Huliganism ortodox condus de Daniel Prea Milostivul

Pr Gabriel Mascas

În Bucureşti, în cartierul Tineretului, Strada Pridvorului nr. 2, se află un teren al cărui proprietar este dl Popescu Tănăsie, care este şi preot ortodox.

Pe acest teren care este organizare de şantier s-a ridicat o biserică ce este încă în faza de construcţie, cu ajutorul minim al unor credincioşi şi cu sponsorizări masive ale nepoţilor preotului care sunt oameni de afaceri, şi cu coordonarea pr Popescu. Pentru că locul trebuia sfinţit după datină s-a apelat la Arhiepiscopia Bucureştilor pentru sfinţire.

Proprietatea ca teren este evaluată la un milion de Euro.

Cu această ocazie, s-a încheiat şi un act de donaţie al bisericii pentru credincioşi cu clauze precise, în momentul în care biserica va fi gata. Clauzele prevedeau că biserica va fi dată în folosul credincioşilor şi preotul care este în vârstă va funcţiona ca preot paroh până la timpul cuvenit.

Pentru asigurarea serviciilor religioase şi continuarea construcţiei bisericii, pe teren s-a amplasat un cort de armată donat de dl general Măciucă care a fost amenajat în scop religios.

Nu după mult timp Arhiepiscopia Bucureştilor îl roagă pe pr Popescu, fost profesor universitar de matematică, discipol al lui Grigore Moisil, să primească în această parohie provizorie un preot mai tânăr Visoiu Iulian, ca ajutor.

Numai că ajutorul acestui preot s-a transformat în calvar pentru părintele Popescu. Spargerea cutiei milei şi însuşiri de bani erau la bunul cherem al acestui misionar al Arhiepiscopiei, care în scurt timp a schimbat două maşini terorizându-l pe venerabilul pr Popescu care nu a anticipat şi imaginat că aşa ceva se poate întâmpla. Prins cu mâţa în sac chiar de protopop, Visoiu cade în genunchi şi cere clemenţă pr Popescu, care îl iartă. Şi calvarul se dezlănţuie din nou cu mai multă intensitate. Şi nu numai din partea lui! Arhiepiscopia propune trimiterea unui al doilea preot, în scopul îndepărtării definitive a pr Popescu.

În acest moment pr Popescu realizează că va fi expropriat atât din proprietate cât şi din cler şi apelează la Fundaţia Ortodoxia Europeană în cadrul căreia funcţionează şi un Vicariat Ortodox Elen cu succesiune apostolică şi canonică ortodoxe, recunoscut în rândul Patriarhiilor Ecumenice Ortodoxe.

De asemenea, depune în instanţă o acţiune de judecată pentru anularea donaţiei, nerespectarea clauzelor şi abuz în serviciu.

Astfel, pr Popescu realizează pe deplin cât costă o sfinţire de biserică şi cât valorează ca om şi preot vis a vis de Arhiepiscopie şi Patriarhie, aşa că imediat îşi depune cererea de ieşire din Arhiepiscopie şi predă antimisul .

Patriarhia este efectiv surprinsă de acest gest şi la data de 19-02-2010 orele 16.00, înaintea slujbei de la ora 17.00, trimite o echipă, o bandă de huligani!!!! Aceasta era compusă din Vicarul Patriarhal Iordache Ioan, Protopopul Arhiepiscopiei Bucureştilor Dinu Pompiliu, Pr Visoiu Iulian, Consilierul Administrativ, Consilierul Juridic şi o trupă de alţi preoţi neidentificaţi care au spart lacătele de la poartă, lacătele de la biserică, au forţat intrarea în locuinţa organizării de şantier, au pătruns fraudulos pe proprietatea pr Popescu, care deţine act de proprietate, act de intabulare şi cadastru de la primăria de sector.

Cunoscând şi anticipând comportamentul absolut neortodox şi dictatorial al Patriarhiei Române condusă de Pr Patriarh Daniel, la orele 15.00, în data de 19 02 2010, am depus la Poliţia Sector 14 Bucureşti o plângere de avertizare şi anticipare a acestor evenimente de factură huliganică.

Drept pentru care, la orele 16.00, când ne-am înapoiat la parohie şi am văzut dezastrul am sunat la poliţie care s-a prezentat imediat.

Banda de huligani nu a prezentat niciun act de identitate arătând că ei sunt preoţi, s-au manifestat în modul cel mai josnic cu putinţă, calomniind pe susţinătorii pr Popescu şi încercând să intimideze ofiţerii de poliţie spunându-le că sunt alţii mai mari care îi conduc, apostrofându-i cu degetul.

Pentru huliganismul şi calomniile acestor satane în sutană, le-am adus mulţumiri publice acolo de faţă, fără să manifestăm nicio atitudine jignitoare la adresa lor, afirmând că sunt de nota „20 de milioane" şi nu de un milion la cât este evaluat terenul.

Văzând că nu reuşesc în niciun chip să o scoată la capăt, furioşi pentru misiunea neîndeplinită, au intrat în Biserică, au făcut slujba canonului şi la sfârşit au vrut să-i convingă pe ofiţerii de poliţie să pună lacătele lor pe Biserică. În acel moment le-am cerut actul de proprietate care le-ar da acest drept, dar nu l-au prezentat.

Cu regret, misiunea huliganică coordonată de Daniel a eşuat.

Urmează bineînţeles „Canonul Ortodox", flancat de legile în vigoare ale Constituţiei şi Statului Roman.

Dacă o instituţie precum Biserica şi Patriarhul, tocmai ei se pretează şi se compromit public şi juridic în asemenea situaţii, ce pretenţii putem să avem de la omul care fură o găină ca să-şi astâmpere foamea!?