Cine si de ce contesta proiectul nuclear romanesc de la Cernavoda

Tentative esuate de manipulare a opiniei publice

In primul episod al acestei serii de materiale pe tema proiectului nuclear romanesc am aratat ca energia atomica este una dintre energiile viitorului. Am publicat o serie de pozitii oficiale ale unor personalitati din toata lumea care au accentuat ideea ca alternativa pentru diminuarea efectului de sera si evitarea incalzirii globale este energetica nucleara. Toate opiniile expuse in episodul anterior vin sa contrazica ideile si concluziile analistului independent pentru probleme de energetica nucleara Mycle Schneider, autorul brosurii "Ce nu vi se spune despre Centrala Nucleara Cernavoda". Toate aceste pozitii oficiale date publicitatii contrazic opinia lui Schneider care acrediteaza ideea ca energia nucleara "este pe moarte". In contextul in care Romania este angajata de cativa ani in activitati de punere in functiune a Unitatii 2 a Centralei Nucleare de la Cernavoda, cateva organizatii ecologiste se opun programului nuclear romanesc. Este vorba despre membrii Terra Milenium III si ARIN (Asociatia Romana a Iubitorilor Naturii), care au preluat ideile lui Schneider si incerca sa creeze un curent pentru sistarea proiectului "Cinci reactoare la CNE Cernavoda". Publicatia "Ce nu vi se spune despre Centrala Nucleara Cernavoda" este una dintre lucrarile care acrediteaza fortat ideea ca omenirea este in pragul renuntarii la programele nucleare. In episodul de astazi, aprecierile autorilor brosurii cu privire la viitorul energiei nucleare sunt completate pe larg de Mircea Metes, sef de serviciu in cadrul Societatii Nationale Nuclear-Electrica. Dl. Mircea Metes are o experienta de peste 25 ani in domeniul energeticii nucleare in Romania, fiind implicat in diferite etape de realizare a proiectului Cernavoda. Mircea Metes participa la activitatea unor asociatii profesionale si industriale, atat in Romania, cat si la nivel european, mentionand doar reputata organizatie EURELECTRIC, asociatie europeana a industriei de electricitate cu care autorul articolului de astazi are diverse colaborari.Revenim la opiniile d-lui Schneider, expuse in brosura. Prezentandu-se evolutia numarului de reactoare nucleare din lume in ultimele decenii, se vorbeste despre o tendinta descendenta. Intr-adevar, a existat un "boom" in constructia de centrale nucleare in anii `70 si `80, care acum s-a incheiat. Rata de crestere a numarului de reactoare s-a redus, dar numarul reactoarelor in functiune este, practic, constant de circa zece ani. Cauzele atenuarii cresterii numarului de reactoare au fost multiple si nu tin de faptul ca energetica nucleara nu si-ar fi respectat promisiunile. Iata cateva din aceste cauze:. Consumul de energie electrica in lume si-a atenuat si el cresterea. In 1973, cand oficialii AIEA preconizau o crestere impresionanta a puterii in centralele nucleare pana in anul 2000, prognozele de consum de energie erau si ele foarte optimiste (ca multe alte previziuni pentru anul 2000). Consumul mai redus s-a datorat economiei de energie si cresterii eficientei energetice la consumatori. In principiu, aceasta evolutie a consumului a stopat constructia de centrale noi in SUA si Europa Occidentala. Chiar dl. Schneider aminteste ca in Franta exista o capacitate instalata foarte mare, care a depasit nivelul consumului cu peste 30 GW. In ultimul timp, nu s-au mai construit, in general, nici centrale clasice mari, eforturile fiind indreptate mai mult spre retehnologizari. Totusi, aceasta perioada pare sa se fi sfarsit; situatia din ultimii ani si cerintele tot mai stricte de protectie a mediului au dovedit ca este nevoie de investitii noi in energetica.. Tarile dezvoltate, cu programe nucleare ample, au ajuns la procente ridicate ale nuclearului in productia de energie electrica (in 1995: SUA-22,5%, Canada- 17,3%, Marea Britanie- 25%, Franta- 76,1%, Germania- 29,1%, Suedia- 46,6%, Spania- 34,1%). Pentru o siguranta mai mare in alimentarea cu energie electrica este bine sa existe un "mix" cat mai echilibrat de surse de energie, tinand cont, bineinteles, de specificul tarii; acest considerent a temperat si el cresterea energiei nucleare in anumite state. In ultimul timp, au aparut insa conditii noi care tind sa deplaseze optimul "mix"-ului energetic catre o pondere mai mare a nuclearului (nevoia mai mare de independenta energetica, salturile pretului la petrol si gaze fata de stabilitatea pretului la combustibilul nuclear, limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera etc.).. Perfectionarile centralelor nucleare existente au determinat o crestere a productiei nucleare de energie electrica fara a fi fost construite centrale noi. La nivel mondial, cresterea productiei de energie electrica din CNE in ultimii cinci ani este egala cu productia a 40 de reactoare mari; cu toate acestea, intre 1997-2001 numarul de reactoare in functiune a crescut numai cu trei (acesta reprezentand diferenta dintre numarul de reactoare puse in functiune si numarul de reactoare inchise la terminarea duratei de viata autorizate). In SUA, conform datelor furnizate de NEI (Institutul pentru Energie Nucleara), din anul 1990 si pana in prezent, cresterea eficientei in centralele nucleare a fost echivalenta cu o suplimentare a capacitatii instalate cu circa 26.000 MW, altfel spus, cu circa 26 de unitati nuclearo-electrice de mare putere.. Nu putem omite faptul ca perioada de constructie pe scara larga a centralelor nucleare "coincide" cu perioadele de avant economic al tarilor occidentale.

Accidentele de la centralele nucleare nu au determinat stoparea dezvoltarii nucleare

Este interesant de remarcat ca, in contextul celor de mai sus, accidentele din centralele nucleare nu au avut o influenta atat de mare pe cat s-ar crede asupra evolutiei pe plan mondial a acestui sector. Chiar dl. Schneider mentioneaza ca, in SUA, atitudinea si strategia fata de nuclear, pe termen apropiat si mediu, au fost definite anterior si nu s-au modificat dupa accidentul de la Three Miles Island. Sa amintim si ca Japonia - tara in care s-au produs exploziile bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki, ca si Ucraina - tara catastrofei de la Cernobil, continua sa construiasca centrale nucleare si nu au adoptat politica inchiderii sau a moratoriului asupra construirii de noi centrale. De fapt, opinia cercurilor de specialitate este ca un accident de felul celui produs la Cernobil este total inacceptabil, dar el ar fi putut fi usor evitat prin proiectarea si operarea centralei, ambele aratand in acest caz o slaba preocupare pentru securitatea nucleara. Desi accidentul de la Cernobil a avut consecinte tragice, psihoza si isteria colectiva care s-au dezvoltat in jurul lui si continua pana azi sunt total disproportionate fata de gravitatea faptelor reale. Faptul ca in diferite tari egal afectate de emisiile de la Cernobil s-au luat masuri de protectie foarte diferite (ex.: Franta - retragerea catorva tone de legume; Germania - aratul terenurilor cu culturi cu tot) demonstreaza ca in evaluarea consecintelor accidentului au existat mult empirism si, probabil, multe exagerari. De asemenea, referirile brosurii la unele dintre primele accidente din istoria energeticii nucleare se fac in absenta obiectiva a unor informatii, ceea ce duce la afirmatii contestabile. Bunaoara, dl. Schneider afirma ca unii oameni de stiinta spun ca accidentul de la Kysthim - URSS, 1957, a avut consecinte mai grave decat cel de la Cernobil; pe de alta parte, AEIA plaseaza Kysthim pe scara INES mai jos decat Cernobil, iar cantitatile de substante radioactive imprastiate in mediu la Kysthim sunt evaluate la 1/3 din cele de la Cernobil. In acelasi timp, concluzia ca accidentul de la Kysthim, produs in 1957, a determinat cresterea ratei morbiditatii intre 1990 si 1998 la adolescenti si copii nu poate avea credibilitate. De altfel, daca aceste accidente din primii ani ai energeticii nucleare ar fi avut o gravitate semnificativa pentru industrie, centralele nucleare n-ar fi cunoscut dezvoltarea spectaculoasa din anii care au urmat.

In 15 tari, energia atomica este folosita la obtinerea a peste 30% din productia electrica

Azi, in intreaga lume, centralele nucleare dau 16% din energia electrica produsa. In 15 tari, aceasta pondere depaseste 30%; intre acestea sunt Franta, Belgia, Suedia, Elvetia, Japonia, Germania, dar si Bulgaria, Slovacia, Ungaria, Slovenia. Sunt in functiune 440 de reactoare in 31 de tari. Se afla in constructie 30 de reactoare in 10 tari, iar in stadiul de planificare (cu aprobari si finantare asigurata) sunt 34 de reactoare in 11 tari. In cele 31 de tari in care se produce energie electrica in centralele nucleare traieste 2/3 din populatia lumii. Alte tari mari care totalizeaza jumatate de miliard de locuitori planifica introducerea energeticii nucleare. In prezent, natiuni care reprezinta jumatate din populatia lumii au in constructie centrale nucleare. SUA, care au cel mai mare parc de centrale nucleare din lume, planifica o crestere a puterii instalate in nuclear cu 50% in urmatorii 20 de ani. In aceste conditii, atenuarea cresterii numarului de reactoare dupa anii `80 este manifestarea atingerii unui echilibru temporar intre cererea de consum si nivelul capacitatilor de putere instalata, iar nu ca un semn al falimentului energeticii nucleare. De mai bine de un deceniu, numarul de reactoare noi puse in functiune anual a fost aproximativ acelasi cu numarul de reactoare care s-au inchis la epuizarea duratei de viata, iar totalul puterii instalate in centrale nucleare a fost constant sau usor crescator. Ca si alte domenii ale economiei, este de asteptat ca si energetica nucleara sa cunoasca cicluri de evolutie. Urmeaza acum o crestere. Specialistii spun ca, pentru energetica nucleara, problema este nu daca va creste, ci cat de repede va creste. In asemenea conditii, cat de corecta poate fi constatarea domnului Schneider care sustine ca energetica nucleara este pe moarte?