei care i-au zidit devenirea, acel fabulos patrimoniu uman care ne-a lăsat moștenire un prețios îndreptar de iubire.

La 146 de ani distanță păstrăm nealterat sentimentul recunoștinței. Dar și al reconcilierii. Dobrogea a fost și a rămas un tărâm al făgăduinței, un loc al conviețuirii pașnice, un loc al bunei credințe. Prinse între coperțile voluminoase ale unui volum antologic - patruzeci de biografii și tot atâtea destine dedicate luptei pentru emanciparea Dobrogei, pentru creșterea și înflorirea ei.

Lansare de carte: „Patrimoniul uman al Dobrogei. Contribuții și destine remarcabile“

Volumul poartă numele „Patrimoniul uman al Dobrogei. Contribuții și destine remarcabile“. Sub logoul ziarului ZIUA de Constanța, inițiatorul și susținătorul proiectului, se află semnătura unui mai vechi colaborator al publicației, Aurelia Lăpușan.

Lansarea volumului va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie 2024, la ora 11.00, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare“ Constanța.

Reintegrarea Dobrogei la statul român, „satisfacerea «proformei» unui act istoric“

Răscoala antiotomană din Bosnia, izbucnită în anul 1875, a reactivat „problema orientală” sau cazul „omului bolnav“, cum era denumit decadentul Imperiu Otoman de marile puteri europene. Amplificarea crizei create a fost determinată de revolta din 1876 din Bulgaria și declanșarea războaielor de independență de către principatele vasale Serbia și Muntenegru.

Ecoul răscoalelor a fost resimțit puternic în Dobrogea, de la încordarea atmosferei generale până la înăsprirea atitudinii autorităţilor turceşti. De atunci regimul juridic al egalităţii dintre musulmani şi creştini - proclamaţi, cu toţii, „cetăţeni otomani“ în Constituţia din 1876 - n-a mai reprezentat un factor de reţinere în reluarea persecuţiilor şi represaliilor.

Intrarea românilor în războiul ruso-turc avea să fie chiar cheia către împlinirea idealului demult visat de Mircea cel Bătrân. Principatul vasal al României intră, în cele din urmă, în războiul ruso-turc, cel care avea să-i aducă independența. Decizia a fost declanșată de trecerea impusă a armatei ruse prin teritoriul principatului României, fapt considerat de sultan a fi o trădare.

Pe 19 februarie/3 martie 1878, la San Stefano, puterile implicate s-au întâlnit la masa negocierilor pentru a stabili soarta teritorială și nu numai a statelor lor, în urma încheierii războiului.

Sangeacul Tulcea cu districtele sale, pe care Rusia îl „cumpără“ de la Turcia, urma, potrivit Tratatului, a fi cedat României, poporului român răpindu-i-se „în schimb“, pentru a doua oară, un teritoriu al său, Basarabia de sud, care îi fusese retrocedat după războiul Crimeii. Cu acelaşi cinism specific diplomaţiei ţariste, în document se preciza că, nedorind să-şi anexeze Dobrogea şi nici insulele din Deltă, Rusia îşi rezerva „dreptul“ de a le schimba cu acea parte a Basarabiei detaşată în 1856 şi mărginită la sud de talvegul braţului Chilia şi gura Stari-Stambul.

Guvernul României nu a acceptat acest tratat în formularea impusă de Rusia. Conducătorii politici au protestat pe lângă guvernul imperial rus şi pe lângă marile puteri ale Europei, dar războiul telegramelor diplomatice a luat sfârşit fără izbânda cauzei româneşti. Se crease astfel o problemă extrem de delicată, care a pus la grea încercare abilitatea şi inteligenţa clasei politice şi a diplomaţiei româneşti, nu fără riscul de a fi săvârşit şi anumite erori.

Lupta puterilor pentru Dobrogea - Tratatul de la Berlin

Marile puteri europene (Germania, Austo-Ungaria, Franța, Marea Britanie, Italia), nemulțumite de creșterea influenței Rusiei în Balcani, au convocat un congres la Berlin, capitala noii Germanii unificate. Delegațiile României şi Greciei au fost admise să participe doar cu titlul consultativ şi numai la ședințele în care se discutau problemele țărilor lor.

Amintim că doar Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu au fost singurii admiși în unica ședință de pe 9 iunie 1878, în cadrul căreia le-au reamintit participanților termenii înțelegerii de la Livadia cu Rusia şi au prezentat un memoriu în 5 puncte în care se revendicau insulele din Delta Dunării precum și Insula Şerpilor. În acel moment, reprezentanţii guvernului erau confruntați cu o grea alternativă: fie a refuza cedarea celor trei județe din sudul Basarabiei revendicate imperativ de Rusia, fie a consimți la inevitabilul fapt, primind în schimb o însemnată compensație teritorială și financiară - alternativă pentru care se pronunța însuși cancelarul Bismarck.

Forma definitivă a Tratatul de la Berlin din 1/13 iulie 1878 cuprindea în articolele 22-46 dispoziţii referitoare la România. El confirma recunoaşterea independenţei României, căreia îi reveneau, de asemenea, „insulele formând Delta Dunării, sangiacul Tulcei cuprinzând districtele Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârşova, Kiustenge, Medgidia“, cât şi ţinutul „situat la sudul Dobrogei, până la o linie care, plecând de la răsărit de Silistra, răspunde la Marea Neagră, la miazăzi de Mangalia“. Linia frontierei - sensibil diminuată față de soluția inițială - urma să se fixeze la fața locului de comisia europeană instituită pentru delimitarea Principatului Bulgariei nou creat.

Reținem că la Congresul de la Berlin contele Şuvalov, ambasadorul Rusiei în Marea Britanie, a recunoscut că Dobrogea se cuvenea României „mai mult decât oricui, din cauza numărului poporațiunii de acolo“ („Românul“, XXII, din 19 august 1878).

14 noiembrie 1878 - Proclamație către dobrogeni și armată

Dis de dimineață, pe 14 noiembrie 1878, domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu (comandantul diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea), prefectul judeţului, primarul Brăilei şi consilieri locali, precum şi numeroşi cetăţeni ai oraşului.

Cu acest prilej a fost citită soldaților „Proclamația către armata română”, document redactat de Mihail Kogălniceanu. El suna astfel:

Soldaţi!

Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a prinţilor noştri de mai înainte.

Azi veți pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veți merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca frați ai locuitorilor, care de azi înainte sunt concetățenii noștri.

Soldați! În această nouă Românie veți găsi o populațiune care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veți găsi și locuitori de alt neam și alte credințe. Toți aceștia, care devin membri ai statului român, au același drept la protecțiunea și la dragostea voastră! Între ei veți găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire ca să respectați credința lor.

Fiți în mijlocul noilor voștri concetățeni, ceea ce ați fost atât în timp de pace, cât şi pe câmpul de onoare: model de bravură şi de disciplină, apărători ai drepturilor României și anteluptători ai legalității și ai civilizației Europei; astfel vă cunoaște acum întreaga Europă, și cu mândrie confirmăm aceasta.

Așadar, drum bun soldați și Dumnezeu să vă apere!
Trăiască România!
Dat la Brăila la 14 noiembrie, anul 1878”.
Semnează Regele Carol.

Din același loc a fost lansată „Proclamația domnitorului către dobrogeni”, publicată mai apoi în „Monitorul Oficial“ precum şi în presa română și cea străină. Acest document a fost multiplicat în foi volante în limba română, turcă, greacă şi bulgară, şi răspândit pe întreg teritoriul Dobrogei.

Între 14 și 18 noiembrie 1878, Dobrogea a trăit momente istorice atunci când la Babadag, Tulcea și Constanța au sosit primele unități ale armatei române.

Pe 23 noiembrie 1878, Constanța îmbrăca haine de sărbătoare cu ocazia sosirii trupelor și noii administrații românești. Orașul era împodobit, ca pretutindeni, cu tricolorul românesc, iar în port sute de drapele ale marelui pavoaz erau arborate pe catargele vapoarelor diferitelor state. Potrivit telegramelor vremii, peste 5000 de persoane, care au manifestat cu însuflețire pentru statul român, au luat parte la festivitățile prilejuite de acest eveniment istoric.

La mulți ani, Dobrogea noastră iubită, poartă dintre Orient și Occident, prim pământ românesc creștinat, a cărei istorii încă ni se arată de sub zidurile cetăților milenare!

Surse bibliografice:
Rădulescu Adrian, Bitoleanu Ion, „Istoria Dobrogei“, editura Ex Ponto, Constanța, 1991
Cealera Cristian (coord), „Dobrogea 143 - de la grecii din Milet la generația Millennials“, ediția I, editura Stefadina, 2022
Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“, vol. I, Editura Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, 1999
Păuleanu Doina, „Constanța. Aventura unui proiect european“, editura Ex Ponto, Constanța.

Citește și:
145 ani de la Reintegrarea Dobrogei la viața românească (I)
145 ani de la Reintegrarea Dobrogei la viața românească (II)
Tratatul de la San Stefano sau refuzul de a-i asculta pe români

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii