agroteca.ro Dovleacul - din poveşti, în bucătărie şi aranjamente decorative (galerie foto)

Descoperirile arheologice arată că în zona Mexicului de azi dovleacul era cultivat încă de acum 7500 de ani. Deşi dovlecii de atunci nu erau aşa de dulci ca în prezent, oamenii îi foloseau pentru pulpă şi mai puţin pentru seminţe.

Europenii au descoperit că populaţiile din America de Nord puneau la păstrare pe timp de iarna, dovleci care rezistau câteva luni. A urmat o perioadă de efervescenţă în ceea ce priveşte inventarea unor reţete care mai de care mai gustoase în care dovleacul era ingredientul principal. Prezent în plăcinte, supe, creme sau copt, acesta a devenit rapid vedeta toamnei în bucătăria coloniştilor, iar de acolo a fost doar un pas până când a ajuns şi în Europa.

Beneficii asupra sănătăţii

Pulpa şi seminţele dovleacului conţin, fibre, zinc, potasiu, cupru, magneziu şi vitaminele A, C, B2 şi E. Ca urmare, consumul acestui fruct ajută sistemul imunitar, susţine buna funcţionare a ochilor, are efecte benefice asupra pielii, sistemului nervos şi a celui muscular, etc. Uleiul de dovleac este un cunoscut vermifug şi detoxifiant.

Plantare

Dovleacul se plantează primăvara târziu sau la începutul verii. Germinează la temperaturi între 16-20 grade Celsius. Seminţele se aşează în adâncituri de 2-4 cm, într-un loc expus la soare, în sol bine drenat, cu ph între 5.8-6.8. Se recomandă plantarea la distanţă de 100 cm şi cu minim 120 cm distanţă între rânduri.

Dacă temperaturile sunt încă scăzute (sub 10 grade Celsius) este bine să se utilizeze o folie de protecţie. Datorită rădăcinii bine dezvoltate, prezintă toleranţă moderată la secetă. Florile sunt mari, cu petale galbene sau albe şi unisexuate (flori mascule şi flori femele). Cele mascule apar cu câteva zile mai devreme decât cele femele. Polenizarea se face de către insecte.
Dovlecii se recoltează când coaja devine tare şi vrejul se usucă.

Permacultura aplicată de amerindieni

Amerindienii plantau în acelaşi câmp porumb, dovleci şi fasole. Fasolea asigura îmbogăţirea solului cu azot şi urcându-se pe tulpina porumbului ca pe un arac, creştea rezistenţa acesteia în perioada cu vânturi puternice, dovlecii cu rădăcinile lor ramificate şi adânci susţineau rădăcinile porumbului, iar cu frunzele mari, umbreau solul inhibând dezvoltarea buruienilor. Astfel fiecare plantă beneficia din plin de prezenţa celorlalte. Această tehnică a început să fie utilizata astăzi şi în ţara noastră de către fermierii care îşi doresc culturi ecologice.

În prezent, se cultivă numeroase soiuri de dovleac: plăcintar, Atlantic Giant, Americana Tonda, Spaghetini, Turk Turban, Alladin, Grown of Thorns, etc. Dovlecii albi devin din ce în ce mai căutați, mai ales pentru decorațiuni de nuntă. Iată căteva varietăți: Lumina, Cotton Candy și Baby Boo.

Cu formele lor diverse şi coloritul aprins, înfrumuseţează grădinile, mesele festive şi aranjamentele florale de toamnă.
Iată câteva idei cu care puteţi înveseli orice zi mohorâtă:


Sursa: agroteca.ro