Iobagie pe mosia Arhiepiscopiei

Culegatori in travesti la podgoria de la Nazarcea

Prin adresa 2951/8 august 2003, Arhiepiscopia Tomisului solicita ministrului Ilie Sarbu preluarea Laboratorului de Flori de la Eforie, dar si alte terenuri agricole, motivand aceasta intentie si din cauza starii jalnice in care se afla multe dintre suprafetele agricole si cladirile aferente, dar si din dorinta de a crea locuri de munca. Ce nu spune Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie este ca obiectivele agricole luate de Arhiepiscopia Tomisului sunt in aceeasi stare sau chiar mai proasta dupa preluare. Managementul agricol nu are nimic in comun cu viata monahala. Buna-credinta a preotilor care se ocupa acum de aceste obiective nu are legatura cu priceperea. Podgoria de la Nazarcea, pe care Guvernul Nastase a facut-o cadou anul trecut Arhiepiscopiei, nu se mai poate bucura de aceeasi productie ca anul trecut. Via nelucrata la timp, netratata si nesapata, a ramas in scurt timp doar o amintire a ceea ce a fost. Pentru culesul strugurilor care au mai ramas neatinsi de mucegai, IPS a adus detinuti, studenti de la Teologie, maicute, dar si oameni angajati cu ziua. Din pacate, pe zilieri nu-i prea plateste. Muncitorii se bucura cu cate o sacosa de struguri alesi cu greu, pe care o trec peste gard cu frica sa nu fie prinsi de politie. Reporterii cotidianului nostru au lucrat o zi la culesul viei, aflata acum in administrarea Arhiepiscopiei. Ceea ce au descoperit ei la Nazarcea vom arata in continuare. Trebuie sa mentionam ca demersul nostru jurnalistic nu este unul impotriva Bisericii Ortodoxe. Scopul acestui material este de a aduce in atentia opiniei publice o situatie de fapt.Anul trecut, cu putin inainte de Craciun, Guvernul l-a blagoslovit pe Inalt Prea Sfintia Sa Teodosie Tomitanul (pana nu demult Snagoveanul), dandu-i Arhiepiscopiei pe care o pastoreste fostul IAS Nazarcea din localitatea Ovidiu, judetul Constanta. Manevra duhovniceasca s-a facut fara ca obiectivul sa fie scos la licitatie, iar pentru a da cat mai bine la inaltele fete bisericesti, Executivul a sters datoriile de peste 15 miliarde lei ale IAS-ului, dar a mai si acordat din fondurile speciale (adica din banii publici) alte trei miliarde de lei. Dupa manevrele in cauza, totul a fost trecut in administrarea bisericii, mai exact a Arhiepiscopiei Tomisului. Ulterior, tot gratuit, s-au mai dat in administrare bunuri imobile si mobile subevaluate, care si asa insumeaza sute de mii de dolari. Patrimoniul fostului IAS Nazarcea din judetul Constanta - pana mai ieri, Societatea Comerciala Nazarcea-Ovidiu SA - se ridica la o valoare de sute de miliarde de lei. Mai multi investitori au dorit sa cumpere acest obiectiv si au asteptat cu interes sa fie scos la licitatie, inainte de a se degrada in totalitate. De buna-credinta, ei au cumparat si caietele de sarcini, pregatindu-se pentru o licitatie dura. Cu toate acestea, Executivul a sters cu buretele datoriile de 15 miliarde lei ale societatii comerciale, a anulat licitatia prin care s-ar fi putut recupera creantele datorate statului si a facut Arhiepiscopiei Tomisului un cadou de zile mari. Prin Hotararea Guvernului nr. 300/28 martie 2002 s-a aprobat transmiterea unui imobil si a unui teren agricol in suprafata de 350 ha, proprietate privata a statului, in "administrarea Ministerului Culturii si Cultelor si in folosinta Patriarhiei Romane - Arhiepiscopia Tomisului".Printr-o miscare dubioasa, tot printr-o lege (nr. 299/28 martie 2002), Guvernul a alocat suma de trei miliarde lei Arhiepiscopiei Tomisului, prin intermediul Ministerului Culturii si Cultelor, pentru ca sa aiba cu ce cumpara imobilul si terenul aferent, pe care sa le administreze. Astfel, nici un investitor nu va mai despagubi statul, iar de vreo licitatie nu va mai putea fi vorba la Nazarcea.Pentru trei miliarde lei (aproximativ 91.000 de dolari), pe care i-a primit cadou, Arhiepiscopia Tomisului a reusit sa intre in posesia unei suprafete construite, compusa din: "pavilioane, dormitoare, magazii, soproane, cantine, bai, rezervoare, instalatie electrica, aleea de acces la activul "Grup Social Culme", aleea de acces la cantina, camine, imprejmuire gard din beton". Asadar, Arhiepiscopia Tomisului a primit in administrare o suprafata construita de zece hectare, care, indiferent de pregatirea celui care aude pretul, tot vede ca s-a facut o subevaluare. La aceste constructii se mai adauga si cele 350 ha de teren agricol date in folosinta, reprezentand o parte din pamantul celei care a fost inainte de 1989 cea mai mare si mai profitabila Intreprindere Agricola de Stat din judetul Constanta. De aceea, IPS s-a prezentat din nou cu jalba la Palatul Victoria, solicitand si restul fostului IAS Nazarcea, cu tot cu cladiri peste cladiri si bunuri mobile. Marinimos, Guvernul a inteles sa modifice si sa completeze Hotararea nr. 300/28 martie 2002, astfel incat Arhiepiscopia Tomisului a mai primit in administrare inca vreo 90 hectare suprafata construita, tractoare, utilaje si autoturisme, care se adauga celor 350 ha teren agricol si 10.230,86 mp suprafata construita, primite initial. Printr-o inginerie financiara organizata la nivel guvernamental, pentru ca opinia publica sa nu-si dea seama de realitate, in aceleasi trei miliarde de lei (pe care tot Executivul i-a alocat de la buget), IPS Teodosie a mai primit o crama, un sector zootehnic, unul mecanic si niste depozite, sediile a patru ferme, 39 de tractoare, 10 mijloace auto si alte diverse masini agricole. Toate acestea au fost evaluate ca valoare ramasa de amortizat, adica reala, la doar aproximativ 247.542 de dolari. Astfel, au fost daruite 39 de tractoare, inscrise cu o valoare de inventar de 320.436.432 lei, dar cu o "valoare ramasa de amortizat" de numai 42.654.235 lei. Altfel spus, un tractor a fost cotat, in medie, la aproximativ 1.100.000 lei. Un numar de 10 mijloace auto, inscrise in documente tot la o valoare ramasa de amortizat de numai 24,3 milioane de lei, si diverse masini agricole, in suma de 492,245 milioane de lei, au intrat, tot pe degeaba, in administrarea bisericii. Si pentru ca tot spunem ca reprezentantul bisericii in Dobrogea vrea sa puna mana pe tot ce este in zona, IPS Teodosie a vrut sa mai cumpere o unitate militara din Tomis Nord, Laboratorul de Flori de la Eforie, in momentul de fata dorind sa preia si Penitenciarul de Minori, care este nefolosit si se afla chiar in perimetrul preluat de la fostul IAS Nazarcea. La mijlocul lunii august, prin adresa 2951/18 august, sub semnatura IPS Teodosie, trimitea catre Ministerul Agriculturii o adresa prin care solicita preluarea Laboratorului de Flori de la Eforie in care se arata, printre altele, ca aceasta solicitare este motivata "si datorita constatarii starii jalnice in care se afla multe dintre suprafetele agricole si cladiri ale acestui judet".

Reporteri sub acoperire in viile popii

Numai ca IPS arata degeaba cu degetul catre altii, pentru ca nici podgoria pe care a preluat-o anul trecut nu arata mai bine, ba oamenii chiar spun ca a fost distrusa complet de atunci. Lucrarile nu au fost efectuate la timp, via nu a fost tratata, iar masinile care trebuiau reparate se afla tot in acelasi stadiu. Dorind a verifica la fata locului starea de fapt a lucrurilor, am recurs la una dintre metodele cele mai sigure de documentare. Astfel, deghizandu-ne cat am putut de bine ca sa aducem cu niste amarati de someri in cautare de lucru, am solicitat sa lucram cu ziua in podgoriile lui IPS Teodosie. In prima zi am facut o verificare pentru a vedea cam cu cine avem de-a face. Am stat de vorba cu toata lumea, cu paznici, femei de la crama, copii care culegeau prin vie din ce mai ramasese, cu puscariasi. Am intrat cu masina prin ferma unde sef este un anume Vasile... Popa. Imediat ce am trecut de birouri, am fost luati in primire de un autoturism ARO cu numar de inmatriculare CT-05-FLA, condus de un politist, care doar ne-a supravegheat pana la iesirea din zona podgoriei. Dupa ce ne-am asigurat ca stim cum sa actionam, a doua zi ne-am prezentat din nou la ferma, de data asta deja ca sa vedem cum ne putem angaja. Intre timp, am ascultat ofurile oamenilor, pentru care viata a devenit un cosmar "de cand au venit popii astia", dupa cum ne declara o femeie. Ba, la un moment dat, am vrut sa cumparam niste struguri, dar am aflat ca nu mai sunt, "pentru ca o parte s-a vandut mai inainte, din cei de masa, cu 14.000 kilogramul, iar astia care au ramas sunt uscati si maro la culoare". Prima escala am facut-o la ferma nr. 1, unde am gasit o femeie de serviciu cam negricioasa la fata, care se plimba ametita prin curtea fermei. Apropiindu-ne de ea, i-am spus ca suntem in cautare de munca si ca am dori sa vorbim cu cineva care ne poate ajuta. Cu destula amabilitate, aceasta ne-a spus, dupa ce ne-a cerut o tigara, ca mai bine ar fi sa vorbim cu unul, Nea Vasile. Si uite-asa am ajuns sa-l cautam pe Nea Vasile printre randurile de vie. In drumul nostru prin podgorie am ramas stupefiati de starea jalnica in care se afla vita de vie. Ciorchini uscati, cu bobul mic si mucegaiti. Randurile pline de buruieni demonstrau ca via nu fusese sapata deloc anul acesta. Dupa ce am parcurs aproximativ un kilometru printre randurile de vie, am dat cu ochii de niste politisti inarmati, cocotati pe un fel de schela din metal. Apropiindu-ne mai mult de acestia, ne-am dat seama cu cine aveam de-a face abia dupa ce am fost intampinati cu o formula destul de nepotrivita, daca stam sa ne gandim ca eram pe teritoriul Arhiepiscopiei: "Stai ba, cine sunteti si ce dracu` cautati pe aici". Abia atunci ne-am dat seama ca daduseram peste un grup de puscariasi de la Poarta Alba aflati la munca in viile popii.

Doua mii galeata si mancarea de-acasa

Umili si prefacandu-ne inspaimantati de ferocitatea gardienilor care-si vanturau armele prin fata noastra, le-am "raportat" ca-l cautam pe Nea Vasile deoarece vrem sa muncim. Studiindu-ne din cap pana in picioare, cerberii ocnasilor ne-au spus, intr-un sfarsit, unde il puteam gasi pe Nea Vasile. In rastimpul in care am discutat cu gardienii, cativa parnaiasi plini de tatuaje si cu ochelari de soare si pe care nu-i vazuseram carand nici o galeata de struguri ne studiau indeaproape. Am fost indrumati sa o luam printre randurile de vie intr-o directie in care s-ar fi aflat Nea Vasile. Ori dintr-o simpla coincidenta, sau poate ghidati intentionat de gardieni, in timp ce ne deplasam printre randurile de vie am dat nas in nas cu doi puscariasi care ne-au si luat la intrebari legate de ce pedeapsa avem si ce cautam pe randul lor. Probabil ca ne confundasera cu alti puscariasi. Dupa alte peripetii, am ajuns sa-l cunoastem si pe Nea Vasile. Acesta, ca un adevarat vataf, intr-o sareta vopsita in verde, se plimba prin podgorie supraveghind oamenii aflati la munca. L-am intrebat daca ne poate angaja la cules. Dupa ce ne-a studiat din cap pana in picioare, ca unul care se pricepe la oameni, Nea Vasile ne-a spus ca nu ne poate angaja, ca nu sunt bani si ca poate doar la Crama am putea gasi ceva. Plecand, chipurile, dezamagiti de Nea Vasile, la nici doua sute de metri departare am dat de un grup de vreo douazeci de civili, care culegeau struguri. Am vorbit acolo cu o femeie, care, dupa cum se plimba, cu un caiet in mana, aducea cu o pontatoare. Intrand in vorba cu ea si spunandu-i intentiile noastre, femeia ne-a spus sa venim a doua zi cu noaptea in cap, in jurul orei 4.30, la munca. Deci fuseseram acceptati. Multumiti de raspuns, am mai zabovit cu femeia la o vorba, ajutandu-i pe ceilalti la descarcatul strugurilor intr-o bena aflata in acel loc. Din vorba in vorba, femeia ne-a destainuit ca oamenii care munceau acolo sunt nemultumiti de faptul ca de mai bine de o luna de zile nu au primit nici un ban de la patronul podgoriei, adica de la IPS. Norma zilnica era de 80 de galeti de struguri de persoana, fiecare galeata fiind platita cu cate doua mii de lei. Daca nu-ti faceai norma, riscai sa nu fii pontat toata ziua. Cu mancarea era jale. Fiecare zilier trebuia sa vina de acasa cu mancarea, ca de altfel si cu galeata proprie. Dintr-una intr-alta, am aflat si de ce podgoria arata in acea stare jalnica. Utilajele cu care trebuiau sa fie efectuate lucrarile de sapat intre randuri, de stropit etc., in speta tractoarele de vie, au fost luate in primavara de un anume preot Cocos, apropiat de-al lui IPS. Popa Cocos a luat tractoarele, chipurile, sa le repare, dar le-a adus inapoi in urma cu ceva timp, atunci cand era prea tarziu sa mai fie folosite in vie, si tot la fel de stricate. Cocos ar fi motivat ca nu le-a reperat deoarece nu a avut bani. Dar se pare ca oamenii stiu mai multe pentru ca unii dintre ei se auzeau vorbind prin vie cum ca popa Cocos s-a folosit de utilaje cat a putut si le-a returnat mai stricate decat au fost. De pontatoare ne-am despartit intr-un tarziu, promitandu-i acesteia ca a doua zi venim din nou la munca.

Batrani, femei si copii, dar si studenti de la Teologie, sclavi la vie

Din raza fermei nr. 1 ne-am deplasat in zona fermei nr. 3, unde auzisem ca muncesc copii si studenti din cadrul Facultatii de Teologie din Constanta. Aici am fost intampinati la intrare de o femeie in varsta, care ne-a intrebat ce cautam pe acolo. Aceeasi "placa" a avut efectul scontat si am intrat in incinta fermei nr. 3. Aici am cautat-o pe o anume "Doamna Inginera". Iesind in prispa unei baraci din chirpici, Doamna Inginera ne-a luat la intrebari. De unde suntem? Ce vrem? Unde locuim? Dupa ce initial ne-a suspectat, deoarece ne-a cerut sa ne vada mainile. Cum nu prea le aveam tabacite si nici bataturi in palme, inginera ne-a spus ca nu prea suntem noi de munca in agricultura, dar ca o galeata de struguri puteam cara. Respirand usurati ca am scapat de pericolul deconspirarii, am inceput sa ne interesam si aici de noul nostru loc de munca. Am intrat in vorba cu doua persoane mai in varsta care isi faceau de lucru pe langa niste bene incarcate cu struguri mucegaiti. Astfel am aflat ca nici la ferma nr. 3 lucrurile nu stateau pe roze, oamenii fiind nemultumiti ca popii nu i-au platit de mai bine de o luna de zile. Cum majoritatea muncitorilor isi aveau domiciliile in alte localitati, ca de exemplu in Negru Voda, acestia spuneau ca nu puteau pleca acasa nici macar pentru o zi deoarece riscau sa nu mai primeasca nici un ban. O parte dintre zilieri erau cazati chiar in baracile insalubre din incinta fermei nr. 3. Conditiile de cazare sunt, asa cum ne-au spus saracii oameni, execrabile. De mancat, dupa programul istovitor din podgorie, mancau la o cantina din aceeasi ferma. "Mancarea, mama, este tare proasta... Numai supa de dovlecei taiati bucati, iar pe ici pe colo cate un cartof. Din cand in cand, ne mai da cate o fasole cu boabe tari... E rau, mama, dar nu pot sa plec pentru ca nu o sa mai vad nici un ban", ni s-a destainuit o femeie in varsta. Ceva mai incolo putea fi zarit la cules de struguri un grup de tineri, care, dupa cum am aflat, erau studenti la Teologie in Constanta. In timp ce noi ne invarteam iscodind prin curtea fermei catandu-ne, chipurile, de treaba, inginera s-a apropiat de noi si ne-a spus programul de munca pentru a doua zi.

"Treaba cacalau, cu banii... vedem noi!"

Dimineata, la 4.20, trebuia sa fim undeva prin Poarta Alba la domiciliul soferului unui camion cu caleasca. Acesta ne lua de acolo, dupa care trecea prin Navodari, de unde mai lua un grup de zilieri si apoi se intorcea la ferma. De la ferma, acelasi camion cu cabina rosie si caleasca albastra cu geamurile cu gratii grosute de fier, se ducea la Penitenciarul de la Poarta Alba, de unde aducea puscariasii de care v-am pomenit ceva mai inainte. A venit randul si inginerei sa o intrebam de modul si conditiile in care vom fi platiti. Aceasta aproape ca ne-a repezit spunandu-ne ca vom vedea noi ce bani om primi, dar ca mai important este sa muncim. Totodata, aceeasi inginera ne-a intrebat daca a doua zi dimineata nu mai putem sa aducem ceva amatori de cules la vie. "Puteti sa aduceti si vreo douazeci, ca e nevoie... de astia care nu au ce face, ca este de munca cacalau", ne spuse doamna Inginera. Astfel, ne-am lamurit ca unul dintre oamenii care ne-au spus ca via este neculeasa in proportie de 70 la suta a avut dreptate. Oamenii nu vin la munca la popi deoarece nu sunt platiti. Unii ar veni ca sa plece macar cu o sacosa, doua, de struguri, dar cum strugurii sunt prosti, nu renteaza efortul. Manevre cu struguri se fac oricum, daca stai o zi intreaga sa alegi din vie, reusesti sa scoti o sacosa cu struguri acceptabili. Dupa ce am zabovit aproape o zi intreaga prin podgoria Nazarceanului, am gasit aproape peste tot indicii numeroase legate de precara administrare a acestei podgorii care, la un moment dat, a fost mandria viticulturii si pomiculturii din Tara Romaneasca.