Securitatea Aeroportului „Mihail Kogălniceanu“, în pragul falimentului (documente)

România este stat membru NATO de zece ani. Încă din 2011, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a aprobat solicitarea SUA de a folosi infrastructura Portului Constanţa Sud Agigea şi a Aeroportului „Mihail Kogălniceanu“. În urma acestui acord, Pentagonul are la dispoziţie, cu titlu gratuit, infrastructura aeroportuară de la Mihail Kogălniceanu.

Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“ a fost folosit de forţele SUA pentru rotirea trupelor din Afganistan şi Irak şi este în continuare utilizat ca bază de tranzit a trupelor americane. În contextul actual generat de conflictul din Ucraina, Aeroportul „Mihail Kogălniceanu“ este folosit şi în misiuni de poliţie aeriană, care intră în sarcina Statului Major al Forţelor Aeriene Române. Din punct de vedere strategic, importanţa Aeroportului „Mihail Kogălniceanu“ a crescut şi, în prezent, acesta este obiectivul-cheie al NATO la Marea Neagră. Cu toate acestea, situaţia financiară a Societăţii Naţionale Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu“ SA este una destul de grea şi reprezintă principala vulnerabilitate a obiectivului. Întârzierile salariale i-au adus în pragul grevei de două ori, în ultimul an, pe angajaţii aeroportului civil.

Într-un material publicat anterior, am arătat, conform unei analize RisCo, faptul că situaţia financiară a Societăţii Naţionale Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu“ SA este destul de sensibilă. Conform aceluiaşi raport, în ultimii trei ani, 2011, 2012 şi 2013, Aeroportul Internaţional „Mihail Kogălniceanu“ (AIMK) a înregistrat doar pierderi. RisCo arată că, la capitolul „Cash flow“, în anul 2011 compania a avut o pierdere de 110.352 de lei, în anul 2012 - 1.393.064 de lei, iar în 2013 - 3.844.509 lei. Într-un comunicat de presă, conducerea AIMK arată că situaţia s-a schimbat în 2014. Potrivit documentului, reprezentanţii AIMK susţin că rezultatele înregistrate sunt superioare faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013.
Printre indicatorii urmăriţi se arată că numărul total de pasageri a crescut de la 20.714, cât s-au înregistrat în primul semestru al anului 2013, la 64.293, în primul semestru al anului curent. Nu se specifică însă dacă aceste sume includ şi militarii americani care sunt în tranzit la Mihail Kogălniceanu.

Situaţia financiară precară afectează securitatea aeroportului

Cu toată nota de optimism a conducerii AIMK, Raportul Anual al Administratorilor pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2014 arată o altă faţă a societăţii care administrează acest obiectiv strategic. Astfel, sunt evidenţiate pierderile financiare ce reies şi din analiza RisCo, precum şi alte neajunsuri, rezultate din activitatea aeroportului civil. Din analiza făcută în acest document, reiese că Serviciul de Securitate Aeroportuară şi Informaţii Clasificate este subdimensionat ca personal şi deficitar din punct de vedere al dotărilor cu armament. Serviciul are două birouri: Biroul Proceduri Securitate Aeroportuară şi Biroul Securitate Aeroportuară. Raportul arată că, în 2013, paza perimetrelor, a aeronavelor, controlul pasagerilor, insoţirea şi supravegherea personalului şi a vehiculelor militare, paza cargo, coordonarea activităţii de protecţie a informaţiilor clasificate în toate compartimentele şi controlul accesului persoanelor şi al autovehiculelor s-au făcut cu un efectiv insuficient. Biroul Securitate Portuară a funcţionat pe parcursul anului trecut cu un şef de birou şi cu 37 de agenţi, aşa cum era prevăzut în norma iniţială. În acelaşi document se arată că inclusiv şeful de birou a acoperit posturi vacante din planul de pază şi a lucrat în ture. Activităţile militare din incinta aeroportului şi suprapunerea acestora cu zborurile civile au condus la suplimentarea posturilor şi au determinat deficit de personal. În consecinţă, s-au acumulat ore suplimentare neplătite şi zile de concediu neacordate personalului din Serviciul de Securitate Aeroportuară şi Informaţii Clasificate.

Se atrage atenţia că, pentru acoperirea Planului de Pază, este nevoie de 45 de agenţi de securitate. Este pusă în discuţie şi dotarea cu armament şi vehicule. Pentru asigurarea zonei de supraveghere a aeroportului şi intervenţie, este folosit drumul perimetral care atinge toate posturile de pază. În document se arată că acesta este plin de gropi şi nu permite o intervenţie rapidă. În plus, maşinile de intervenţie sunt afectate din punct de vedere tehnic, pentru că rulează pe acest drum. Cităm: „Autovehiculele cu care ne desfăşurăm activitatea nu corespund pentru a acoperi corespunzător măsurile din planul de pază şi cerinţele standardelor de securitate aeronautică“. La capitolul armament, situaţia este la fel de tragică. Redăm un paragraf din acelaşi document: „Armamentul este uzat, iar în acest moment, patru pistoale sunt defecte. Având în vedere că s-a suplimentat numărul de posturi, nu s-au putut acoperi cerinţele referitoare la executarea serviciului cu armament. Consider că ar trebui achiziţionate zece pistoale, şi cu cele care mai sunt funcţionale, să asigurăm posturile.“ În concluzie, securitatea Aeroportului Mihail Kogălniceanu a fost asigurată, în 2013, cu personal insuficient, fără infrastructură de transport şi armament corespunzător. Directorul AIMK, Cristian Moldovanu, a subfinanţat un departament care ar fi trebuit să fie prioritar în contextul în care, la începutul materialului, arătam importanţa strategică a acestui aeroport.

Moldovanu gestionează informaţii clasificate fără certificat ORNISS

Conform Just-News şi B1 TV, directorul AIMK, Cristian Moldovanu, nu are certificat sau autorizaţie de la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS). Este curios cum ocupă această funcţie într-o companie aflată sub controlul statului şi care deserveşte o bază NATO. Este clar că Moldovanu are în subordine un angajat care deţine certificat ORNISS şi care gestionează informaţiile clasificate, dar este greu de crezut că, în virtutea poziţiei pe care o deţine, ca director general nu intră în contact cu astfel de informaţii. Pe scurt, putem trage concluzia că directorul Moldovanu este responsabil de vulnerabilităţile pe linie de securitate, ce reies chiar din analiza acţionarilor. Numit politic în acestă funcţie de „tutorele“ său, preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, Moldovanu rezistă, paradoxal, în funcţia de director general al AIMK, cu toate că nu are pregătirea necesară, iar rezultatele financiare sunt dezastruoase. Norocul lui Moldovanu constă în faptul că obiectivul se află şi în atenţia serviciilor speciale, deoarece subordonaţii săi pe linie de securitate se confruntă cu un inamic puternic: lipsurile.