Schimbarea statutului profesorilor naşte reacţii... adverse. Invocata triadă profesor-elev-părinte s-a dus pe apa sâmbetei (document)

La trei ani de la depunerea unei iniţiative legislative „privind protecţia cadrelor didactice în îndeplinirea atribuţiei specifice funcţiei”, iată că Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) revine în forţă, de data aceasta, reuşind ca apelul public lansat în luna februarie să-şi găsească ecou zilele acestea.
 
Ieri, senatorul Liviu Marian Pop, fost ministru al Educaţiei în două mandate, făcea public proiectul de lege privind măsurile de protecţie a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi control din învăţământul preuniversitar în îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei care a fost votat în Comisiile comune din Senatul României şi pe care îl puteţi citi în secţiunea „Documente“.
 
Folosind drept justificare principală creşterea numărului de cazuri de violenţă din şcoli, FSLI cere imperativ parlamentarilor din Senatul României să urgenteze votarea acestei legi. „Practic, această lege, după aprobare, va deveni o formă importantă de protecţie pentru colegii noştri, iar spaţiul şcolar va fi unul mai sigur, în care să se presteze un act educaţional de calitate, iar angajaţii din educaţie să nu mai fie victime ale agresiunilor de orice tip”, se arată într-un comunicat al FSLI.
Şi, cu toate că apelul reprezentanţilor profesorilor se încheie cu următoarea frază - „Dacă nu faceţi nimic, vă daţi acordul, domnilor parlamentari, pentru o singură premisă: aceea în care cadrele didactice şi elevii vor merge cu teamă la şcoală!” -, reprezentanţii elevilor şi ai părinţilor au făcut front comun şi au trimis o scrisoare deschisă preşedintelui României, în care „proclamă”: „Respectul nu se obţine prin lege!”
 

„Nu considerăm deloc benefic învestirea cadrelor didactice cu statutul de autoritate publică“

 
„Consiliul Naţional al Elevilor, structura de reprezentare a elevilor din România, şi Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar se opun, cu fermitate, propunerii legislative prin care se doreşte învestirea cadrelor didactice cu statutul de autoritate publică. În cadrul misiunii şi viziunii noastre, educaţia de calitate primează, iar acest deziderat nu poate fi obţinut decât prin colaborarea tuturor părţilor interesate, anume elevi, profesori şi părinţi ca membri ai comunităţii şcolare.
 
În ciuda acestui fapt, nu considerăm deloc benefică învestirea cadrelor didactice cu statutul de autoritate publică, întrucât suntem de părere că respectul la care profesorii tind din partea elevilor şi părinţilor, respect absolut necesar pentru buna desfăşurare a actului instructiv-educativ, nu poate fi reglementat printr-o lege.
 
Admitem că un climat de ordine şi respect este esenţial în şcolile din România, însă oferirea autorităţii de a lua decizii oportune, care să îi permită să menţină un mediu adecvat în timpul procesului de predare-învăţare-evaluare, dar şi a dreptului de a aplica sancţiuni disciplinare beneficiarilor primari, conform regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ nu va încuraja la colaborare şi respect reciproc între elevi şi profesori, ci, mai mult decât atât, va contribui la distrugerea relaţiilor dintre aceştia.
Nu puţine sunt cazurile în care unii profesori, în profilul cărora putem distinge lipsa vocaţiei necesare pentru îndeplinirea acestei meserii, abuzează elevii, mai ales pe cei cu probleme emoţionale sau cu dificultăţi de integrare în mediul educaţional, iar cazurile în care drepturile elevilor sunt încălcate de către profesori sunt chiar şi mai numeroase. Suntem de părere că respectul şi colaborarea dintre cei mai importanţi actori de pe scena învăţământului – elevii şi profesorii – trebuie construit natural, această lege blocând respectul organic care ar putea fi nutrit în comunităţile şcolare.
 
Din punct de vedere juridic, oferirea statutului de autoritate publică oferă profesorilor un avantaj în situaţiile de conflict dintre elevi şi profesori (prezente în şcoli din cauza diferenţei dintre mentalităţi), avantaj care, deşi în aparenţă pare a fi un lucru pozitiv, va avea efecte grave în sistem, constituind o pârghie pe care, elevii, în momentul de faţă nu o au, deşi cazurile în care elevii sunt victime ale abuzurilor în mediul şcolar sunt mai numeroase.

 
Mai mult decât atât, dorim să reamintim viziunea Curţii Constituţionale a României privind statutul cadrului didactic, exprimată în decizie nr. 2/2014, astfel: Din punct de vedere penal, profesorul este asimilat funcţionarui public, în interpretarea cea mai largă a noţiunii de «funcţionar public» care excede cadrului impus de dreptul administrativ. Prestarea unui serviciu de interes public trebuie să fie criteriul pentru care o persoană trebuie considerată funcţionar public, deci să se bucure de o serie de drepturi şi obligaţii”.

 
Întrucât în mediul virtual s-a pornit un adevărat conflict - opinii părinţi versus opinii profesori -, dar mai ales pentru că statutul de funcţionar public vine la pachet şi cu o serie de constrângeri birocratice - cum ar fi interzicerea meditaţiilor plus evaluarea profesională ierarhică - vom reveni în ediţia de mâine cu declaraţii ale profesorilor constănţeni.