Dorin Popescu "Zoia Ceausescu era o fata foarte desteapta si muncitoare"

Profesorul Dorin Mihail Popescu este cercetator la Institutul de Matematica "Simion Stoilow" al Academiei Bucuresti si presedintele Societatii de Stiinte Matematice din Romania din 2004. Domeniile de interes stiintific ale profesorului sunt algebra comutativa si geometria algebrica, domenii care au cunoscut o adevarata inflorire in ultimele decenii ale secolului trecut si care sunt si astazi in plina dezvoltare. Rezultatele cercetarii stiintifice ale profesorului Dorin Popescu sunt apreciate in toata lumea matematica si sunt concretizate in peste 80 de articole, publicate in reviste de matematica si in monografii care se bucura de recunoastere. La sfarsitul saptamanii trecute, cercetatorul a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Facultatii de Matematica si Informatica, din cadrul Universitatii Ovidius.

- Cum v-ati inceput cariera de matematician? Sunt nascut in 1947 in Patarlagele, judetul Buzau. Am apucat foarte mult din fostul regim, perioada in care situatia era destul de complicata. Tatal meu a fost invatator si nu avea un dosar foarte bun. A fost o intamplare fericita ca nu a ajuns la Canal. Numele nostru de familie era unul destul de comun si din cauza asta au luat pe altcineva. Dupa aceea, cand s-a descoperit greseala, trecuse valul si il lasasera in pace. Problemele de la dosar erau rudele mamei din strainatate, dar si apartenenta tatalui meu la un alt partid, inaintea comunistilor. Mama avea rude si in America, si in Franta, pentru ca era din zona Cernautiului si de acolo au tot plecat. In scoala generala, am avut norocul sa am un profesor foarte bun de matematica. Si asta m-a atras. Cu el am luat locul intai pe regiunea Ploiesti, in clasa a cincea. Asta insemna foarte mult la vremea aceea. El era suplinitor de fapt, nu ii dadusera voie sa faca facultatea, tot din cauza problemelor de la dosar. Dupa un anumit timp, a facut studii la fara frecventa in Bucuresti, insa tarziu. El a vrut sa arate ce poate. Am fost cativa care am avut rezultate foarte bune. La un moment dat, a fost luat la "centru" pentru ca au vazut ca este foarte bun, iar noi am ramas cu un alt profesor, care nu s-a mai ocupat de noi. Si asa ca eu am lucrat singur. Dupa aceea, am ajuns la Buzau la liceu. Nu am facut liceul in Patarlagele pentru ca eram aproape sigur ca nu voi putea intra. Pe vremea aia, erau probleme de dosar si am crezut ca nu voi reusi. Am ajuns la liceul din Buzau si acolo nu au stiut ei prea bine cine sunt. Lista nu se facea cu mediile, ci numai cu admisii si respinsii. Am fost singurul care am rezolvat problema de la admitere. Acolo, in Buzau, nu prea am facut treaba cu matematica, pentru ca aveam un profesor batran si cam militaros. Mai mult am facut fizica, unde am luat premiul intai la concursuri. Apoi am mers la facultate. Initial, am vrut sa dau la Electronica, pentru ca era la moda atunci. Insa, atunci, in ’64, s-au deschis granitele si au venit niste rude din strainatate. Din cauza asta, nu am avut cum sa mai invat teoria la fizica, unde nu este suficient sa faci numai probleme. Si m-am trezit dupa doua saptamani ca aveam mintea spalata. Asa ca m-am dus la matematica. Asa am constatat ca nu mai era matematica de liceu, era altceva, mult mai teoretic, pentru care nu aveam nicio tragere de inima. Am avut noroc cu niste colegi care m-au indreptat catre cercetare. Asa am inceput sa scot lucrari stiintifice, numai ca am neglijat alte parti din matematica si din cauza asta nu am putut sa-mi fac o foarte buna cultura matematica. Pe de alta parte, am reusit sa obtin o repartitie mai buna din cauza acestor lucrari. Am avut media 10.12 la repartitie si am fost facut asistent. Asa ca m-am dus la cadre. Am scris 15 lucrari stiintifice, ca sa dea bine. Acolo era o doamna care mi-a spus ca munca mea nu conteaza prea mult, ci numai doua lucruri sunt importante: ce rude in strainatate am si ce politica au facut parintii mei. Si eu pe moment m-am gandit si le-am spus ca tata nu are rude in strainatate, iar mama n-a facut politica. Nu am mintit deloc, numai ca am ascuns adevarul. Ei au vazut ca am raspuns si, pe moment, m-au lasat in pace. Mai tarziu si-au dat seama de ceea ce am spus eu. Si, din aceasta cauza, in ciuda faptului ca am avut lucrari bune si valoroase, m-au tinut, in sensul ca dreptul de a da doctoratul mi-a venit cu o anumita intarziere. Am fost titularizat asistent dupa patru ani. - Cariera universitara era ceea ce va doreati? Am stat asistent la universitate si mi-am dat seama ca nu mai am cum sa promovez. Asa erau vremurile, nu promovau nici altii, care aveau dosare foarte bune. M-am retras la Institutul de matematica, condus de Zoia Ceausescu. Am avut un climat bun, in care eram liber. Puteam lucra si asta era important. Institutul era numit "cimitirul elefantilor". Zoia a fost bine intentionata in prima parte a carierei la Institut. Ne-a lasat in pace, puteam lucra in liniste. Chiar daca era pasiunea ei, era greu sa faca matematica fiind fiica cui era. Ea avea un alt regim. Cu greutate am prins, in acea perioada, o bursa la Princeton. Am stat sase luni acolo, chiar daca am avut dubii ca ma vor lasa sa plec. Asta se intampla in 1980. - Certurile din familia Ceausescu afectau activitatea Institutului? La Institut erau toate bune, insa mai existau momente cand se supara mama (n.r. Elena Ceausescu) pe fiica si din cauza asta ni se inchideau noua plecarile. Nu mai ieseam nici in Est macar. Deja noi ne suparasem, nu mai era atmosfera buna. Am obtinut la un moment dat o bursa si nu m-a lasat sa plec la ea, iar la sfarsitul lui ’88 am simtit ca nu se mai poate. In ’90 am reluat treaba, dar mai greu. - Cum era Zoia Ceausescu? Era o fata foarte desteapta si muncitoare. Insa, cand ai totul de-a gata si un grup de prieteni cum avea ea... se mai schimba situatia. Cu vremea s-a mai schimbat. Institutul a fost modul ei de a se revolta impotriva parintilor ei. Insa, pentru noi, Zoia a fost un noroc. Biblioteca noastra mai primea reviste si carti, noi mai plecam in strainatate. A avut o contributie mare, pentru ca mai aveam unele facilitati. Am facut multe lucrari in perioada aia, pentru ca am avut climatul potrivit. Am fost si noi controlati, urmariti. Telefoanele mergeau mai bine inainte de ’89 decat dupa, pentru ca era nevoie, din punctul lor de vedere, sa ne asculte. Problema era ca ne furau mult cei din strainatate, pentru ca noi nu aveam acces afara. Cercetarile noastre erau semnate de altii in revistele de specialitate de afara. Oricum, nu regret nimic, pentru ca pe vremea aia se putea face cercetare din placere. Acum faci si din necesitate, pentru ca poti face bani. In perioada comunismului, pentru ca nu era necesar sa faci atata cercetare, puteai lucra la probleme. Timp de zece ani, am lucrat la cateva probleme mari. Dupa aceea, nu mi-am mai putut permite asa ceva. Nimeni nu te plateste sa faci probleme. Dupa ’89, am facut problemute mai mici. Eu cu cele de dinainte de Revolutie raman. Dupa, am inceput sa fac matematica si pentru rezultatele materiale si nu prea am mai avut concediu. - Ce efect a avut cariera asupra vietii personale? Familia mea a avut mult de suferit. Vedeau ca aduc bani, insa pe mine nu prea ma vedeau. Si acum sta cam la fel situatia. Am un baiat, iar sotia mea spune ca il neglijez. Probabil ca la batranete voi fi eu cel neglijat de el. Matematica a fost viata mea pana la 42 de ani, cand m-am casatorit. Insa, si acum tot matematica este viata mea. Nu am ce face. Eu am obligatii si fata de studenti. Am doctoranzi atat in tara cat si in strainatate. - Cum vedeti viitorul matematicii romanesti? Acum vin bani multi pentru cercetare. Insa au venit cam tarziu, pentru ca nu avem cercetatori. Sunt batrani. Daca fondurile veneau in ’90, nu mai plecau asa multi tineri in strainatate. Au plecat toti in Vest si noi am ramas fara calitate. Noi am avut o scoala buna de matematica. Cei tineri nici nu stiu ce-i aia Gazeta matematica. Un mare profesor roman care preda la Nisa imi spunea ca mai da cel mult zece ani matematicii din Romania. Este trist, dar banii vin tarziu si nici nu sunt bine distribuiti.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}