Povestea atacului artileriei iraniene asupra cargoului "Olanesti"

Pierderea cargoului Olanesti in luptele dintre Iran si Irak din 1980 este o fila mai putin cunoscuta din istoria recenta a Marinei Comerciale Romanesti. Nava a plecat pe data de 25 iulie 1980 intr-un voiaj pe ruta Constanta - Khorramshar (Iran) si era incarcata cu cherestea si hartie

Dupa o escala scurta la Port Said, Olanesti si-a continuat marsul. In ziua de 4 septembrie 1980, cargoul se afla in Golful Persic, la intrare pe raul Shatt-el-Arab, care delimiteaza Iranul de Irak. Dupa trei saptamani de rada, echipajul a primit pilot la bord si nava a continuat marsul. Pe rau, o vedeta irakiana a escortat nava. Portul Khorramshar era un port mic pe malul iranian al fluviului. In port se aflau 14 nave in dane si Olanesti a acostat la dana 1. In prima saptamana a escalei, s-a lucrat la descarcarea navei, dupa care lucrul s-a oprit. Pana pe 22 septembrie, s-au auzit din departare focuri de mitraliera si de tun. Se zvonea ca frontul este undeva la 15 kilometri de Khorramshar. Pe perioada sederii, membrii echipajului au fost invoiti pentru o plimbare prin oras. Unul dintre ei, asistentul medical Gheorghe Cretu, a iesit in oras pe data de 22 septembrie. Conform declaratiei pe care a dat-o la sosirea in tara, frontul a ajuns in acea dupa amiaza, chiar la marginea orasului. El spune ca "in dupa amiaza zilei de 22 septembrie 1980, in timp ce ma aflam in oras cu inca doi membri ai echipajului si anume Danut Preda, ofiter RTG si Dan Bizechi, electrician bord, centrul orasului si zonele invecinate au inceput sa fie puternic bombardate de fortele armatei irakiene cu tunuri de mare calibru. Ne-am grabit sa ajungem la nava, lucru foarte anevoios datorita agitatiei si panicii in care intrase populatia orasului, precum si suflului exploziilor si multitudinii schijelor. Ne indreptam spre port, spre nava, plini de temeri, zona de unde populatia se retragea in dezordine si unde se auzeau rafale de mitraliere si puternice bubuituri de tunuri. Atunci cand noi am ajuns cu bine in port, nava, ca si celelalte aflate in port, erau cufundate in intuneric, lucru impus de autoritatile iraniene pentru camuflaj. Ostilitatile dintre armatele iraniene si irakiene se duceau intre cele doua maluri ale raului Shatt-el-Arab, de o parte si de alta a portului, pe directia lungimii sale si perpendicular pe acesta, precum si la marginea orasului Khorramshar, in directia opusa portului si in partea de nord a raului. Mentionez ca intensitatea cea mai mare a tirului era concentrata chiar asupra portului. Multe schije si gloante loveau navele aflate in port". Rana bucatarului Revenind la perioada in care Olanesti a facut rada la intrarea pe raul Shatt-el-Arab este interesant de mentionat povestea bucatarului de pe nava. In timpul stationarii la ancora, bucatarul navei, Aurel Nemtisor a suferit, la piciorul stang, o plaga deschisa din cauza unui ulcer varicos. Bucatarul a fost tratat de asistentul medical la bord, dar suprafata plagii s-a marit si de asemenea si riscurile de infectie au crescut. Starea de sanatate a bucatarului l-a determinat pe comandantul navei, Sandu Torcaciu sa solicite Capitaniei portului Khorramshar avizul pentru ca bolnavul sa fie preluat de urgenta si dus la spital. Bucatarul a fost transbordat pe o nava straina ce urma sa plece spre Khorramshar. Tot asistentul medical spune in declaratia sa: "Pe data de 6.09.1980, am luat legatura cu tovarasul Nemtisor Aurel ce se afla internat la spitalul comunal din oras, pentru a afla starea de sanatate a acestuia. Din relatarile acestuia, reiesea caci a trecut prin mai multe situatii critice, dorind sa vina la nava indiferent de starea sanatatii sale. Am retinut din spusele dansului urmatoarele: Debarcat de pe nava straina undeva pe raul Shatt-el-Arab, a fost predat unor tineri inarmati, care pur si simplu l-au aruncat intr-o barca si s-au asezat pe dansul, neluand in consideratie faptul ca este bolnav si sub amenintarea armelor de foc si unor gesturi deloc umane, a fost dus in orasul Khorramshar la o agentie maritima. Agentia l-a cazat in conditii mizere. Dupa multe tergiversari, l-a internat in spital. Am luat legatura cu directorul spitalului, care a precizat ca tovarasul Nemtisor Aurel trebuie repatriat pentru o interventie chirurgicala de specialitate. Dupa 4-5 zile, acesta a fost avionat in tara". Frontul a cuprins portul In primele 20 de zile ale lui septembrie 1980, echipajul a avut destule informatii despre inrautatirea situatiei in zona Khorramshar, dar calvarul a inceput in primele zile ale lui octombrie 1980. Deja echipajul traia in tensiune si autoritatile portului parasisera zona fara sa dea vreo instructiune navelor straine. Zile in sir, navele din port, printre care si Olanesti, s-au aflat intre cele doua linii ale combatantilor irakieni si iranieni. Liniile se aflau de o parte si de cealalta a raului. Combatantii iranieni s-au instalat pe pozitii de-a lungul cheurilor, unde se aflau acostate si navele. In pupa navei Olanesti se afla o draga, care lucra la mentinerea adancimii fundului in zona portului. La bord s-a postat un iranian inarmat, care hartuia permanent trupele aflate pe malul insulei irakiene. Combatantii irakieni au incercat anihilarea lunetistului cu ajutorul aruncatoarelor de mine, dar nu au reusit. Portul a fost intens bombardat si, in cele din urma, a fost in intregime distrus. Magaziile si marfurile aflate in port au fost incendiate. In continuare, vom reda pe scurt pasaje din alte declaratii date de membrii echipajului la sosirea in tara. Nava iraniana incendiata, aflata in deriva Pe data de 2 octombrie 1980, echipajul de pe Olanesti a fost pus in prima situatie dificila. Din declaratia comandantului si a sefului mecanic, Petre Urum, reiese ca, in jurul orei 15.10, un proiectil incendiar a lovit cosul navei. Avaria a fost usoara. In ziua urmatoare, pe la ora 23.00, un cargou iranian incendiat plutea in deriva pe fluviu. Nava abandonata s-a apropiat de Olanesti si echipajul a pornit pompele de incendiu pentru a evita extinderea focului si la bordul navei romanesti. Dus de curent, cargoul iranian s-a indepartat de nava, fara ca incendiul sa se extinda. Pe 4 octombrie, o lovitura de aruncator de grenade a lovit in plin castelul navei si a facut o gaura de un metru la careul marinari. Un alt proiectil a cazut intre magaziile 2 si 3. Din fericire, nimeni nu a fost ranit. Cu pistolul la tampla La data de 5 octombrie 1980, in jurul orei 11.30, echipajul a slabit legaturile la mal si nava s-a departat de cheul in flacari. Scara era ridicata. Un militar iranian a sarit de pe mal si s-a apucat de copastie dupa care a urcat la bord. Soldatul a patruns in cabina maistrului lemnar Tudor Iancu. Sub amenintarea pistolului, soldatul a cerut intr-o engleza stricata sa fie lasata scara. A fost anuntat urgent comandantul navei, care, la randul sau, amenintat cu arma, a aprobat lasarea scarii. La bord au mai urcat alti doi militari inarmati. Acestia au impus echipajului sa se adune in careu. Apoi au cautat pe nava soldati irakieni. Dupa ce soldatii iranieni au coborat, sub tirul gloantelor, echipajul a taiat legaturile de la cheu. Olanesti a trecut la ancora. Din cauza fluxului si refluxului, nava isi schimba pozitia cand cu prova in amonte, cand in aval. Pentru ca raul era ingust, cand nava isi schimba pozitia, echipajul trebuia sa faca manevra cu motorul. In aceste situatii, pupa navei se lovea usor de cheul incendiat. Navele care erau acostate la acelasi cheu au procedat la trecerea la ancora pe Shatt-el-Arab. O nava chinezeasca, trei nave indiene, doua nave pakistaneze erau supuse tirului de artilerie de pe malul iranian. Nava sub pavilion chinezesc s-a desprins de la cheu, a trecut pe langa Olanesti si s-a lasat in deriva in josul fluviului, cu scopul de a parasi zona. Nu departe de Olanesti, nava a fost bombardata de fortele iraniene si a luat foc. Lovita la sala masini, nava a fost abandonata. Marinarii romani au vazut cum chinezii au sarit peste bord, cautandu-si salvarea. Seful mecanic Petre Urum a declarat ca doar doi marinari au ajuns la tarmul irakian si ca iranienii au efectuat foc de mitraliera asupra marinarilor aflati in apa. Echipajul norocos Pe data de 7 octombrie, ora 10.20 GMT, a avut loc un alt atac. Iata ce declara ofiterul radiotelegrafist Bruno Caracas: "Ma aflam in cabina ofiterului 1 maritim, impreuna cu ofiterul 2 maritim, ofiterul 3 maritim si asistentul medical. La cateva minute, a sosit si comandantul, venind din cabina. La ora 10.35 GMT, s-a auzit o explozie langa nava si schije lovind nava. Am urcat in comanda, dar nu am observat nimic care sa ne alarmeze. Am coborat din nou in cabina ofiterului 1 maritim. La 10.42 GMT, nava a fost lovita in plin de un proiectil. Cand am iesit din cabina, culoarul era plin de fum si praf. Pe moment, nu am putut localiza explozia. Am coborat la ultimul nivel si in cabina sefului timonier am redactat radiograma catre Navrom cu privire la situatia nou creata. Cand am urcat in statia radio, am vazut ca explozia a distrus apartamentul comandantului si cabina ofiterului 3 maritim. La ora 11.20 GMT, am luat legatura cu tara si am ramas in legatura continua pana la abandonarea navei." Norocul comandantului si al ofiterului III maritim a fost ca si-au parasit cabina cu cateva minute inainte de a fi lovit castelul navei chiar unde locuiau. In jurul orei 13.00 GMT, iranienii au inceput un tir de artilerie asupra navelor aflate pe fluviu. Au fost lovite si incendiate primele doua nave ancorate in prova Olanestiului. Intai, a fost incendiata cu doua lovituri de tun o nava ce se afla aproape de mijlocul raului, spre partea irakiana. Au sarit in apa doi supravietuitori, care au inotat spre nava ancorata paralel. Cand au ajuns aproape de ea, aceasta a fost incendiata, la randul sau, cu lovituri de tun. Echipajul a sarit in apa, inotand spre malul insulei irakiene. Radiotelegrafistul Bruno Caracas a declarat ca a vazut aproximativ 10 supravietuitori care inotau spre malul irakian si asupra carora se executa foc cu pistoalele mitraliera de pe malul iranian. "Am transmis acest lucru in tara, aratand ca situatia noastra este deosebit de grava. La 13.15 GMT, am fost strigat de jos sa cobor si eu sa ma adapostesc. Cand am ajuns, nava a mai primit o lovitura fara sa-mi dau seama unde. Am simtit numai zguduitura exploziei. Am coborat din statia radio si m-am uitat prin hubloul din cabina sefului timonier, scotand capul afara, si am vazut tunul tragand si explozia proiectilului langa una din cele trei nave, legate una de alta si ancorate in fata noastra. Pana la acest moment, aceste nave nu fusesera atinse. La 13.20 GMT, seful mecanic a trimis un motorist sa opreasca motorul auxiliar. In momentul inchiderii combustibilului, al treilea proiectil a lovit nava in compartimentul masini care a luat foc. S-a ordonat abandonarea navei. La 13.23 GMT, am abandonat nava sarind in apa, ora la care s-a oprit ceasul de la mana in contact cu apa. Pe malul irakian, am ajuns la un punct de comanda, unde ni s-au acordat primele ajutoare, dupa care am parasit zona escortati de un soldat. Chiar inainte de a parasi zona, s-au auzit din nou explozii in zona navei. La aproximativ 10 minute dupa ce am parasit zona, am vazut nava cu suprastructura in flacari. In aceeasi seara, am fost trimisi la Basrah si cazati la hotel, unde am asteptat formele pentru repatrierea noastra. Mentionez ca tunul care tras in noi se afla pe teritoriul iranian", declara Bruno Caracas. Danut Preda, celalalt ofiter telegrafist declara la randul sau: "Din masina iesea fum. La urmatoarea lovitura, in magazia 4, tovarasul comandant si conducerea navei, fiind obligati de imprejurari, stiind ca cei care au inotat spre Iran, sarind de pe navele bombardate mai inainte, au fost mitraliati de militarii iranieni, au ordonat abandonarea navei in bordul babord, dinspre malul irakian. Se punea problema cine va sari primul si cum vom fi primiti de irakieni. Primul a sarit un motorist, Oancea Gheorghe, si lui putem zice ca-i datoram toti viata, pentru ca toti ne codeam sa sarim, mai ales cand am vazut ca se tragea cu mitraliera inspre vapor, atat dinspre prova, cat si dinspre pupa. La vreo zece minute dupa el, am inceput sa sarim toti pe rand; cei ce s-au grabit, observand prea tarziu pe cel de dedesubt, s-au agatat de niste parame, ranindu-se la maini. Apa era adanca de circa 2-2,5 metri la pupa navei, dar scadea brusc pana sub genunchi la 2-3 metri distanta de nava, spre mal. Ne-am refugiat pe mal, unde ne-am predat unui grup de 4- 5 militari irakieni. Abandonul s-a produs la ora 18.00 local. Pe drumul de la nava la mal s-a tras asupra noastra cu mitraliera de pe malul iranian, dar nu a fost nimerit nimeni". Lupte in apropierea navei Iata alte cateva aspecte pe care le-am retinut din declaratia ofiterului telegrafist Danut Preda, care descriu luptele dintre irakieni si iranieni pe perioada stationarii navei Olanesti in portul Khorramshar. "Alta data, am fost amenintati de un avion care a decolat de pe teritoriul iranian la joasa inaltime si, trecand pe deasupra fluviului, a luat inaltime in dreptul malului irakian, s-a lasat pe o aripa si a bombardat niste obiective irakiene, apoi trecand de-a lungul malului, a mai lansat cateva bombe cam in dreptul navei noastre si a virat scurt chiar pe deasupra noastra, la foarte joasa inaltime. Ne-am temut sa nu fie lovit de proiectile irakiene si sa cada pe nava noastra sau la mica distanta de noi. In alta zi, in port au patruns trei tancuri irakiene si un grup, poate chiar o companie, de militari. S-au dat lupte crancene si, sub ochii nostri, au fost omorati niste iranieni, chiar atunci cand s-au predat. Un grup de vreo zece iranieni au vrut sa atace tancurile si, trecand intre tancuri si nava noastra, mascati fiind de marfurile de pe cheu, au tras cu un aruncator de grenade (bazooka) doua proiectile. Proiectilele nu si-au atins tinta, unul cazand chiar langa senila unui tanc, iar altul mai departe de un metru de el, desi au fost lansate de la distantã de 20-25 metri de tanc. Tancul si-a intors turela cu teava spre iranieni, deci spre noi, si a tras. Distanta de la noi la tanc era de 70 - 100 metri. Proiectilele au cazut aproape de nava, dar nu au produs decat panica si frica. Iranienii au scapat cu fuga. Spre seara, irakienii, dupa lupte grele, s-au retras, parasind portul". Din fericire, tot echipajul a ajuns cu bine in tara dupa ce consulatul de la Bagdad le-a facut pasapoarte pentru calatorie. Nava insa a fost pierduta. Intreg materialul documentar care a stat la baza acestui articol provine din cartea "O istorie tragica a Marinei Comerciale Romane", de capitan comandor dr. Marian Mosneagu.

Scris de: {autor}D.I.{/autor}