„Tu erai în lumea ta, simţindu-te zeu printre muritori“ Mario „Rider“ a fost condus pe ultimul drum de rude, prieteni şi motociclişti (galerie foto)

Cu sute de oameni trişti şi cu lacrimile curgându-le pe obraji, cu motociclete turate la maximum, Mario Rider, motociclistul din Medgidia care şi-a pierdut viața, la începutul săptămânii, într-un tragic accident rutier, a fost condus pe ultimul drum. Avea doar 26 de ani şi îi plăcea adrenalina oferită de mersul cu motorul. Tragedia a avut loc pe DJ 381, la ieşirea din Medgidia spre Valea Dacilor. Mario se afla în acea zi pe motocicleta sa, pe care o iubea, aşa cum spun apropiaţii. Din păcate, a fost lovit de şoferul unei Dacii care ieşea de pe o stradă laterală şi care nu s-a asigurat. Mario a fost lovit în plin. A zburat pur şi simplu prin aer şi a aterizat undeva pe la marginea carosabilului. Şi Mario, şi şoferul Daciei au murit, deoarece impactul a fost zdrobitor!
 
La Medgidia au sunat, ieri, claxoanele maşinilor şi s-au auzit strigătele de durere ale familiei. Au curs râuri de lacrimi. Mulţi prieteni de-ai lui spun că el şi-a prevestit moartea. De ce spun asta? Cei care vor vizita pagina de Facebook a acestui tânăr vor putea citi, la rubrica „Despre Mario“, un text răvăşitor care încearcă să ilustreze legătura dintre om şi motocicleta sa şi cât de mult iubea motoarele Mario:
 
„E dimineaţă. Te trezeşti, e soare afară. Zâmbeşti, te uiţi la prietena ta cum doarme şi te ridici uşor, să nu cumva să o deranjezi. Astăzi eşti ocupat, nimeni nu o să te mai deranjeze, o să fii doar tu şi Ea. Pui echipamentul pe tine şi te mai uiţi o dată la prietena ta, care încă nu s-a trezit. Ai ieşit şi o vezi. Te aşteaptă cuminte şi ştie ce vrei de la ea, ştie ce va urma. N-o să se opună, niciodată nu a făcut-o, o să te asculte, doar sunteţi un întreg. Şi, din reflex, te urci pe ea, bagi cheia în contact şi roteşti.
 
După cum te aşteptai, turometrul sare, atinge turaţia maximă şi revine în poziţia 0, bordul se aprinde şi îţi arată că totul este în ordine, îţi comunica faptul că Ea este gata de plecare. Acum nu mai există cale de întoarcere, doar n-o să o amăgeşti, e mai pregătită ca niciodată, tu, la fel. Cu o fină atingere, porneşti motorul. Din acel moment, totul în jurul tău dispare, uiţi de familie, de prieteni, de copilărie. Auzi motorul cum toarce şi sunetul lui te unge pe suflet. Îţi tragi viziera şi pleci. Tu ştii că prietena ta te-a auzit când ai plecat, ştii că o să se supere, dar nu-ţi mai pasă. Acum eşti cu Ea şi va completaţi unul pe altul, e prea târziu să te întorci.
 
Nici nu ştii când a trecut timpul, şi îţi dai seama că ai ajuns la celălalt capăt al oraşului. Stai la semafor şi aştepţi culoarea verde. Turezi puţin motorul, ai mai făcut asta de mii de ori, şi de fiecare dată simţi cum te trec fiori. Te uiţi în faţă, drumul este liber şi ştii că o să fii primul care o să plece de la semafor. Turezi motorul, se face verde şi te ridici pe-o roată. Savurezi privirile celor din jur, unii se uită cu teamă, alţii, cu uimire, alţii, cu admiraţie. Până la urmă, ce ştiu ei? Sunt nişte oameni simpli, ei n-au de unde să simtă explozia de senzaţii pe care o ai tu în acel moment. Nici tu nu ştii ce să alegi mai întâi, frică, plăcere, adrenalină, însă toate la un loc te fac să te crezi zeu. Eşti împlinit!
 
O fracţiune de secundă. Atât a durat totul. Nu ai văzut groapa. Nu aveai cum. Tu erai în lumea ta, simţindu-te zeu printre muritori. Parcă prea rapid s-a desfăşurat totul. Acum zbori şi odată cu tine zboară şi Ea, motocicleta ta. Ce frumoasă e! Abia acum îţi dai seama. Îi mulţumeşti pentru tot ce ţi-a oferit. Păcat că s-a terminat aşa. Eşti conştient că nu ai cum să mai scapi şi de data asta. În curând vă veţi izbi amândoi de asfalt. O să îţi fie dor de familie, de prieteni, de prietenă...
 
O să le fie şi lor dor de tine. Speri doar să nu sufere prea mult. Îţi doreşti să dai timpul înapoi, dar ştii prea bine că nu ai cum să faci asta. Nu îţi rămâne decât să te resemnezi. Oare a meritat ? Desigur, îţi spui. Ştiai ce te aşteaptă. Te-ai jucat de prea multe ori cu Moartea, dar nu credeai că se va întâmpla asta aşa curând. Închizi ochii şi aştepţi. O auzi cum se izbeşte de asfalt. Bucăţi de carenă şi cioburi te lovesc. Te-ai prăbuşit şi tu. Nu simţi durere. Nu simţi nimic. Eşti îmbibat de adrenalină.“
 
Ştiţi care era citatul favorit al lui Mario?

 
„Şi, când mor, vreau să-mi scrie pe mormânt: «N-am cedat, n-am fost laş, n-am fost drac, dar nici sfânt.»“