Dezvaluiri.ro Naghib MAHFUZ, Miramar

Ceea ce m-a surprins la acest roman al romancierului egiptean „nobelizat” Naghib Mahfuz, în care controlul autorului putea cu ușurință să „derapeze”, este tehnica precisă, succintă. Fără descrieri și dialoguri mai mari decât e cazul: gloria decăzută a unui Egipt altădată cosmopolit, Alexandria anilor '60, în care se întâlnesc sub acoperișul pensiunii Miramar mai mulți oameni din timpuri și clase sociale diferite.
În doar două sute de pagini autorul reușește să înglobeze o poveste de dragoste, o alegorie cu tentă sociopolitică, o narațiune (fals) polițistă, o laudă farmecului Alexandriei și cursului vieții - toate acestea fără a aglomera cu adevărat romanul.

O recenzie de Yigru ZELTIL

Patru dintre personajele principale povestesc pe rând, fără ca multitudinea de puncte de vedere să dea naștere unor repetiții obositoare (sunt relativ puține scenele în care se întâlnesc toate personajele) sau detalii derutante. Palierele secundare ale poveștii sunt dezvoltate atât cât trebuie, iar fiecare dintre povestitori dispune de o personalitate și de un stil diferit de ceilalți. Servitoarea Zohra, cea în jurul căreia se împletesc întâmplările, nu apare decât prin descrierile  și dialogurile transcrise de ceilalți - drept pentru care o parte din critica feministă a criticat strategia autorului. Din fericire, Zohra reușește să se sustragă presiunilor celorlalți - vorbim de un personaj feminin complex și foarte puternic, coerent, față de care ceilalți manifestă o unanimă atracție, dar în moduri cât se poate de diferite.

Articolul integral aici: dezvaluiri.ro