Condamnati in locul altora

Rechizitoriul Parchetului, zdrobit de probele administrate de avocatii apararii

In dosarul "Anopolis" apar alte probe care ar putea face lumina in vederea stabilirii adevaratilor vinovati * Eugen Tiron, fostul director al santierului, a fost condamnat pe baza unei fise a postului din anul 1999, modificata o data cu schimbarea organigramei Santierului Naval * In ciuda probelor indubitabile, instantele nu vor sa accepte ca proba documentul care l-ar disculpa pe Tiron * Desi toate documentele atestau ca se putea lucra cu foc in tancurile petrolierului "Anopolis", iar muncitorii au semnat ca accepta sa lucreze, fiind create toate conditiile, fara nici un fel de pericol, cei care au fost condamnati au fost directorii santierului * De asemenea, nici buletinul de analiza efectuat de chimistul santierului nu scotea in evidenta existenta unor cantitati prea mari de gaze care sa puna in pericol vietile oamenilor care lucrau in interior * Instantele si magistratii nu au tinut si nici nu vor sa tina seama de aceste probe care, practic, i-ar disculpa pe cei acuzati in celebrul dosar "Anopolis" * Facem precizarea ca accidentul de pe petrolierul elen "Anopolis", petrecut in luna mai 2001 si in care au murit zece muncitori, este unic in istoria santierelor navale

La Curtea de Apel Constanta s-au judecat, pe 10 februarie, recursul formulat de unele persoane inculpate pe nedrept in dosarul "Anopolis", precum si recursul formulat de procurori impotriva sentintei Judecatoriei si a Tribunalului Constanta. Sentinta urma sa se anunte noua zile mai tarziu, dar s-a amanat pentru maine. Avocatii, ca intr-un cor bine dirijat, cu probe certe au demolat rechizitoriul, criticand mentinerea erorilor din cuprinsul lui la motivarea sentintelor atat la Judecatorie, cat si la Tribunal. S-au cerut desfiintarea sentintei penale si achitarea persoanelor inculpate, solicitandu-se si trimiterea rechizitoriului la Procuror, pentru refacerea lui, avandu-se in vedere ca multi dintre cei care au fost martori in dosar erau persoane cu functii de raspundere si cu atributiuni de serviciu pe linie de Protectia Muncii, PSI, Tehnic, si in mod deosebit pentru emiterea buletinelor de masurare a gazelor in tancuri, precum chimista SNC, si care isi desfasurau activitatea chiar pe nava, exercitandu-si in totalitate atributiile de serviciu.Opiniei publice trebuie sa ii reamintim ca la Judecatorie este pus pe rol al doilea dosar in cazul "Anopolis", in care sunt inculpati comandantul si secundul navei, precum si reprezentantul armatorului, adica partea greaca. In acest caz sunt cateva intrebari la care Parchetul din Constanta ar trebui sa raspunda, printre care: De ce partea romana a fost judecata separat intr-o sala de judecata, iar partea greaca in alta sala, atata vreme cat pe nava cele doua parti au lucrat in comun la stabilirea a ceea ce urma sa se execute? De ce institutiile acuzarii sau apararii au utilizat mijloace de proba diferite, atata timp cat la dosar sunt documente semnate in comun de partea greaca si de sefii echipelor de lucru, care, instruiti, au executat lucrari pe nava, teritoriu strain santierului? Se pot utiliza unitati de masura diferite atunci cand se va aplica norma juridica? Vor putea cele doua instante sa aiba pareri diferite fata de aceleasi expertize tehnice existente la dosarul cauzei, sau vor accepta o expertiza tehnica prin care sa-i inculpe pe unii si sa-i achite pe ceilalti? Pot fi despagubiti urmasii victimelor in ambele dosare, atata vreme cat o societate de asigurari navale P&I a si realizat despagubirile? Sunt interese mai presus de cele juridice in aflarea adevarului tragediei care a zguduit, prin amploare si prin lipsa unui precedent, opinia publica, oamenii politici, procurori, judecatori, avocati, dar nu in ultimul rand pe cei care se aflau atunci la conducerea santierului? Ce avea sa se intample se cunoaste. Pe langa cele zece familii indoliate au aparut alte zece familii nevinovate inculpate, dintre care cinci arestate prin incalcarea prezumtiei de nevinovatie, arestari ce nu pot fi motivate de cei ce le-au efectuat pe o durata ce a depasit orice norma europeana, iar Parchetul din Constanta se va bate pana la capat pentru a-si justifica erorile de fapt si erorile de drept, asa cum foarte pe larg avocatii le-au exemplificat si combatut cu articole din Codul de Procedura Penala.

Lipseste legatura de cauzalitate dintre fapte si sentinte

Curatenia de produse petroliere a fost efectuata de o firma specializata, autorizata, subcontractoare santierului, in conformitate cu legea pentru acest gen de lucrari, certificata de experti in domeniu.Dar inculpati sunt directorii santierului si personalul din activitatea de reparatii, desi nu ei erau responsabili de calitatea curateniei. Cum ar fi fost firesc, raspunzatori erau cei ce au executat curatenia, precum si cei care au certificat-o. Pe baza documentelor emise de comandantul pe al carui teritoriu (nava) se efectuau lucrarile, de catre personalul instruit al santierului, ale expertului si dublate de toxicologul SNC zilnic, toxicologul Tega Gabriela, si toata echipa de control si verificare a conditiilor de munca, stabilita prin procedurile, normele, deciziile santierului si in mod deosebit prin masurile din instructiunea special elaborata pentru acest gen de lucrari, persoanele de la nava au certificate ca se poate lucra, si s-a si lucrat cinci zile. Muncitorii au lucrat in tanc, confirmand sub semnatura ca erau conditii de munca, in intervalul celor cinci zile si in schimbul I, si pana la producerea accidentului. Hagicalil, Bontea, Trofin, Creanga Costica (supravietuitor), sef de echipa, si ceilalti decedati au semnat permise de foc, certificand ca se putea lucra cu foc. Toti muncitorii au semnat pentru ca sunt conditii de lucru intr-un registru special, care sa ateste conditiile la locul de munca, si de asemenea, toti muncitorii erau instruiti cu regulile specifice de protectie a muncii. Nimeni nu si-a indreptat atentia spre cauza evenimentului; nici pana acum, cand la Curtea de Apel s-a judecat cazul, misterele nu sunt dezlegate, desi expertiza profesorilor de la UPG Ploiesti si a profesorului Gheorghe Barbatu ar dezlega misterele, daca Parchetul si instantele le-ar accepta ca probe.

Istoria se poate repeta

Pentru a arata cum Parchetul Curtii de Apel Constanta a incalcat orice lege prin arestarea conducerii SNC, incalcarea prezumtiei de nevinovatie este exemplul uluitor de adevarat al grabei cu care s-a trecut, inaintea finalizarii anchetei, la executarea arestarilor.Este cunoscut faptul ca organele de cercetare penala nici nu demarasera ancheta cand ministrul Ovidiu Musetescu a afirmat public si apoi pe site-ul WWW.UP.PIMS.ORG/CA-PFP, ce a facut inconjurul lumii la programele de stiri ale posturilor de televiziune, precum ca: "concluziile preliminare ale anchetei arata ca accidentul s-a datorat unor serii de compromisuri ale actualei conduceri a societatii, in ceea ce priveste respectarea legislatiei muncii, permitand introducerea unui petrolier grec in santier fara modalitati de concepere a lucrului in calele navei". Dupa aceasta declaratie, se stie ce a urmat, gafele justitiei culminand cu arestarea directorilor santierului. Ceea ce nu se vrea sa se stie este tocmai adevarul, fie si numai prin exemplul lui Eugen Tiron, directorul tehnic al santierului de atunci. Stirile de pe un post TV, din 6 iunie 2001, anuntau destituirea conducerii SNC, urmare a unei sedinte a Guvernului Romaniei, contrar hotararii Consiliului de Administratie al SNC, care, neadmitand demisiile de onoare ale intregii echipe, le-a stabilit sarcini in continuare pentru sprijinirea anchetei. Acelasi post de televiziune anunta numirea lui Eugen Tiron ca director general, interimar, pe durata anchetei. La sfarsitul stirilor, crainica TV anunta si destituirea lui Tiron din functie. Inginerul Tiron avea sa afle, dupa efectuarea celor trei luni de detentie, ca purtatorul de cuvant din santier avusese discutii telefonice cu postul TV in cauza, din dispozitia nu se stie cui, dupa care a fost si el destituit. Eroarea provine din faptul ca directorul tehnic in subordinea caruia erau serviciile Tehnic si PSI, profund implicate la nava "Anopolis", este numit director de productie, in locul lui Tiron, si martor in proces. La mai bine de doi ani si jumatate de la eveniment, Eugen Tiron avea sa mai afle ca intr-adevar s-a vorbit cu postul TV, ca s-au facut modificari in caietul de procese-verbale ale sedintelor de Consiliu de Administratie, in care s-a trecut hotararea transmisa de la Bucuresti, si ca acest caiet s-a pierdut.

Condamnat pe baza unei fise a postului care nu mai avea valabilitate

Intre timp, Tiron a fost arestat. Din acel moment, singura sa dorinta a fost sa afle adevarul intr-o cauza in care era implicat, vrand sa demonstreze ca "nu se ocupa de activitatea de reparatii nave". Drept inculpare au constituit declaratiile false ale unor persoane implicate profund in activitatea de la nava, care, speriate de amploarea evenimentului si de arestarea directorilor, au depus marturii mincinoase, acestia nefiind altii decat cei pe care, dupa accidentul din 23 mai 2001, analizat in sedinta consiliului director, directorul de atunci Tiron Eugen, la sedinta de productie de la constructii noi, unde isi desfasura toata activitatea, le-a transmis ce se hotarase in sedinta respectiva, precum si sarcini personale in scris. Eroarea in inculparea fostului director de productie provine si din utilizarea ca proba a Fisei postului din 1999, cand in subordinea lui erau directorii de fabrici de constructii si, respectiv, de reparatii nave, ce nu mai avea valabilitate. In noua Fisa a postului din 2001, ca urmare a noii organigrame SNC, hotarata de Consiliul de Administratie, se stabileste rolul functiei, si anume "de a coordona si conduce activitatea de productie a societatii, iar activitatea de reparatii nave a societatii era condusa direct de inginerul sef de productie". Respectand adevarul despre sarcinile pentru activitatea de reparatii ale lui Tiron, trebuie spus ca probele depuse nu i-au apartinut niciodata, ele fiind stabilite de C.A. si Bordul Director inginerului sef Activitate Reparatii Nave, pe toata durata exercitarii functiei de director de productie. Dovezile in acest sens le reprezinta si intreaga corespondenta dintre santier si armatori, pe care acesta nu o semna. Cat priveste sarcina scrisa din sedinta de productie de la constructii nave, ea este data sub forma foarte clara persoanelor cu raspunderi prin fisa postului, sef PSI si Protectia Muncii. Impresionat de urmarile accidentului, Tiron s-a alaturat suferintei familiilor celor decedati. A fost alaturi de echipa nefericita care traia acest eveniment. El nu avea nici o vina, iar probele au demonstrat-o. A fost numai Tiron. Din fericire, cei care s-au furisat au scapat. Ei nu mai lucreaza in santier, noul patron a renuntat la serviciile lor. Au tradat, au dat telefoane disperati, dezinformand in loc sa ajute ancheta, chiar daca o parte erau arestati, numai ca aici s-a uitat ca pentru protectia muncii nu sunt arestati directorii. Pentru o buna jurisprudenta a acestui caz fara precedent, cand pentru protectia muncii sunt arestati directori ce nici macar n-au avut legatura de cauzalitate cu accidentul, atata vreme cat in Legea 90/1996, la Norma 82 de protectia muncii pentru transporturi navale, se spune clar, la art.17, cine ar putea fi vinovat. Fara cunoasterea cauzei evenimentului nu se poate pronunta o sentinta nedreapta. Indubioproreo este tot ceea ce o instanta poate face. Trebuie sa facem precizarea ca aici am pomenit mai mult despre erorile judiciare care s-au facut in cazul Eugen Tiron, dar ele exista si pentru alte persoane inculpate in acest dosar unic in analele istoriei navale, si asupra carora vom reveni.