Revista Fundatiilor Regale

Premiera editoriala la Europolis

Editata la initiativa profesorului Victor Corches, prin stradania coautorilor Gelu Culicea si Catalinea Grideanu, cartea realizeaza un zbor razant peste cei 14 ani de existenta ai uneia din cele mai importante publicatii romanesti interbelice, in care cultura a stat sub zodia norocoasa a excelentei

Fara surle si trambite, dimpotriva, in cea mai sfioasa maniera posibila, Editura Europolis a scos, recent, de sub tipar o lucrare monumentala: "Revista Fundatiilor Regale - caleidoscop", editata la initiativa profesorului Victor Corches, prin stradania coautorilor Gelu Culicea si Catalinea Grideanu. Cartea realizeaza un zbor razant peste cei 14 ani de existenta ai uneia din cele mai importante periodice romanesti, in care cultura a stat sub zodia norocoasa a excelentei: "nu exista nici un domeniu al beletristicii, filosofiei, criticii literare, muzicologiei, artei plastice, sociologiei si nu numai din acest rastimp care sa nu-si fi aflat in paginile revistei un loc important. Studierea culturii romane din acest timp (...) se dovedeste imposibila daca nu ne adresam Revistei Fundatiilor Regale, daca nu ii consultam colectia", apreciaza Valeriu Rapeanu in prefata lucrarii, elogiind si eforturile celor trei autori care s-au inhamat, "in aceste vremuri in care mercantilismul tinde sa ne acopere ca o plaga", la un demers publicistic extenuant. Victor Corches, coordonatorul editiei, semneaza primul capitol, intitulat "Prolegomene": in 30 de pagini, el trece in revista cele mai semnificative date ale identitatii "celei mai valoroase publicatii de cultura cu profil enciclopedic" din deceniile al patrulea si al cincilea ale secolului trecut. Carol al II-lea, urmand pilda voievozilor romani, se angajase sa fie si "un voievod al culturii romanesti." Intr-o cuvantare tinuta la Academia Romana, in 1931, el anunta, ambitios, ca va fi primul care va pune umarul astfel incat "sa ne cucerim un loc de frunte in inaltele sfere intelectuale ale omenirii. Cultura noastra nu trebuie sa fie numai de import, ci si produsul acestui neam, sprijinit pe trecutul nostru si pe infinitele mijloace care trebuie sa ni le puna la indemana mintile luminate, de oriunde ar veni ele. " La 1 mai 1933, controversatul suveran punea bazele Fundatiei pentru literatura si arta - "Regele Carol al II-lea", eveniment urmat, la scurta vreme, de lansarea Revistei Fundatiilor Regale. Greul inceputului i-a revenit citicului Paul Zarifopol, care - scria Mioara Apolzan- "s-a inhamat la corvoada intemeierii unei mari publicatii. I-a creat structura si fizionomia, a ales colaboratorii", multumindu-se, dupa succesul lansarii (1 ianuarie 1934), sa o dirijeze cu discretie din culise, aplicand "principiile sale de larga toleranta si desavarsita intelegere umana". Enciclopedismul revistei era inspirat de celebrul "almanah" francez, "Revue des deux mondes" (eu insumi am, in colectie, trei astfel de numere, foarte vechi, excelente), dar a urmat etosul national, dupa modelul "Gandirii", "Convorbirilor" sau "Daciei literare". Intre ianuarie 1934 pana in decembrie 1947, in paginile sale au semnat cele mai ilustre nume ale vremii, cartea restituind fragmente din scriitura lui C. Petrescu, Al. Rosetti, O. Papadima, M. Sebastian, C.R. Motru, M. Eliade, D. Gusti, G. Moisil, G. Enescu, K. Zambaccian, V. Streinu, T. Vianu, G. Calinescu, L. Blaga etc.