Camataria, un fenomen scapat de sub control

Pe fondul unui vid legislativ camatarii prospera

O lege din 1879 este interpretata diferit de judecatori

Nevoia urgenta de bani ii impinge pe unii oameni sa apeleze la serviciile camatarilor * Asa se nasc contracte, incheiate intre persoane fizice si camatari in fata notarului * Cel care imprumuta banii de la camatar este de acord cu toate conditiile puse de creditor, numai pentru a putea obtine banii cat mai repede * Astfel, pe langa o proprietate imobiliara pusa gaj, creditorul trece clauze prin care cere si penalitati de 1% din suma totala * Cand imprumutul plus dobanda nu sunt rambursate la timp, camatarul isi mareste suma de incasat cu penalitati * La ultimul termen de plata, insa, camatarul dispare * Se ajunge la sechestru pe casa gajata si incep sa curga si penalitatile * Cei care apeleaza la ajutorul unui avocat afla ca penalitatile din contract sunt ilegale, conform unei legi din anul 1879 # Problema este ca, atunci cand se ajunge la judecata, unii magistrati tin cont de aceasta lege, altii, nu * Solutia este o noua lege care sa stabileasca regimul juridic al acestui fenomen care a luat amploare

Conform dictionarului, camatarul este acea persoana care ofera imprumuturi banesti in schimbul unei camete, care este o dobanda exagerata. Camatarul a ajuns sa fie, pentru unii oameni disperati, ultima solutie si este considerat singura scapare. Din nefericire, camataria a devenit o adevarata afacere, care, pana acum, nimeni nu a incercat sa o stopeze. Fenomenul este din ce in ce mai frecvent in mai toate orasele mari din tara. Incepand de astazi, vom prezenta o serie de cazuri asa cum s-au derulat, in speranta ca cineva - in speta, parlamentarii de Constanta - va avea initiativa de a propune o lege care sa stopeze aceasta ocupatie cu conotatii penale.Si la ora actuala mai exista notari care se amesteca in astfel de afaceri. Deoarece nu pot sa fie trasi la raspundere pentru modul in care sunt intocmite contractele de imprumut, atat notarii, cat si camatarii continua sa incheie contracte de imprumut cu garantii imobiliare. O parte dintre notarii care incheie astfel de contracte de imprumut cunosc practicile camatarilor si nu chestioneaza prea mult pe cei imprumutati, care, de fapt, nu primesc toti banii trecuti pe act. Cum "suna" un contract de imprumut intre doua persoane fizice? Cel care face imprumutul semneaza ca a primit o suma, care, de fapt, reprezinta banii imprumutati plus dobanda. La aceasta suma sunt stipulate clauze pentru penalitati de intarziere. Un exemplu este cel al familiei Andrei, din Mangalia. M. Andrei, impreuna cu sotul ei, au incheiat un astfel de contract de imprumut, in anul 1998. Camatarul, Maria Constantinescu, din Craiova (ce face parte dintr-o familie de camatari, subiect asupra caruia vom reveni), le-a dat imprumut 3.800 de dolari. Sotii Andrei au garantat cu imobilul proprietate. Restituirea sumei datorate camatarului urma sa se faca in mai multe etape. Totodata, in contract se specifica faptul ca, in cazul in care debitorii nu vor restitui suma imprumutata la termen si in conditiile stabilite, creditorul va putea solicita executarea apartamentului pus de familia Andrei drept garantie imobiliara, fara somatie, conform unor conditii din Codul Civil. In acelasi timp, in afara gajului, cei care au facut imprumutul au fost de acord si cu plata unor penalitati de intarziere de 1% pe zi din suma imprumutata plus dobanda, penalitate care urma a fi calculata incepand cu prima zi a fiecarui termen scadent stabilit pana la plata efectiva a intregii sume. Actul notarial a fost redactat si autentificat in sase exemplare, la biroul notarului public Elena Spanu, din localitatea Mangalia.

Camatarul si-a dat adresa la care nu mai locuia de cativa ani

Conform clauzelor contractuale, familia Andrei a achitat primele patru rate la termenele stabilite. Ultima rata, de 2.600 de dolari, nu a putut fi achitata la timp deoarece Maria Constantinescu nu a fost gasita la domiciliu, unde s-a facut plata pe perioada derularii contractului. "Am fost sa achitam ultima rata, dar nu am mai dat de creditoare, afland ca, de fapt, ea nu mai locuieste acolo. Cand am platit celelalte rate, am cautat-o telefonic si ne-am intalnit in Constanta. La ultima plata, insa, am avut aceasta surpriza. Am sunat-o si n-a raspuns. Atunci, am mers la Politia din Mangalia, care a facut o ancheta, din care a reiesit ca Marina Constantinescu locuieste in Mangalia, fara forme legale, insa nici politistii nu au dat de domiciliul acesteia", ne-a declarat M. Andrei. De precizat este faptul ca, la incheierea contractului de imprumut, Maria Constantinescu prezentase buletinul de identitate in care era mentionata adresa din Craiova. La cateva zile de la aceasta intamplare, a aparut camatarul, care i-a cerut lui M. Andrei sa-si achite penalitatile, adica 1% pe zi din intreaga suma imprumutata. Astfel, debitorul a semnat o chitanta prin care se obliga sa mai achite inca 7.400 de dolari, in care nu este specificat clar ca este vorba despre penalitati, astfel incat familia Andrei sa poata achita ultima rata si sa ramana doar cu penalitatile. Astfel, din chitanta nu se intelege decat ca mai exista o datorie de 7.400 de dolari. Asa se ajunge la plata dobanzii la dobanda. In acelasi timp, Marina Constantinescu cere executarea judecatoreasca a apartamentului pus gaj de cei doi. Disperati de manevra camataresei, sotii Andrei au incercat din rasputeri sa gaseasca o solutie, pentru a nu-si pierde casa. Problema este ca in contractul de imprumut ei au semnat ca, in cazul in care nu vor respecta termenele de plata, sa le fie executat gajul. Apartamentul a fost scos la licitatie si executarea a fost suspendata doar pentru faptul ca sotii Andrei se judeca in prezent cu camatarul pentru anularea penalitatilor.

Escrocherie cu acte

Ce s-a urmarit de fapt? Camatarul a disparut de la domiciliu cu scopul de a fi depasit ultimul termen de plata din contract. Scopul era de a executa gajul si de a incasa alti bani, proveniti din penalitatile din contract. Maria Constantinescu nu numai ca nici macar nu locuia la adresa din contract - Craiova, bulevardul 1 Mai, bloc I85, apartamentul 15 -, dar se mutase de la aceasta adresa inca din anul 1995, anume cu trei ani inainte de incheierea contractului. Notarul, insa, atunci cand incheie un astfel de contract, nu face altceva decat sa ceara buletinul sau cartea de identitate, neavand cum sa verifice daca acea persoana mai locuieste sau nu la adresa mentionata. Salvarea sotilor Andrei ar fi putut fi doar anularea penalitatilor din contract printr-o hotarare judecatoreasca. M. si G. Andrei au apelat la un avocat, care a descoperit chichitele din contract, si anume penalizarile de 1% pe zi din suma imprumutata plus dobanda, si nu doar din suma care mai era de achitat la ultimul termen. Cu toate ca din cei 3.800 de dolari fusesera achitati deja 1.000 si sotii Andrei ar fi putut sa achite toata suma la ultimul termen, penalitatea s-a aplicat pe 3.800 de dolari. Dupa calculul camatarilor, s-a ajuns la penalitati de zeci de mii de dolari.

Legislatie veche de 124 de ani

Conform unei legi din anii 1800, penalitatea pusa de camatari este, de fapt, nula. Problema este ca notarii o folosesc in incheierea contractelor ca sa-si poata agata clientii cu o nona datorie. Astfel, articolul 1 din Legea 313/1879, spune ca "stipularea unei clauze penale in contractele de imprumut este interzisa, legiuitorul urmarind sa-l protejeze pe debitorul care ar putea fi silit de nevoi sa consimta la clauze excesiv de oneroase, fapt care nu ar fi echitabil". Familia Andrei este, insa, una dintre cele fericite. Aceasta a solicitat nulitatea partiala a contractului de imprumut, in ceea ce priveste clauza penala privind penalitatile de 1% pe zi de intarziere. Dupa ce unele instante n-au luat in calcul legea din 1879, iata ca, tocmai cand credea ca nu mai are nici o speranta, magistratii Curtii de Apel au dat dreptate familiei Andrei, astfel ca penalitatile au fost anulate. Acesta este doar unul dintre fericitele cazuri intalnite la Constanta, daca se poate spune asa, deoarece multi dintre debitori nu au avut un asa noroc. In acelasi timp, familia Andrei a formulat o contestatie la executare in contradictoriu cu Maria Constantinescu, solicitand anularea formelor de executare incepute intr-un dosar de executate al Biroului Executorului Judecatoresc Stefan Volintiru si suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare. Instanta suspenda pana la solutionarea dosarului privind clauza penala. Revenim la problema acestor contracte de imprumut si reamintim ca instantele din Constanta accepta sau nu legea din 1879, in functie de fiecare judecator. Pentru unul, legea este valabila, pentru altul, ea nu se aplica. Daca familia Andrei a avut noroc, familia N. Ali a fost mai putin norocoasa. Asupra acestui caz vom reveni cu amanunte. In acelasi timp, vom prezenta si reactiile oficiale legate de aceasta lege neclara. Totodata, asteptam la redactie toate persoanele care au avut de-a face cu aceasta "chichita", si nu numai, din contractele de imprumut.