Interese geopolitice la tarmurile Marii Negre

In a doua jumatate a lunii aprilie, la Belgrad, s-a desfasurat reuniunea ministrilor de externe ai Organizatiei Colaborarii Economice a Marii Negre (CEMN), care reprezinta o regiune cu o populatie de peste 350 milioane de oameni

Din organizatie fac parte Albania, Azerbaidjan, Armenia, Bulgaria, Grecia, Moldova, Romania, Rusia, Serbia, Turcia si Ucraina. Statutul de observator este detinut de SUA, China, Japonia, Franta, Italia, Germania, precum si o serie de alte tari. In ultimii 15 ani, au fost create bazele institutionale ale CEMN, a fost infiintata Banca de Comert si Dezvoltare a Marii Negre si au avut loc mai multe intalniri intre conducatorii statelor riverane. Potrivit agentiei de stiri Rusia la zi, regiunea marelui bazin al Marii Negre a devenit unul dintre centrele politicii europene si mondiale. O parte din pionii mondiali, in primul rand SUA, privesc aceasta regiune drept "coridor strategic", care deschide calea catre raioanele cuprinse de crize puternice, Orientul Mijlociu si care constituie, in acelasi timp, un fel de "bariera intre civilizatii". UE, largindu-si pozitiile in Bazinul Marii Negre dupa intrarea Romaniei si Bulgariei, si-a extins politica "noii vecinatati europene" asupra tuturor statelor Caucazului de Sud si a Balcanilor. In sfarsit, Rusia si Turcia sunt interesate de restabilirea pozitiilor lor, stirbite, intr-o oarecare masura, in prezent, si de dezvoltarea colaborarii regionale pe toate segmentele de activitate. Dupa destramarea URSS, linia de coasta a Rusiei s-a dovedit limitata in spatiu "de la Anap la Adler". Iar politica regionala a Turciei a fost supusa presiunilor unor conflicte acute in Orientul Apropiat si Mijlociu, in primul rand in Iran si Irak. Program de stabilire a unitatii regionale Insasi notiunea de "Mare Bazin al Marii Negre", pentru a desemna regiunea Europei care reuneste state interesate de dezvoltarea colaborarii in sfera economiei si a securitatii, legate de traditii istorice si culturale comune, a aparut relativ recent. Situatia geopolitica a bazinului Marii Negre ramane incerta, ceea ce face ca, privita din afara, aceasta sa para un fel de "fasie a nimanui", a carei trasatura specifica o constituie "instabilitatea iminenta", generata de neconcordanta de interese si de starea tot mai accentuata de confruntare dintre fortele interne si externe. Acest lucru determina o slabire vizibila a activismului regional al Rusiei si, implicit, a influentei ei pe fondul consolidarii pozitiilor SUA si NATO. Directiile de baza ale politicii americane in regiunea Marii Negre si a Marii Caspice au fost formulate in declaratia Departamentului de Stat, difuzata la summitul din noiembrie 1999, a OSCE, de la Istanbul, unde a fost afirmat obiectul intaririi in regiune a pozitiilor SUA si Turciei, in contraponderea intereselor Rusiei. Administratia presedintelui Bush a adunat laolalta toate demersurile intreprinse anterior in cadrul "Marelui program" de stabilire a "unitatii regionale" dupa schema SUA - Turcia - Marele Caucaz, care presupune promovarea intereselor nationale americane pornind de la premisa "prezentei SUA in regiuni de importanta strategica a lumii". Conform materialelor audierilor care au avut loc dupa 11 septembrie 2001, in Congres, interesele strategice americane presupun diversificarea surselor energetice din Golful Persic cu cele provenind din tari care nu sunt membre OPEC; stabilirea de legaturi cu tari cu populatie preponderent musulmana in contrapondere la islamismul radical; sustinerea independentei tarilor Caucazului de Sud (si bazinului Marii Negre) si promovarea lor pe drumul democratiei. In recomandarile adoptate atunci, era subliniata necesitatea intensificarii eforturilor diplomatice si stimularii investitiilor pentru ca fluxurile energetice caspice sa curga pe conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, limitand trecerea petrolului pe teritoriul tarilor-concurente (Rusia si Iran). In paralel, s-a format si strategia de instalare treptata a NATO in regiunea sud-caucaziana, strategie legata de necesitatea mentinerii stabilitatii pe traseul oleoductului Baku-Ceyhan. In cadrul "Conceptului de securitate strategica" la Marea Neagra se are in vedere promovarea in regiune a programului antiterorist al NATO cu sprijinul Turciei, Romaniei si Bulgariei, ca membri ai Aliantei, precum si al Georgiei si Ucrainei. Problema conflictelor devine tot mai actuala In martie 2007, la Berlin, s-a desfasurat conferinta internationala "UE si colaborarea la Marea Neagra", unde au fost dezbatute probleme privind securitatea si economia, transporturile, comertul si investitiile, cooperarea locala si transfrontaliera. S-a mai vorbit, de asemenea, despre formarea bazinului Marii Negre ca regiune a democratiei si a conflictelor inghetate, care franeaza dezvoltarea colaborarii. Simptomatic e faptul ca, in ziua incheierii conferintei, UE a inaintat spre analiza membrilor ei un plan de reglementare a conflictelor de pe teritoriul Georgiei, plan elaborat de reprezentantul UE pentru Caucazul de Nord, Peter Samnoby, care, recent, a vizitat Suhumi si Thinvali, precum si Moscova si Tbilisi. Referitor la Abhazia, planul Samnoby propune extinderea formatului proceselor de mentinere a pacii sub egida ONU cu includerea UE in calitate de observator, iar in cazul aprobarii Moscovei si Suhumi - amplasarea in regiune a unui contingent de pace al UE. In ce priveste Osetia de Sud, accentul a fost pus pe monitorizarea Tunelului rusesc si a controlului asupra contrabandei cu arme prin intermediul unei monitorizari permanente asigurata de sateliti cosmici. Potrivit informatiilor publicatiei georgiene Rezonans, s-a stiut dinainte ca intre membrii UE nu exista unitate in privinta "planului Samnoby". Germania, Italia si Franta, precum si Grecia, Bulgaria si Ungaria "s-au abtinut de la pasii care pot genera nemultumirea Rusiei". Nu se poate insa sa nu recunoastem ca problema reglementarii conflictelor devine tot mai actuala inclusiv pentru Rusia, care, deocamdata, nu a prezentat un plan concret de actiuni. Partea rusa nu a sustinut proiectul UE de "Conlucrare la Marea Neagra", care se intentioneaza a fi prezentat spre dezbatere summitului UE din iunie 2007. Militarizarea, amenintarea cea mai puternica Pentru Caucaz si Balcani, importanta si actuala ramane lupta impotriva amenintarii teroriste si a diferitelor forme ale crimei organizate transfrontaliere - trafic de narcotice, comert cu carne vie si cu arme. O noua amenintare aparuta in ultimul timp este, in opinia directorului Centrului armean de analiza privind globalizarea si colaborarea regionala, Stepan Grigorian, militarizarea puternica a regiunii, inmultirea fara control a armamentului de catre Azerbaidjan si Armenia. Un factor poate la fel de important il constituie intarirea fortelor militar-maritime ale diferitelor state in Marea Neagra. In aceste conditii, foarte importanta pentru Rusia este problema stationarii fortelor ei militare - Flota din Marea Neagra. Cum se stie, Flota din Marea Neagra este urmasa Flotei Militare Ruse, creata dupa alipirea la Imperiul rus a Crimeii din navele flotilelor din Marea Azov si de pe Dnepr si care avea baza permanenta la Sevastopol. In baza acordului dintre Rusia si Ucraina de partajare a Flotei, din 28 mai 1997, in portul Sevastopol a ramas gruparea navelor militare ruse si a aviatiei, care, prin efectiv, era comparabila cu puterea fortelor militaro-maritime ale Turciei. Dar nici pana acum nu a fost definitiv rezolvata problema daca Flota din Marea Neagra va mai ramane la Sevastopol si dupa 2017, cand expira termenul acordului de stationare a ei. Partea rusa si-a anuntat intentia de a ramane la Sevastopol si pe mai departe, dar Rusia si Ucraina nu au reusit sa convina conditiile de stationare a Flotei. Una din variante ar putea fi realizarea unei intelegeri referitoare la o zona extrateritoriala actualei baze. De-a lungul anilor, garant al stabilitatii in Marea Neagra a fost Tratatul Monroe, privind statutul stramtorilor din Marea Neagra, al caror pastrator este Turcia. Ankara este ingrijorata ca insistenta SUA ar putea duce la reactivarea discutiilor privind revizuirea articolului din acord care limiteaza termenele prezentei navelor straine in apele Marii Negre. Nu este exclus insa ca, daca SUA nu vor reusi sa se consolideze in bazinul Marii Negre sub propriul stindard, aceasta s-ar putea produce sub stindardul NATO, din care fac parte, alaturi de Turcia, Romania si Bulgaria. De distrugerea acestui echilibru de forte nu este interesata nici Rusia, nici Turcia, care manifesta o tot mai mare independenta in chestiuni de politica externa. In acest sens, merita amintit refuzul parlamentului turc, in martie 2003, de a permite fortelor armate americane sa intre in Irak de pe teritoriul turcesc. In calitatea ei de sustinator si initiator al colaborarii tarilor din Bazinul Marii Negre, Turcia incearca sa foloseasca factorul interdependentei lor si a istoriei comune pentru intarirea increderii si formarii de relatii de buna vecinatate. Neschimbata este orientarea politicii Turciei la Marea Neagra pentru sprijinul potentialului BlackSeaFor. Impreuna cu Rusia, Grecia si o serie de tari din bazinul Marii Negre, Turcia depune eforturi sustinute inclusiv pentru extinderea colaborarii economice regionale.

Scris de: {autor}Emilian ANDREI{/autor}