Obsesia Cernobil nu are corespondent cu CNE Cernavoda

Reluam problematica legata de siguranta reactoarelor de tip CANDU cu un material care vine in completarea celui publicat in urma cu doua zile. Cercetatorul principal Dan Galeriu raspunde unor articole aparute in presa locala, respectiv in ziarul "Independentul", care cauta sa arunce suspiciuni asupra sigurantei reactoarelor canadiene de tipul celor care sunt in functiune la Unitatea Unu. Asocierea facuta de ziaristul de la "Independentul" intre Cernavoda si Cernobil este cel putin rautacioasa si a starnit reactii in randul specialistilor in centrale nucleare.

Pentru informarea corecta a cititorilor este util sa va spunem ca lista evenimentelor initiatoare (avaria unei componente pe care proiectantul a elaborat-o) este impresionanta si se intinde pe multe pagini. Adaugand si evenimentele cu dubla avarie, parcurgem zeci de pagini si mii de cazuri analizate. Lista este suficient de extinsa si efortul proiectantului pentru a cuprinde cat mai multe cazuri trebuie recunoscut si este impresionant. La fiecare dintre evenimentele initiatoare, simple sau duble, se evalueaza propagarea accidentului si scaparile radioactive din anvelopa. Accidentele mai severe apar cand, dupa eroarea de functionare a unui element de proces, mai apare si o eroare de functionare a unui sistem de protectie (oprire de avarie, racire de avarie, anvelopa). Reactorul CANDU-6 dispune de doua sisteme de oprire de avarie, independente fizic si principial. E greu de crezut (dar se poate intampla) ca ambele sa nu functioneze! Pentru a preintampina incalzirea zonei active a reactorului dupa oprirea reactiei de fisiune si pentru evitarea avarierii sistemului de racire, CANDU, ca si alti reactori, dispune de un sistem de racire de avarie si o rezerva de apa. Sistemele de avarie se inspecteaza cu multa atentie pentru a preintampina erori de functionare. Exista o experienta de mai bine de 40 de ani in energetica nucleara, dar au fost prea putine evenimente extreme (accidente majore) pentru a putea argumenta faptic si fara ambiguitati ca totul e sub control. Va rog sa retineti acest lucru esential. Nu putem demonstra fara erori de apreciere ca ambele sisteme de avarie vor functiona, sau cel putin unul! Sau ca sistemul de racire de avarie va functiona fara eroare. Si nici ca anvelopa reactorului va retine, in mod sigur, produsii de fisiune.

False probleme

Aici apare disputa dintre profesionistii din industria nucleara si grupurile anti-nucleare (inclusiv anti-CANDU). Evaluarea probabilitatii unui accident major cu o marja de eroare mica necesita eforturi ample pe care numai colective mari de specialisti le pot face. O instalatie de simulare a accidentului, ce experimenteaza si verifica calculele, e mai complexa si mai scumpa decat un reactor. Si multe din rezultatele acestor cercetari nu pot fi trecute in domeniul public, din simplul motiv al protectiei si al nediseminarii unor informatii care pot fi folosite in scopul crearii armelor atomice. Grupurile antinucleare dispun de resurse mai limitate si, prin insasi natura lor, sunt foarte pesimiste! Am sa va dau un exemplu elocvent. Dupa cum stim, constructia reactorului CANDU a inceput pe timpul lui Ceausescu si s-a facut pe baza directivelor de partid. "Vom face totul!". Dar industria romaneasca nu poate asigura calitatea necesara pentru toate componentele dintr-un reactor. Dupa 1991, s-au demarat studii care au demonstrat ca anumite componente nu sunt fiabile si pot creste riscul unui accident sever cu doua ordine de marime. Un studiu anti-Candu preia aceasta informatie si o foloseste pentru a argumenta ca riscul e de mai bine de 100 de ori mai mare decat cel evaluat de constructorul centralei. Unii ziaristi preiau aceasta informatie si o prolifereaza in presa romana. Nimeni nu a pomenit ca lucrurile nu mai sunt valabile. In urma studiului de care am amintit s-au schimbat componentele romanesti mai putin fiabile cu cele mai bune si mai fiabile componente, de regula straine - certificate international pentru calitate nucleara. Folosind componente de calitatea ceruta in proiectare, siguranta reactorului se apropie de cea planificata. Si astfel probabilitatea ca sa avem o topire a zonei active a reactorului devine, in mod sigur, mai mica decat cea ceruta de legislatia europeana! Vom merge mai departe acum si sa presupunem ca a avut loc topirea zonei active a reactorului si deci diseminarea produsilor radioactivi in cladirea acestuia. In acelasi timp, din interactia compusilor din combustibil cu materialele din cladire (la temperatura ridicata a miezului topit) poate aparea hidrogen care in anumite conditii poate exploda. Topirea miezului cu explozie de hidrogen duce la avarierea anvelopei si la un accident similar cu cel de la Cernobil. In "epoca de aur" a lui Ceausescu, nu s-a cerut un sistem de prevenire a exploziei de hidrogen. El a fost instalat la Cernavoda dupa reluarea constructiei fara activisti de partid. Ca urmare, riscul unui accident sever cu avarierea anvelopei si scapari masive de radionuclizi in mediu a fost redus semnificativ si, foarte probabil, se inscrie in cel prefigurat de constructor. In cazul unui accident sever in care avem ghinion si au loc topirea miezului reactorului si migrarea produsilor de fisiune in incinta reactorului, mai avem o rezerva de siguranta: anvelopa. Aceasta este o constructie de beton precomprimat cu pereti grosi de 0,7 pana la 1,5 m si capabila sa reziste la o presiune de 200 atmosfere, caz in care etanseitatea anvelopei este foarte mare (debitul de scurgere este 0,005 din volumul ei in fiecare zi). In peretii anvelopei sunt unele vane de trecere (sistemul de transport al caldurii si al informatiilor de proces). Ele se inchid in cazul unui accident, dar si aici pot aparea erori de functionare, foarte mici, dar nu zero!

Cernobil - maximum de accident nuclear

Prin cele spuse mai sus am incercat sa va explic complexitatea fenomenelor ce intervin in reactor in cazul unui accident sever si dificultatile de a aprecia corect probabilitatea unui asemenea eveniment nedorit. Cele mai recente lucrari de specialitate - necanadiene - ne arata ca eroarea de apreciere este un factor pana la cinci. Eu consider, mai pesimist, un factor zece (dupa ce m-am consultat cu mai multi specialisti), tinand cont si de specificul national. In acest fel obtinem o evaluare neoptimista, conservatoare si nu ne imbatam cu apa rece! Accidentele severe pot aparea din cauze multiple si pot avea frecvente si urmari diferite. Pentru a percepe gravitatea acestor accidente ne folosim de comparatia cu catastrofa de la Cernobil, care s-a intamplat si e considerata maximul de accident. Comparatia cuprinde evaluarea frecventei de aparitie si fractia de gaze nobile, iod si cesiu emisa in atmosfera pentru cateva cazuri reprezentative. Cu cat se emite mai mult, cu atat efectele asupra populatiei sunt mai mari. Distrugerea timpurie a zonei active si explozia de hidrogen constituie cel mai groaznic accident la CANDU, dar probabilitatea de aparitie este, practic, infima si nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare, nici macar pentru grupurile antinucleare. Chiar daca s-ar intampla, emisiile in mediu vor fi mult mai mici decat in cazul Cernobil! Nu exista nici un motiv sa ne temem de un accident gen Cernobil la centralele nucleare CANDU-6! Celelalte accidente severe au emisii in mediu mult mai mici decat s-a intamplat la Cernobil si sunt si ele mult mai putin probabile. Nu inseamna ca nu se pot intampla daca nu se respecta principiile securitatii nucleare. Nu trebuie sa ne culcam pe o ureche!

Obsesia Cernobil

Daca am scapat de obsesia Cernobil, avem datoria sa ne intrebam ce se intampla cu populatia din jur in cazul unui accident (chiar daca e foarte putin probabil). Adica sa evaluam riscul! Nimeni nu poate prevede cum va bate vantul sau daca va ploua, sau daca cerul va fi senin, etc. si nici daca toate masurile de limitare a consecintelor vor putea fi luate in mod optim. Din nou vom recurge la metode probabiliste. Pentru Cernavoda, ca si pentru multe alte regiuni din tara sau din lume, se masoara zilnic (la fiecare ora) toti parametrii meteorologici. Adunand aceste date de-a lungul mai multor ani, putem face o statistica si putem obtine probabilitatea ca vantul sa bata intr-o anume directie cu o viteza anume, etc. In acelasi timp, avem experienta necesara si mijloacele de a prezice cum se transporta norul radioactiv, cum se depun radionuclizii pe sol si cum se transfera in produsele animale si vegetale. Pe plan european, asemenea studii au fost mult dezvoltate dupa accidentul de la Cernobil. In 1993, Institutul National C&D pentru Fizica si Inginerie Nucleara "Horia Hulubei" (IFIN-HH) Bucuresti-Magurele a fost solicitat sa participe la programul Comunitatii Europene RODOS - un sistem avansat de evaluare a consecintelor unui accident nuclear in vederea sprijinirii luarii celor mai rationale masuri de limitare. RODOS lucreaza in timp real - primeste date meteorologice din 10 in 10 minute, primeste date radiologice, evalueaza propagarea norului radioactiv si urmareste toate caile de iradiere ale populatiei. RODOS cuprinde un set de modele avansate si agreate pe plan european. Reprezinta ceea ce se cheama "state of the art", adica cel mai performant sistem pe plan european. Sarcina IFIN-HH a fost sa adapteze sistemul RODOS la conditiile Romaniei si sa inceapa elaborarea unui model avansat pentru evaluarea impactului emisiilor accidentale de tritiu. Ne-am achitat de aceasta sarcina in pofida multor dificultati.

Finantare necesara pentru implementarea la scara nationala a sistemului RODOS

Am demonstrat ca sistemul RODOS poate fi rulat in timp real, am alcatuit baza de date pentru Romania si am elaborat prototipul modulului tritiu. In ultimii doi ani, fondurile au fost insa drastic diminuate si am fost obligati sa incetinim ritmul muncii. Am folosit totusi sistemul RODOS pentru o prima evaluare a consecintelor unor accidente severe la CANDU. Am facut evaluari, cu cel mai performant sistem pe plan european, pentru cateva cazuri extreme. Nu am gasit motive de ingrijorare. O evaluare mai completa se poate face in colaborare cu Institutul de Meteorologie, Societatea Nationala Nuclearelectrica S.A., Citon si ICN. Desigur, e nevoie de finantare. Atat centrala de la Cernavoda, cat si meteorologia romana dispun astazi de statii meteo automate la calitatea ceruta de energetica nucleara. De asemenea, avem in prezent statii automate pentru masuratori radioactive. Cu mai multa colaborare intre institute si ministere si cu finantarea corespunzatoare, Romania poate implementa RODOS la scara nationala si poate dispune de cel mai modern sistem de prognoza si management al accidentului nuclear. Aceasta ar fi o masura in plus pentru siguranta cetatenilor si ne-ar alinia practic la standardele Comunitatii Europene.

Politici pro si contra energie nucleara

Cele spuse mai sus reprezinta opinia mea, pe care o pot argumenta mai in detaliu, privind probabilitatea unor accidente severe la CANDU-6 - filiera romaneasca. Grupurile anti-CANDU avanseaza unele idei care nu au acoperire faptica. Doua exemple le pot sustine in detaliu:A.Versiunea anti-CANDU: "in ultimii 15 ani s-a oprit construirea unor noi reactori in SUA si Europa".Care este situatia "de facto":- In SUA nu s-au mai construit reactori nucleari dupa accidentul de la Three Miles Island (1979), dar se prelungeste licenta de functionare pentru majoritatea reactorilor din generatia `70 (nu prea siguri), se lucreaza intens pentru lansarea pe piata a unei noi generatii de reactori mai siguri si, intre timp, se duce o politica de asigurare a resurselor energetice non-nucleare.- In Europa situatia este complexa, in Marea Britanie s-a pus in operare un reactor in 1996 (Sisewell B) perfectionat, in Franta, patru reactori au fost terminati si pusi in operare intre 1996 si 1999, Germania continua inca politica de stopare a energeticii nucleare, Finlanda aproba recent prin Parlament constructia unor noi reactori energetici nucleari, iar Suedia isi reconsidera politica de abandonare progresiva a energeticii nucleare.B. Versiunea anti-CANDU: "Reactorii CANDU nu sunt siguri"

Situatia "de facto":

- Se face abuz in exemplificare de incidente produse la generatia anterioara a filierei canadiene (Pickering). In momentul in care compania canadiana AECL a iesit pe pietele coreeana si chineza, cumparatorii si-au impus exigentele. Coreea si China sunt tari dens populate, cu o perceptie acuta a riscului nuclear. CANDU-6 a suferit multe imbunatatiri si Romania a beneficiat (dupa 1989) de acestea. Performantele reactorilor CANDU-6 sunt mult superioare reactorilor cu apa grea din generatia "Pickering". Dupa 1989, centrala CANDU-6 de la Cernavoda a avut cateva zeci de imbunatatiri, iar Unitatea 2 are 140 de imbunatatiri fata de proiectul initial. Toate vizeaza siguranta functionarii in caz de accident! Centrala canadiana de la Pickering A (aproape de Toronto) a fost retehnologizata si se repune in functiune sub controlul autoritatii canadiene de securitate nucleara. - Centrala nucleara "Sisewell B" din Marea Britanie este considerata cea mai sigura din Europa (in functiune din 1996 - anul in care Unitatea 1 de la Cernavoda a inceput sa functioneze). Probabilitatea unui accident major cu emisia in exterior a 1% din inventarul de cesiu a fost evaluata cu maximum de profesionalism. O vom compara cu CANDU-6, marind valoarea data de proiectant cu un factor zece, ca sa fim conservativi-moderat pesimist. Pentru Sisewell B se calculeaza o probabilitate de accident de 8 10-6 cazuri per an, pe cand la CANDU evaluarea conservativa este < 2 10-7, adica mult mai putin probabil. Daca englezii dorm linistiti langa Sisewell B, de ce sa nu facem la fel si noi la Cernavoda? Sper ca am adus suficiente argumente ca sa aveti o perceptie realista asupra "accidentelor severe" posibile la Cernavoda. Fara sa incetam in a milita pentru securitatea nucleara si fara sa ne culcam pe o ureche, nu e cazul sa ne concentram eforturile in aceasta disputa. Reactorii CANDU-6 sunt cel putin la fel de siguri cat sunt ceilalti reactori moderni, in ceea ce priveste accidentele cu cauze comune tuturor reactorilor, in conditiile respectarii procedurilor de operare, inspectie, mentenanta si procurare a componentelor care sa inlocuiasca pe cele care nu mai respecta parametrii de fiabilitate si securitate.

Exemplul european si practica canadiana

De mai multi ani am aceasta convingere si mi-am indreptat eforturile pentru a ma edifica in ceea ce priveste accidentele specifice reactorului CANDU - pierderi mai importante de apa tritiata. Acesta este unul din punctele forte ale campaniei anti-CANDU. Nimeni nu poate nega faptele - au fost asemenea evenimente la reactorii din generatia trecuta (Pickering) si, din fericire, nu au avut urmari semnificative asupra publicului. Au fost mici incidente de asemenea tip si la CANDU-6, de amploare si frecventa mult mai mica decat la Pickering. Ca urmare, avem datoria de a evalua cat mai corect efectele unor asemenea evenimente nedorite si in cazul Cernavoda. Aceasta a constituit principala mea preocupare in ultimii ani. Canada este o tara mai putin populata si populatia din jurul centralelor nucleare se bazeaza mai mult pe produse agricole importate. In Romania, situatia difera fundamental. Ar fi o mare greseala sa apelam la experienta canadiana in acest domeniu si s-o aplicam tarii noastre! Cu mai bine de zece ani in urma, am renuntat sa mai folosesc modelele si ghidurile canadiene din domeniu si am apelat la Batrana Europa care se pregatea pentru viitorul reactor de fuziune. Acesta e plin de tritiu si are riscuri similare cu reactorii CANDU!!! Un specialist german a dezvoltat un model pentru a evalua impactul emisiilor accidentale de tritiu in atmosfera si am avut bucuria sa am o colaborare fructuoasa cu el. Modelul era mult mai bun decat cel canadian, dar, impreuna cu neamtul si un cercetator canadian, am vazut ca e inca departe de ceea ce avem nevoie, in Europa, pentru CANDU. In cadrul proiectului RODOS al Comunitatii Europene, am inceput dezvoltarea unui nou model care ar satisface cerintele actuale. Multe din probleme le-am rezolvat, dar finalizarea modelului nu a putut fi facuta, din lipsa finantarii. E dureros sa constatam ca inca suntem deficitari la comunicatia intre ministere si la comunicatia intre oamenii de stiinta si societatea civila. Aceasta din urma poate face presiuni asupra decidentului in probleme de interes major pentru siguranta in functionare a energeticii nucleare. Intr-adevar, cu un model performant putem da o evaluare realista a impactului emisiilor accidentale de tritiu la Cernavoda. Atunci putem judeca daca masurile ingineresti si operationale la centrala sunt suficiente pentru respectarea principiilor de securitate. Din punctul meu de vedere, reactorii CANDU-6 sunt printre cei mai siguri daca constructia si operarea respecta cerintele proiectului. Experienta de pana acum in Romania si in lume a dovedit aceasta. Mai ramane sa ne lamurim daca, in conditiile concrete ale Romaniei, emisiile accidentale de tritiu au un impact real asupra riscului nuclear. Cu un efort financiar rezonabil si prin colaborare intre factorii interesati, se poate rezolva si acest deziderat ca si in interventiile mele anterioare, si cele spuse astazi au la baza studii complexe din lume la care, partial, am contribuit. Pentru orice intrebari folositi e-mailuldangaler@yahoo.com galdan@ifin.nipne.ro