Tragedia navei Struma

Astazi se implinesc 65 de ani de la drama celor aproape opt sute de evrei - romani care au murit pe vasul Struma, in apropierea coastelor turcesti # Acestia plecasera cu un vas de lemn din dana 10 a Portului Constanta cu speranta ca vor ajunge in Palestina # La bord se aflau 767 emigranti evrei si zece membri ai echipajului # A existat un singur supravietuitor # Toti fugeau din calea urgiei naziste catre Palestina # Dupa mai multe peripetii pe mare, vasul a ajuns in deriva in apropierea coastelor turcesti # Pentru ca evreii nu aveau viza de intrare in Turcia, nava a fost directionata catre o zona de carantina # Aici a avut loc dezastrul, nava fiind lovita cel mai probabil de o mina scapata dintr-un baraj # Contraamiralul Constantin Necula (foto), singurul participant la o parte din evenimente, ne-a descris o serie de amanunte despre tragedia celor opt sute de evrei

Acum 65 de ani, la 24 februarie 1942, s-a scufundat, la nord de Bosfor, nava "Struma", avand la bord 767 emigranti evrei si 10 membri ai echipajului. In valurile reci ale marii au pierit aproape toti. A fost un singur supravietuitor. Refugiatii evrei Ofensiva Germaniei naziste spre Est, a determinat evreii din Polonia, Ungaria si Romania sa isi caute salvarea, refugiindu-se spre Palestina. O cale de refugiu era prin Romania, al carei guvern ingaduia acest lucru. Evreii au gasit ca varianta de fuga cea maritima. Portul Constanta era punctul de plecare, dar exista si un impediment. Marea Britanie nu permitea sosirea in Palestina a unor nave pornite dintr-o tara inamica. Turcia nu putea admite trecerea navelor spre Palestina pentru a nu supara Anglia. Este si cazul navei "Struma", care a fost intoarsa din Bosfor spre Constanta. Nu a mai ajuns nicaieri echipajul, refugiatii evrei gasindu-si sfarsitul tragic dupa ce nava a explodat si s-a scufundat. Cauza exploziei este si astazi o enigma. Este posibil ca "Struma" sa fi lovit o mina sau sa fi fost atacata cu torpila de un submarin sovietic. O asociatie evreiasca organiza "evadarea". Facea publicitate, percepea comisioane pentru inscrierea pe liste si taxe pentru transportul cu trenul si pe mare spre Palestina. Aceasta angaja firmele care executau transportul naval. Au plecat mai multe nave cu emigranti evrei din Constanta, printre care si "Struma". Nava "Struma" Iata cum descrie nava Struma contraamiralul (r) Constantin Necula, in numarul 43 din revista Marea Noastra: "Martie 1941. Un barcaz pescaresc cu hambar si un singur catarg, ca mijloc de propulsie, un motor vechi de camion. Vaporul era nevopsit de mult si era sub pavilion bulgaresc. Nava a intrat in portul Constanta pentru reparatii si amenajari in vederea transportului de emigranti evrei in Palestina. Urcat pe cala atelierului de reparatii din fundul portului (actualul santier naval-n.n.), s-a lucrat la el toata vara si toamna, s-au montat punti, s-au amenajat cabine mari tip alveole, pe doua si trei niveluri, s-au montat paturi comune, instalatii de spalat comune, s-a schimbat motorul cu unul de tanc pe benzina de circa 200 C.P. Astfel, barcazul pescaresc a fost transformat intr-un barcaz cazarma (pasager)". Armatorul schimba pavilionul bulgaresc al navei in pavilion panamez pentru taxe mai mici din ratiuni financiare. Scriitorul marinar Serban Gheorghiu, in cartea "Tragedia navelor «Struma» si «Mefkure»" noteaza ca "Struma" era o nava de cabotaj cu tonaj mic si zona de navigatie costiera. Numele initial al vasului a fost "Macedonia" si era inregistrat in portul Varna. Dupa primul razboi mondial aceasta nava cabota pe litoralul bulgaresc, efectuand curse pe ruta Varna - Burgas. Ulterior, a fost folosit ca remorcher, apoi ca slep, iar in ultimul timp a fost adaptat si achizitionat pentru transportul de animale vii pe Dunare intre porturile bulgaresti. De acolo a fost adus la Constanta pentru reamenajari. Firesc se pune intrebarea: De ce asociatia de evrei care organiza emigrarea nu apela la nave speciale de transport pasageri - pacheboturile? Raspunsul este simplu. Pentru ca erau scumpe. Ei urmareau sa obtina profit. Si atat. Aventura marsului Constanta - Bosfor Pe 12 decembrie 1941, ora 14.30., nava ,,Struma" s-a desprins de cheu, de la dana 10, din apropierea Garii Maritime. Remorcherul ,,Istria", al carui comandant militar era locotenentul Constantin Necula (actualmente contraamiral), a pilotat nava printre barajele de mine. La sud de Tuzla, remorcherul da semnal cu sirena de ,,drum bun" si se intoarce in port. Nu peste mult timp motorul s-a oprit, iar nava s-a pus pe uscat la Costinesti. Remorcherul "Istria" vine si salveaza "pasagerul" si-l aduce la remorca in portul Constanta, unde i se repara motorul. "Struma" pleaca din nou, ajunge si apoi intra in Bosfor, iar la Istanbul autoritatile turce obliga nava sa ancoreze si o sechestreaza pentru mai multe zile. Cele aproape 800 de suflete aflate la bord asteapta cu teama decizia. Sunt flamanzi, infrigurati si speriati. Nu se obtine acordul britanicilor de a tranzita stramtoarea pentru a-si continua marsul spre Palestina si nava este obligata sa iasa in mare si sa plece inapoi la Constanta. Dupa cateva mile motorul s-a defectat din nou. Vasul a ramas in deriva. Pe 24 februarie 1942, putin inainte de ora 09.00, s-a auzit o detunatura teribila. Nava s-a scufundat in cateva minute. Zeci de oameni se luptau cu valurile marii. Tipete inspaimantatoare de barbati si femei. Parti din vapor (scanduri) pluteau pe mare. Unii dintre supravietuitori se apucau cu disperare de tot ce plutea. Apele marii erau reci ca gheata. Din cauza frigului si sleiti de puteri, refugiatii au cazut victime hipotermiei si au fost inghititi de ape. O barca plutea pe mare fara oameni. Supravietuitorul David Stoliar, in cartea sa ,,Maghilah Struma", (aparuta in martie 1942, in limba ebraica in Ierusalim si tradusa in engleza) relateaza ca s-a urcat pe acea barca. Ulterior, i s-a alaturat in barca si secundul navei, Lazar Dicoff. Acesta a spus ca inaintea exploziei a vazut o mina in deriva (desprinsa probabil din baraj) apropiindu-se de bordajul navei, impinsa de valuri. Secundul a degerat si a murit. Pe langa barca in care era un supravietuitor a trecut un vapor. Acesta a comunicat prin radio la coasta, de unde a venit o salupa de salvare care l-a dus pe David Stoliar intr-un sat turcesc de pe mal. Bilant tragic Au pierit inghititi de mare 777 de oameni. Au fost si doi copii (de cinci si opt luni), 18 intre un an si cinci ani, 29 intre sase si zece ani si 21 intre 11 si 15 ani. Si-au gasit sfarsitul in acea friguroasa zi de iarna 161 de oameni cu varste intre 16 si 21 de ani, 230 de 22-30 de ani, 180 de 31-40 ani, 71 de 41-50 de ani, 30 de 51-59 de ani, 4 de 60 de ani, 6 de 57-71 de ani si 5 fara varsta indicata. Au murit pe mare aceste suflete nevinovate, dintre care multi tineri. Aceasta statistica a intrat in paginile negre ale istoriei: razboi, emigrari fortate, moarte si groaza. Cei pieriti in februarie 1942 in apele Marii Negre, neavand parte de mormant, nu se pot odihni. Ei raman doar in memoria oamenilor care au auzit si vor mai auzi de acest voiaj tragic. Marturiile contraamiralului in rezerva Constantin Necula, fost comandant militar al remorcherului "Istria" Constantin Necula s-a nascut in anul 1915. A terminat Liceul Militar Mihai Viteazul din Targu Mures, in anul 1933. A urmat Scoala Pregatitoare de Ofiteri intre 1933 si 1934, apoi Scoala Navala intre 1934 si 1936, dupa care, pana in 1938, Scoala Speciala de Ofiteri de Marina. In anul 1951 a terminat Academia Navala si a devenit Comandantul Flotilei de Dunare. La momentul plecarii navei "Struma", Constatin Necula era locotenent si a avut ca misiune escortarea vasului, cu remorcherul "Istria", de la iesirea din Portul Constanta pana la jumatatea drumului pe care il avea de parcurs pana la Bosfor. Unicul participant in viata la aceasta misiune, Necula ne-a relatat tot ce s-a intamplat in zilele acelea cu vasul "Struma". "Pentru prima data am vazut nava in primavara anului 1941, cand era un barcaz. Ce-i drept, pana atunci aceasta era o ambarcatiune de pescuit costier. Atunci a intrat in santierul naval, la reparat si vopsit, prilej cu care si-a schimbat pavilionul, din cel bulgaresc in cel panamez. La iesirea din reparatii devenise un fel de dormitor plutitor. In orice caz nu semana cu un sicriu plutitor, cum se vorbeste, din santier a iesit totusi o nava cu toate calitatile. Dovada ca era un vas in toata regula a fost atunci cand s-a pus pe uscat la Costinesti, cand, desi am tras de ea, nu s-a rupt in bucati, cu toate ca era supraincarcata cu aproape 800 de oameni la bord. L-am adus in port pentru reparatii la motoare. Ei, aici e o alta problema: cea a oamenilor. Ei nu aveau nici apa de spalat, nici loc de dormit, era o inghesuiala extraordinara. Astfel, ca nici nu se puteau odihni toti, trebuiau sa se culce pe o parte ca sa incapa toti. Dar ei stiau ca vor ajunge la destinatie in doua zile, asa ca puteau sa suporte conditiile mizere de pe vas. Mai ales ca inaintea lor mai plecasera doua cutere, dar cu oameni mult mai putini, cel mult zece persoane fiecare. In fine, "Struma" a plecat in decembrie de la dana 10 a portului Constanta. Noi l-am scos pe poarta de baraje dinspre sud si l-am dus inspre sud-est, spre Tuzla. Nava a plecat normal, iar eu, cu remorcherul "Istria", m-am intors la Constanta, crezand ca isi continua drumul. L-am salutat, i-am dat cu sirena "Drum bun", dar a avut pana de motor. Si astazi il astept pe "Struma" Mai trebuie spus ca nava aceasta nu a avut comandant, ci doar capitan, un bulgar, pentru ca fusese vas de pescuit. Revenind la esuarea de la Costinesti, dupa ce am scos vasul din stanci, am urcat la bord, ca pilot, si l-am condus inapoi direct in santier. Tot eu m-am ocupat si de reparatia la motor. Cat a stat vasul in santier, la cheu au stat granicerii si nimeni nu a putut lua legatura cu oamenii de la bord. Dupa reparatii, in decembrie am plecat din nou, de data aceasta din santier, nu din dana 10. Mai trebuie spus ca marea era calma, dar apa era rece. "Struma" a fost scoasa tot prin pas, spre larg, catre Bosfor. Numai ca de data aceasta m-am dus cu el pana dincolo de Varna, pana am depasit jumatatea drumului pe care il aveau de facut de la Constanta pana la Bosfor. Ordinul Comandamentului Marinei era ca vasul cu evrei sa nu se mai intoarca. Si ca sa fie treaba in regula, i-am spus capitanului ca daca mai are vreo pana la motor este mai aproape de turci decat de Constanta. Toti pasagerii erau calmi, nu erau speriati decat de faptul ca se pusesera pe uscat. Nu aveau grija a ceea ce urma sa se intample. Mai trebuie spus ceva: din Constanta pana la Varna motorist a fost seful mecanic al remorcherului meu, Zamfirescu, care a supravegheat motoarele pana m-am dat eu jos de pe vas. Dupa aceea am aflat, chiar in seara in care vasul a ajuns acolo, ca a fost dus in zona de carantina. Si dintr-o data mi-am dat seama ca nu se stie cat va sta acolo. Mai ales ca evreii de pe vas aveau doar viza de iesire din Romania, dar de intrare, nicaieri. Efectiv, evreii romani erau apatrizi atunci. Intre timp a intervenit Internationala Evreiasca, Crucea Rosie Internationala. Multi dintre ei s-au imbolnavit. Tocmai aceasta a facut ca maresalul Ion Antonescu, personal, sa dea aprobarea de intoarcere a vasului "Struma" in portul Constanta. Si atunci, in data de 23 februarie 1942, am primit ordin sa plec sa aduc vasul "Struma" inapoi. Aveam toata dotarea, radio si gonio, pentru detectare si ascultare. Am plecat sa-l intampin pentru a-l aduce inapoi. Am stat vreo trei zile. Si astazi il astept pe "Struma". Si atunci m-am gandit: "Ori s-a intalnit cu o mina scapata din baraj, care plutea in deriva, ori a intrat in vreun baraj de mine". Peste vreo cateva zile am aflat ca, in data de 24 februarie, circa 800 de oameni s-au dus la fund odata cu vasul. Pentru ca nava era din lemn, din ea nu a mai ramas nimic. Dupa dezastru, avioane romanesti si germane au cautat vasul. N-au gasit nimic. In nici un caz nu poate fi vorba de submarine sovietice: acestea nu intrau in apele teritoriale turcesti, pentru ca ar fi declansat un conflict international. Unul dintre cei de pe vas, caruia toti ii spuneau Printul, imi zicea: "Hai cu noi domnule, caci numai dumneata ne poti scoate de aici. Te platim in aur. Eram singur cu ei. De pe urma lor s-au imbogatit insa altii. Dar, adevarul acesta este despre Struma".

Scris de: {autor}George I. PETRE{/autor} {autor} Contraamiral in retragere{/autor}