Toleranţă zero pentru personalul Spitalului Judeţean Ţuţuianu s-a sesizat după ce o mămică a povestit umilinţa trăită în timpul naşterii

 

Cu toţii am auzit cel puţin o poveste halucinantă despre naştere şi despre tratamentul inuman de care au parte viitoarele mămici înainte, în timpul sau după naştere în spitalele din România.  Sigur, aceste poveşti ne întristează sau ne fac să ne simţim dezamăgiţi, însă, de cele mai multe ori, aceste cazuri rămân doar strigăte de ajutor în mediul online.
 
Un astfel de caz a ajuns şi în atenţia preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa, Horia Țuţuianu, care i-a cerut managerului Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dr. Cătălin Grasa, să ia măsuri urgente pe secţiile cu probleme, astfel încât viitoarele mame să nu mai fie jignite sau tratate pe baza „atenţiilor“! Horia Țuţuianu a povestit pentru ZIUA de Constanţa că soţia sa a observat pe un site de socializare o postare care a strâns o mulţime de comentarii, majoritatea incriminând comportamentul angajaţilor Secţiei de Obstetrică-ginecologie şi nou-născuţi din Spitalul Judeţean.
 

„I-am adus acest aspect la cunoştinţă managerului Grasa. Poate că nu este vina dânsului, dar trebuie să se informeze şi să ia măsuri urgente pentru ca, pe viitor, astfel de situaţii să nu se mai întâmple“, spune Țuţuianu.

 
Contact telefonic, dr. Grasa a afirmat că nu se pune problema unei anchete, deoarece anchetele sunt apanajul altor instituţii de forţă ale statului, însă conducerea spitalului afirmă că a declarat „toleranţă zero“ pentru toţi angajaţii unităţii medicale, indiferent de postul ocupat sau de secţia în care îşi desfăşoară activitatea.
 

„Nu pot vorbi în acest moment despre o anchetă, nu vizăm o secţie anume, însă toţi colegii mei trebuie să înţeleagă că totul pleacă de la comportament, de la modul de adresare. Este valabil pentru toţi angajaţii spitalului, vom avea toleranţă zero pentru aceste cazuri, indiferent de unde ne vin sesizările!“, a precizat Cătălin Grasa.

Cu o floare nu se face primăvară!

Sigur, chiar şi în Spitalul Judeţean Constanţa sunt şi excepţii, dar, din păcate, aceste excepţii sunt extrem de puţine. Nu este de ajuns să avem un domn doctor extraordinar sau o asistentă de toată isprava. Nu, nu este suficient!!! Cu toţii ne-am săturat să auzim de mămici (şi nu numai, pacienţi) care sunt tratate mai rău decât nişte animale în momentul cel mai sacru din viaţa lor: în travaliu şi la naşterea pruncului mult dorit. Mărturii de genul „M-am săturat să aud că mi se spune: «Împinge! Ce, vrei să îţi omori copilul?»“ sau „De ce te plângi? Ți-a plăcut… acum nouă luni, de ce urli acum?“ au devenit de mult virale. Oare este chiar atât de greu să le explicaţi, în cadrul vizitelor lunare/bilunare la care gravida cotizează din greu, în speranţa că-şi asigură o naştere demnă, că pot să stea liniştite acasă până când au contracţii la cinci minute cel puţin două ore şi apoi să vină la spital?
 
Este limpede că, în cele mai multe cazuri, personalul medical este mai preocupat de alte lucruri decât de a oferi sprijin real viitoarei mămici. Este regretabil şi faptul că, odată ajunse la spital, viitoarele mame primesc automat nenorocita de oxitocină pentru a grăbi dilatarea. Oxitocina, în cel mai bun caz, ajută tot personalul medical, grăbind travaliul, ca să poată pleca mai repede acasă. Pe viitoarea mamă însă, din păcate, o epuizează, din cauza durerii. Iar poveştile pot continua…

O poveste demnă de o reclamaţie!

Sibel a născut, la începutul acestei luni, la Spitalul Judeţean. Postarea ei de pe un site de socializare l-a determinat pe şeful CJC să ia atitudine.
 

Sibel a scris: „Naşterea puiului meu... un moment care ar fi trebuit să fie unic şi sublim s-a dovedit a fi o experienţă deloc plăcută. Personal medical care a devenit mai maleabil şi binevoitor după ce le-am băgat bani în buzunar, medic care, deşi mi-a monitorizat întreaga sarcină, m-a pasat medicului de gardă... că deh… era la nuntă... asistente, infirmiere care râd în hohote, deşi aici sunt gravide care realmente plâng… fiecare dintre noi... este o asta... Cam astea s-au întâmplat în seara aceasta la Spitalul Judeţean.“

 
Imediat au venit şi replici din partea unor mămici care s-au aflat într-o situaţie similară. Mărturiile acestora sunt la fel de şocante!
 

Adina a scris: „Îmi pare rău pentru tine, dar şi eu am păţit la fel după ce am născut. Am cerut o mână de ajutor să mă dau jos de pe masă, iar ele se uitau la Măruţă şi mi-au spus să nu mă mai vait, că nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Nici la mine noaptea nu a venit nicio asistentă, abia când am ajuns într-o baltă de sânge a deschis cineva uşa, alarmată de celelalte colege de salon, dar mi-a spus că nu are ce să îmi facă. În realitate, la 5 dimineaţa, ele sforăiau, deci nu mă mai miră nimic!“

 

Simona afirmă şi ea: „Cu tot cu banii pe care i-am dat (şi nu puţini, la fiecare în parte), nici cu mine nu s-au purtat mai bine… Eu nu mai puteam de durere, şi una îmi zicea că ce tot mă vait! Nu putem schimba nimic, din păcate!“

 

Şi Delia povesteşte că a trecut printr-o situaţie similară: „La fel am păţit şi eu, ele râdeau de mama focului că una făcuse o glumă, iar eu muream de durere şi una se răţoieşte către mine: «Ce te vaiţi atâta? Şi noi am născut la rândul nostru şi nu ne-am văitat atâta.» După ce am vrut să mă dau jos din pat (îi dădusem bani să mă ajute), a ţipat alta la ea: «Las-o singură! De ce o ajuţi?» Nişte nesimţite, iar în septembrie nasc al doilea bebe şi mă gândesc cu groază la ce mă aşteaptă iar!“

 

Cristina sugerează: „Ar trebui montate camere, ca în grădiniţe, ar mai avea atunci limbajul ăsta vulgar? Chiar şi medicul se trăgea de şireturi cu asistentele din staff şi foloseau un limbaj vulgar, ce nu poate fi reprodus!“

 

Corina are, la rândul ei, o poveste halucinantă: „Mie mi s-a rupt apa la 36 de săptămâni, neavând voie să nasc natural din motive medicale. Nu apucasem să programez cezariana, am chemat ambulanţa şi la spital m-au lăsat în faţa uşii, la Obstetrică, la Urgenţă, într-un cărucior cu rotile. Am încercat să intru şi să le spun să mă consulte mai repede, explicându-le problema mea, iar ele m-au dat afară şi mi-au spus să aştept. Am intrat şi a doua oară, spunându-le că încep să am contracţii, nu voiam ca copilul meu să păţească ceva. Eh, până nu le-a sunat medicul meu să le spună că-s pacienta lui, nu m-au băgat în seama. Asta se întâmpla pe la 10 fără ceva seara, şi eu am născut la 1.20 dimineaţa. Nu mai spun că, după ce am ajuns în salon, am făcut o complicaţie la vezica urinară şi nu mai puteam urina, urlam de dureri şi asistenta zicea că nu îmi poate face nimic fără acordul medicului meu, iar eu aproape că mă târam pe jos de dureri. Până la urmă, mi-a pus o sondă. M-am certat cu ea. A pus-o în aşa fel încât să simt bine. Am plecat ciuruită şi vânătă şi cu nişte «gogoşi» imense în ambele fese.  Urât ce se întâmplă în acest spital!“

 

Iar exemplele pot continua, deocamdată aşteptăm primele măsuri ale managerului Judeţeanului şi, de ce nu, primele sancţiuni.
 
P.S. Aşteptăm poveştile dumneavoastră trăite în Spitalul Clinic Judeţean Constanţa, pentru a le putea aduce la cunoştinţa Consiliului Judeţean şi a conducerii SCJU, pe adresa de e-mail tomis@ziuact.ro.