Contraamiralul Horia Macellariu, salvatorul Constantei

In seara zilei de 23 august 1944, regele Mihai I a citit la radio Proclamatia de rupere a aliantei cu Germania * Macellariu a primit ordin sa inceteze orice subordonare fata de Comandamentul german, sa opreasca luptele contra sovieticilor, sa riposteze in caz ca nemtii vor ataca, dar si sa se evite orice fel de provocare fata de acestia

In partea finala a celui de Al Doilea Razboi Mondial, armatele Germaniei naziste au fost obligate sa se retraga in fata ofensivei Aliatilor, parasind importante puncte strategice, precum sunt si orasele porturi. Toate au fost transformate in ruine. Asa s-a intamplat in porturile din Marea Baltica, Marea Nordului, Marea Neagra, dar si de pe cursul fluviilor navigabile. Unul dintre cel mai greu incercate a fost, spre exemplu, portul si orasul Galati, parjolit si partial distrus, care si la cativa ani dupa razboi arata tot jalnic. Singurul oras-port din Europa care a scapat de urgie a fost Constanta. Meritul acestui rezultat remarcabil revine contraamiralului Horia Macellariu. Horia Ion Pompiliu Macellariu s-a nascut la 28 aprilie/10 mai 1894, in Craiova. Tatal sau era inginer silvic, iar mama, fiica unui ofiter de cavalerie participant la Razboiul de Independenta. Stramosii sai au plecat din Tara Romaneasca in Ardeal, unde faceau comert cu animale in Imperiul Austro-Ungar; unii erau macelari, motiv pentru care s-au numit Fleseriu (fleser, in limba germana vorbita de austrieci, inseamna macelar). Li s-a romanizat numele drept Macelaru, iar apoi, in traditia Scolii ardelene, numele s-a latinizat sub forma Macellariu. Si contemporanii sai ii pronuntau numele ca Horia Macelaru. Absolvent al Liceului Mihai Viteazu din Bucuresti, urmeaza Scoala de Artilerie, Geniu si Marina, devenind sublocotenent de marina la 15 iunie 1915. Dupa un an, tara a intrat in razboi, iar tanarului ofiter i s-a incredintat functia de comandant al navei de comandament Principele Nicolae, fiind in acelasi timp adjutant al contraamiralului Nicolae Negrescu, comandantul Flotei de Operatii romano-ruse de pe Dunare. Pentru ca s-a distins in timpul actiunilor militare, a fost decorat cu ordinul Coroana Romaniei. Dupa razboi, a absolvit Scoala de aplicatii si Scoala de informatii pentru ofiteri superiori. In 1926, a luat licenta in Drept, iar apoi a devenit doctor in Stiinte economice si politice. Timp de un an, intre 1927 si 1928, urmeaza Scoala de razboi naval din Paris, in urma careia a dobandit Brevet de stat majorist. Presedintele Frantei ii confera crucea de cavaler al Legiunii de onoare. Vorbea fluent patru limbi straine: franceza, italiana, engleza si germana. Pe puntea de comanda A fost succesiv comandant al mai multor nave de lupta, printre care torpilorul Vartejul, monitoarele (cuirasate fluviale) Lascar Catargiu si Mihail Kogalniceanu, distrugatorul Regina Maria. A dobandit o bogata experienta profesionala in functiile indeplinite in organisme militare de conducere unde a lucrat, la Ministerul de Razboi, Inspectoratul General al Marinei, Divizia de Mare, ca sef de stat major, Scoala de Razboi (actuala Universitate Nationala de Aparare Carol I) ca sef al Sectiei Marina si profesor (comandant al acestei prestigioase institutii de invatamant militar era generalul Ion Antonescu), Comandamentul Fortelor Navale Maritime (sef de stat major), Comandamentul Marinei Regale, ca subsef de stat major si ulterior sef de stat major la Marinei, Marele Cartier General (numit la 22 iunie 1941, data intrarii Romaniei in razboi). Deci, pentru comandorul Horia Macellariu, razboiul pe mare nu avea secrete. S-a vazut cu prisosinta aceasta in cursul anilor 1941-1944. In timpul razboiului La 20 august 1941, a fost numit sef de stat major roman in cadrul Misiunii Navale Germane din Romania, iar dupa patru luni, comandant al Escadrilei de distrugatoare compusa din patru nave puternice, calitate in care era comandant operativ al fortelor navale romane si germane din Marea Neagra. A executat numeroase misiuni de lupta pentru asigurarea minarilor, apararea litoralului si a convoaielor care executau transporturi pe mare. Pentru merite deosebite a fost decorat cu ordinul Coroana Romaniei, iar ulterior, ordinele Mihai Viteazu (cea mai inalta decoratie de razboi romana) si a devenit cavaler al Crucii de Fier (cea mai inalta decoratie germana). In anul 1943, a devenit comandant al Fortei Navale Maritime Romane, aflata in subordinea Comandamentului german Amiral Marea Neagra. In martie 1943, a fost inaintat la gradul de contraamiral, devenind si loctiitor al viceamiralului Helmuth Brinkman, care era comandant al comandamentului german amintit. In perioada 12 aprilie-14 mai 1944, a condus una din cele mai mari operatii de retragere a unor armate pe calea marii, din cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Este vorba de "Operatia 60.000", in cadrul careia, datorita puternicei ofensive a armatei sovietice, au fost evacuati cu navele din Crimeea, la Constanta, 130.000 de militari romani si germani, salvati de la pieire sigura. A fost decorat cu "Steaua Romaniei". Datorita competentei cu care a condus fortele navale in lupta, marina noastra, in cei patru ani de razboi, nu a avut pierderi majore in nave de lupta. Nu a fost scufundat niciun distrugator, niciun submarin, cu toate ca in comunicatele de razboi sovietice, multe din aceste nave erau date scufundate. La 30 august, cand sovieticii au ajuns cu navele la Constanta, au ramas surprinsi vazand ca navele noastre pluteau in port. Salvarea Constantei In seara zilei de 23 august 1944, regele Mihai I a citit la radio Proclamatia prin care anunta ruperea aliantei cu Germania nazista, trecerea Romaniei de partea Natiunilor Unite si, implicit, incetarea ostilitatilor impotriva URSS. Tot in aceeasi noapte, regele a invitat la Palatul Regal pe ambasadorul Germaniei la Bucuresti von Killinger si pe generalul Gerstenberg, comandantul aviatiei germane aflate in Romania, spunandu-le ca armata germana are la dispozitie doua saptamani pentru a se retrage de pe teritoriul tarii, fara lupta si in liniste. Viceamiralul Ion Georgescu, seful Statului Major al Marinei a ordonat la 24 august, ora 01.30, amiralului Macellariu, sa inceteze orice subordonare fata de Comandamentul german, sa opreasca luptele contra sovieticilor si sa riposteze in cazul ca trupele germane ii vor ataca si "sa se evite orice fel de provocare fata de fortele germane". Generalul Costin Ionascu, comandantul Diviziei 9 Infanterie si, totodata, comandant superior in Dobrogea i-a comunicat, in ziua de 24 august, pe la pranz, amiralului Horia Macellariu sa ia legatura cu viceamiralul Brinkmann, comandantul suprem german din zona, si sa-l aduca la comandamentul Diviziei sale, pentru parlamentari. Amiralul Macellariu l-a convins pe Brinkmann sa vina la Constanta de la Carmen Silva (Eforie Sud), unde avea comandamentul sau. L-a intampinat la Eforie si l-a condus in masina sa la comandamentul Diviziei. Generalul roman i-a reprosat ca navele germane sunt in alarma cu tunurile indreptate impotriva navelor romanesti, iar in port s-au minat unele magazii si alte obiective, dupa care, pe un ton politicos, l-a indemnat sa-si retraga fortele din Dobrogea. S-a convenit ca ambii amirali sa ordone aducerea tevilor tunurilor de la bord in axul navelor. Opt vase germane purtatoare de artilerie aveau in bataia tunurilor toate navele romane, militare si civile, din port. In legatura cu retragerea, amiralul german a spus ca va cere dispozitiuni de la superiorii sai. Dispozitiunile au fost sa nu cedeze Constanta, sa lupte pentru mentinerea ei cu orice pret si sa captureze flota romana. Vazand ca germanii nu se retrag, generalul Ionascu l-a invitat din nou pe amiralul Brinkmann, spre a reinnoi ultimatumul dat, tot prin intermediul amiralului Macellariu. Amiralul roman a avut curajul ca, in acea situatie incordata (toate unitatile si navele germane erau in alarma, gata de lupta, bateria Tirpitz, armata cu tunuri de mare calibru, putea sa bata cu focul sau pana la 40 kilometri, atat orasul cat si portul si litoralul pana la Mangalia), sa accepte invitatia amiralului german de a avea o intalnire prealabila, in dispozitivul puternicei baterii germane Tirpitz, aflata la Kilometrul 5. In lucrarea memoralistica „In plin uragan“, aparuta la Editura Sagittarius, contraamiralul Horia Macelariu a descris felul in care a decurs discutia sa cu amiralul german: "Intre patru ochi, am examinat impreuna situatia si l-am determinat sa se retraga fara lupta si distrugeri, care ar fi facut victime in populatia nevinovata". La intalnirea cu generalul Ionascu, Brinkmann a spus ca nu se poate retrage fara aprobarea sefilor sai. Dupa plecarea sa, amiralul Macellariu i-a spus generalului ca el crede ca amiralul german va ordona retragerea. Acest lucru s-a intamplat in dupa amiaza zilei de 25 august. Comandantul fortelor navale romane, in lucrarea amintita, conchide: "Deci, batalia dintre flota germana si flota romana s-a dat intre mine si amiralul Brinkmann, in bateria germana Tirpitz. Retragandu-se, flota germana a avut o mare rea, care a distrus-o: unele nave s-au scufundat, altele au esuat pe coasta, pentru ca eu nu le-as mai putut permite reintrarea in Constanta decat daca le-as fi dezarmat. Prea putine din ele au ajuns la Varna, dar s-au sabordat la 9 septembrie 1944". Rasplata Pentru ca nu a ales calea violentei si a salvat Constanta, contraamiralul a avut parte de numeroase necazuri: anchete ale esaloanelor superioare la indicatiile noilor aliati si chiar trimiterea in fata Tribunalului Poporului pentru "pactizare cu inamicul". Intrebat de ce nu i-a dezarmat pe nemti, a raspuns ca ei erau superiori din punct de vedere militar si o astfel de actiune era imposibila. Amiralul noteaza in cartea sa: "Pe germani i-a dezarmat marea. Daca am fi incercat s-o facem noi, impotriva ordinelor pe care le aveam, initiativa noastra n-ar fi reusit decat sa creeze un dezastru national. Mi-ar fi fost usor, daca as fi fost nebun, sa ordon: Deschideti focul! Dar niciun amiral, in toata istoria razboaielor navale, n-ar fi admis o asemenea solutie: sa se bata in port! Daca as fi procedat totusi asa, probabil ca acei oameni de la Tribunalul Poporului m-ar fi considerat un erou, desi in realitate n-as fi fost decat un criminal plin de sangele camarazilor mei - pusi de tara sub ordinele mele, sa-i apar, nu sa-i ucid -, plin de sangele populatiei nevinovate, pe care trebuia s-o crut, ca sa nu mai pomenesc de mormanul de ruine in care ar fi fost transformata Constanta si localitatile din jurul ei". In fata unei comisii care ancheta activitatea amiralului Macellariu, un participant important la evenimente declara: "Daca s-ar fi cerut fortelor romane sa intervina contra germanilor in zona Constanta, acesta ar fi dus la un dezastru national, caci s-ar fi distrus toata flota, tot portul si o buna parte a orasului", si isi manifesta nedumerirea ca amiralul este cercetat in loc sa fie decorat. De fiecare data, contraamiralul Horia Macellariu a fost gasit nevinovat. Dar sovieticii si noii conducatori ai tarii, ce se supuneau orbeste noilor stapani, nu-i puteau ierta succesul cu care a condus actiunile de lupta pe mare impotriva flotei URSS, faptul ca s-a opus capturarii navelor din subordine dupa 23 august 1944, ca nu s-a razboit cu germanii in Constanta pana la venirea trupelor sovietice, care ar fi devenit eliberatoare. I s-a intentat un proces pentru complot impotriva oranduirii de stat. A fost condamnat la inchisoare pe viata, redusa la 25 de ani de temnita si degradare militara. A executat 16 ani in perioada 1947-1964. A fost reabilitat si i s-a redat gradul de contraamiral. Avea 70 de ani cand s-a intors acasa, in vara anului 1964. A fost inchis la Aiud, apoi sase ani singur in celula la Ramnicu Sarat, unde a fost supus unui regim de infometare, fiind nevoit sa manance toate paiele din saltea. Transferat la Gherla, a fost detinut in aceeasi celula cu marele ganditor Nicolae Steinhardt. La 11 iulie 1989, amiralul Horia Macellariu a trecut in nefiinta, fiind inmormantat in cimitirul manastirii Cozia, alaturi de parinti si de sotia sa. El a fost un erou al Romaniei, al Armatei si al Marinei romane; un martir al luptei de clasa declansata de regimul de "dictatura a proletariatului"; un memoralist talentat si calauzit de responsabilitatea respectarii adevarului istoric.

Scris de: {autor}Contraamiral (r) George PETRE si Emilian ANDREI{/autor}