Secţia de Oncologie din Constanţa va fi sufocată După închiderea Radioterapiei şi „Casa Soarelui” a apus pentru bolnavii de cancer în fază terminală! (galerie foto)

Centrul de Îngrijiri Paliative „Casa Soarelui“ din municipiul Constanţa şi-a închis porţile în tăcere, începând cu 1 septembrie. Din 2007 şi până în momentul în care şi-a încetat activitatea, a fost casă pentru peste 4.000 de pacienţi bolnavi de cancer, care au primit îngrijire şi tratament, povesteşte Sanda Iordache, directorul Centrului „Casa Soarelui“. Aici, bolnavii oncologici erau trataţi şi îngrijiţi doar în baza asigurării medicale.
 
Pentru fiecare caz internat, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate deconta 235 de lei/zi, bani suficienţi pentru ca aceşti oameni să fie trataţi cum se cuvenea, explică cea care a condus acest centru şi care, alături de întreaga echipă, a reuşit să aducă şi o vorbă bună pentru aparţinători şi, mai ales, o speranţă pentru pacienţi. Îngrijirea paliativă presupune îngrijirea activă totală a pacienţilor a căror boală nu mai răspunde la tratamentul curativ. 

O misiune umanitară care a devenit un mod de viaţă cu faţă umană 

Iniţial, centrul, inaugurat în perioada 2002-2003, cu sprijinul unor englezi, s-a adresat copiilor bolnavi de HIV. Între timp, tinerii au devenit adulţi, iar angajaţii centrului s-au gândit să se facă utili pentru alte categorii de pacienţi care aveau nevoie de dăruirea şi atenţia lor. Aşa s-a născut ideea îngrijirii oncologice paliative. În 2005 s-a reuşit semnarea contractului cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. Serviciile de tip paliativ, asigurate de „Casa Soarelui” nu se regăseau în contractul-cadru, iar posibilitatea finanţării unor astfel de servicii printr-un contract cu CAS era exclusă de prevederile privind finanţarea spitalelor, aceasta făcându-se doar în cazul celor de stat, "Casa Soarelui" fiind un aşezământ de tip "hospice". Din 2007, centrul s-a axat strict pe bolnavii oncologici.
„În 2007, am luat hotărârea de a ne adresa ca centru de îngrijire paliativă care să răspundă nevoilor de îngrijire şi suport pentru bolnavii de cancer. Cererea pentru cazurile de pe Oncologie a crescut cu fiecare an, iar noi am înţeles că este nevoie de un loc unde aceşti bolnavi să poată primi îngrijirea de care au nevoie“, ne-a declarat Sanda Iordache.
Aparţinătorii pacienţilor care au trecut de mână cu rudele lor pe la „Casa Soarelui“ au numai vorbe bune - atât despre personalul dedicat îmbunătăţirii calităţii vieţii bolnavilor de cancer, cât mai ales despre condiţiile din mica căsuţă, situată pe strada Piatra Craiului nr. 4 din Constanţa.
 
Nimic din acest loc nu aducea a pat rece de spital, ci mai degrabă a loc de odihnă şi refacere, chiar dacă tratamentele erau destinate reprimării durerilor specifice bolii.
Centrul punea la dispoziţie 14-16 paturi, în funcţie de perioada din an, şi nu mai mult de două săptămâni de internare. „Unii pacienţi se întorceau la noi periodic, alţii se însănătoşeau, pe alţii îi pierdeam. Comunicam foarte mult şi cu aparţinătorii şi din dorinţa de a-i sprijini, pentru că nu este simplu că ai în familie un astfel de bolnav.“, adăugă Sanda Iordache. Vorbeşte cu mare amărăciune despre locul unde a muncit alături de ceilalţi specialişti ai centrului, despre suportul psihologic acordat atât bolnavilor, cât mai ales familiilor acestora, şi care, la momentul redactării acestui material, a încremenit undeva în timp şi spaţiu, apoi a fost pulverizat. Contractul de închiriere pe care centrul îl avea cu Direcţia de Sănătate Publică s-a încheiat din vara anului trecut. De atunci, conducerea centrului a epuizat toate căile pentru reînnoirea contractului. Ulterior, când au realizat că nu mai este posibil şi totul este pierdut, a anunţat Colegiul Director al Fundaţiei. „Iniţial am crezut că lucrurile se vor rezolva, că vom putea prelungi acest contract pentru alţi cinci ani. Abia în urmă o lună de zile, am înţeles că DSP urmează ca după, ce îşi va soluţiona problemele legate de intabulare şi cadastru, să recurge la o licitaţie pentru închirierea acestui spaţiu. Mi-am anunţat colegii. Trebuie să vă spun că timp un an de zile, nu am stat cu mâinile în sân. Ne-am dat seama, că dincolo cuvintele frumoase, ne aflam în afara unui contract. Am făcut adrese, memorii la premierul României, la Ministerul Sănătăţii. Nu s-a putut rezolva această problemă. Toată lumea ne întreba, de ce facem această activitate, fără să avem niciun profit. Din păcate s-a ajuns aici iar pe 1 septembrie, am suspendat întreaga activitate”, ne-a relatat directorul centrului. 

Angajaţi trimişi pe drumuri, pacienţi nefericiţi, aparţinători speriaţi 

„De la 1 septembrie s-a aplicat concedierea colectivă, bolnavii au fost predaţi aparţinătorilor, iar săptămâna viitoare urmează să demarăm procedura la Judecătorie pentru lichidarea fundaţiei. Membri Comitetului Director au decis să închidă activitatea la Constanţa, dat fiind condiţiile“, ne spune Sanda Iordache.
Fundaţia Centrul de Îngrijiri Paliative „Casa Soarelui“ s-a înfiinţat în 2002, în Constanţa, cu sediul pe strada Piatra Craiului nr. 4, avându-i ca fondatori pe Christine Janet Kirke - preşedinte şi Maricica Moisiu - vicepreşedinte. Consiliul director este format din următorii membri: Maria Ene, Gemil Filiz, Sanda Iordache, Elena Nistoroiu şi Irina Prigoreanu. Din 2015, vicepreşedinte al fundaţiei este Brooks Roger Martin, iar în 2016, secretar a fost numit Douglas George Bates.
Aşa cum precizam „Casa Soarelui“ a fost, la început, misiunea unei organizaţii neguvernamentale cu înfiinţate în România în anul 2002, sub denumirea „Ajutaţi Copiii Români“. Aceşti entuziaşti cetăţeni englezi au pus pe picioare centrul în sediul pe care îl primeau în anul 2002, printr-un parteneriat încheiat cu Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa, în spaţiul unei creşe în ruină, din vecinătatea depozitelor de la Halta Traian.

Iată cum, după 15 ani, „aliatul“ aestor oameni care veneau să construiască ceva în Constanţa anului 2002, când, termenul de îngrijire paliativă sau suport emoţional pentru pacienţii cu boli în stadiu terminal era ceva abstract, a devenit „inamic“.
Abstract a rămas şi în zilele noastre, iar managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Constanţa (SCJU), dr. Cătălin Grasa, afirmă că, deşi se vor face eforturi, în perioada imediat următoare, unitatea medicală nu va putea asigura suport paliativ pacienţilor oncologici. „Încercăm şi noi să asigurăm pe viitor astfel de servicii, însă, deocamdată, este dificil. Personal, sunt îngrijorat de această decizie de închidere a «Casei Soarelui», pentru noi era un ajutor în plus. Spitalul nu poate face faţă pe acest palier, vom avea o avalanşă de urgenţe, care vor aglomera secţia“, a declarat managerul SCJU, pentru cotidianul ZIUA de Constanţa.

DSP va scoate la licitaţie sediul şi terenul pe care a funcţionat „Casa Soarelui“ 

Nu vrem să acuzăm pe nimeni. Ne întrebăm însă cum a fost posibil ca, din nou, autorităţile să fie depăşite de situaţie şi să piardă din mâini o nouă „cloşcă cu pui de aur“, într-un oraş în care, în aprilie 2016, se punea lacăt Secţiei de Radioterapie din Spitalul Judeţean.
 
Iată cum, din septembrie 2017, pacienţii oncologici, indiferent de clasa socială din care provine, nu mai pot beneficia, la Constanţa, nici de tratamentele paliative în baza asigurării medicale, fără costuri suplimentare.

Constanţa dă din nou dovadă de nepăsare şi batjocură la adresa pacienţilor. În loc să păstrăm cu dinţii un asemenea aşezământ care oferea pacienţilor respect, atenţie şi tratament, fără costuri, autorităţile direct implicate, au acţionat de parcă le stătea în gât. Premeditat sau nu, legea este de partea DSP, însă din punct de vedere moral, autorii acestor „mutări pe tabla de şah”, au încălcat orice normă de omenie. Directorul DSP, Constantin Dina se află în concediu, iar directorul adjunct, dr. Ramona Iliuţă înroşeşte telefoanele în conversaţii prelungite, fix în timpul programului. Am încercat s-o contactăm în mai multe rânduri la sediul înstituţiei, însă ne-a fost imposibil să stăm de vorbă cu dânsa.
Un punct de vedere din partea Direcţiei, am obţinut de la dr. Loti Popescu, purtător de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Constanţa, care ne-a explicat speţa care a condus la închiderea activităţii Centrului „Casa Soarelui“: „În luna noiembrie 2016, urmare a unei solicitări a DSPJ depusă în luna iunie 2016, Consiliul Local Municipal Constanţa a aprobat o hotărâre privind întregirea domeniului public al statului cu suprafaţa de 1.400 de mp. În martie 2017, a avut loc predarea terenului către DSP. Ulterior, a fost depusă documentaţia necesară realizării intabulării şi cadastrului către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în vederea obţinerii dreptului de proprietate pentru această suprafaţă. Deoarece au existat inadvertenţe între măsurătorile din documente şi cele de la faţa locului, procesul a fost întârziat, dar sperăm ca, până la sfârşitul acestei luni, să obţinem documentaţia şi, ulterior, după ce se va primi avizul de la Ministerul Sănătăţii, să fie organizată o licitaţie pentru clădire şi terenul aferent“.
 
Sanda Iordache spune că fundaţia care a susţinut proiectul „Casa Soarelui“ nu se poate lupta de la egal la egal cu alţi privaţi, în cadrul unei licitaţii: „Noi am fost sprijiniţi de fundaţia din Anglia, care a amenajat bucată cu bucată tot centrul şi, practic, funcţionăm în baza contractului încheiat cu Casa de Asigurări. De alţi bani nu mai dispunem. Acum şi personalul nostru este în căutarea unor locuri de muncă. Regretăm că DSP nu şi-a reglementat din timp această problemă care ţine de spaţiu şi că am aflat prea târziu de situaţie când, practic, nu se mai putea face nimic. Poate doar o minune?!“
 
Pentru o „minune” milităm şi noi. Am lansat deja apeluri către consilierii locali şi judeţeni şi parlamentarii constănţeni şi vom informa şi autorităţile, locale şi centrale, în speranţa că se va găsi o soluţie, pe plan local, pentru aceşti pacienţi. Cu punctele lor de vedere vom reveni într-o ediţie viitoare. Totodată, vom urmări îndeaproape modul de organizare şi desfăşurare a licitaţiei pentru închirierea clădirii în care şi-a desfăşurat activitatea centrul, în speranţa că la mijloc nu va fi vorba despre o eventuală afacere imobiliară, aşa cum s-a mai întâmplat în acest oraş, în ultimii ani, şi la case mai mari.