Masuri concrete pentru inlaturarea eroziunii terenurilor

Degradarea solurilor judetului afecteaza productia agricola

Agrotehnica neadecvata tipului de sol este una dintre principalele cauze ale degradarii suprafetelor agricole * Sud-vestul Constantei se incadreaza in categoria de eroziune puternica-excesiva * Program pentru ameliorarea terenurilor salinizate si alcalinizate din zonele Sacele, Sinoe, Istria, Corbu si Harsova * Directia Silvica Judeteana a demarat un amplu proiect de impadurire

Peste 80% din suprafata judetului Constanta este reprezentata de terenuri agricole. Aproape jumatate din cele 568.000 hectare sunt organizate in exploatatii agricole de peste 110 hectare, cinci procente din suprafata totala fiind impartita in parcele mai mici de 2,5 hectare. Asadar, cea mai mare parte din pamanturile Constantei se afla in circuitul agricol, fie ca sunt cultivate de marii producatori, fie de cei mici. Acest lucru reprezinta un avantaj pentru sectorul economic constituit de cultivarea plantelor si de cresterea animalelor, dar, in acelasi timp, agricultura intensiva si extensiva practicata in Constanta produce, in principal, mari probleme de mediu. Procesul cel mai grav care afecteaza suprafete extinse din judet este eroziunea, actiune complexa prin care particulele de sol sau de roca sunt indepartate din loc sub actiunea agentilor geografici externi. Directorul Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice din Constanta, Marioara Nicolaescu, ne-a declarat ca in sud-vestul judetului, zona Baneasa, eroziunea terenurilor se incadreaza in categoria puternica-excesiva, suprafetele din vest apartinand categoriei de eroziune moderat-puternica. Alaturi de conditiile climatice deosebite, printre principalele cauze care provoaca acest proces distructiv se afla aplicarea unor tehnici agricole neadaptate conditiilor pamanturilor respective. Astfel, directorul OSPA considera ca reducerea cantitatii de ingrasamant/substanta activa introdusa in sol de catre producatori este o practica negativa raspandita in Constanta. Fata de normalul de 200 kg substanta activa/hectar, agricultorii constanteni folosesc numai 25-35 kg/hectar. De asemenea, pentru aplicarea corecta a unui ingrasamant este nevoie de o analiza chimica a solului, putini producatori fiind printre cei care recurg insa la aceasta. De aceea, solul constantean prezinta tendinte de acidifiere, datorita administrarii sale proaste. O mare atentie ar trebui acordata, in acelasi timp, haldelor miniere, cum ar fi cele din zona Adamclisi, intelenirea acestora fiind recomandata. Terenurile alcalinizate si salinizate, in care se incadreaza aproape 4.000 hectare din zonele Sacele, Sinoe, Istria, Corbu, Harsova, vor fi incluse intr-un program de ameliorare. Acesta a fost aprobat la nivel national si se va derula numai cu aprobarea producatorilor carora le apartine terenul respectiv. Fosfogipsul, substanta folosita in aceste cazuri, va fi subventionat de la bugetul de stat. Poluarea biologica a solului (prin agenti patologi introdusi de om sau animale) si cea chimica (pesticide, substante organice provenite de la reziduurile vegetale si animale, substante anorganice cum ar fi praful, metale grele, hidrocarburi), suprapasunatul, incendierea miristilor, defrisarile, toate aceste actiuni duc la eroziunea accentuata atat a suprafetelor din circuitul agricol, cat si a tuturor celorlalte terenuri.

600 hectare impadurite in 2002

Scaderea calitatii solurilor cu consecinte deosebit de grave asupra productiei agricole constituie principalul efect negativ al procesului eroziv. De aceea, atat cei care exploateaza terenurile, cat si institutiile care activeaza in domeniu trebuie sa se implice activ in stoparea fenomenului. Pentru remedierea unora dintre problemele mentionate, din anul 2001 a inceput un program foarte vast de impaduriri in fondul forestier al Directiei Silvice Constanta. Directorul Ion Bogdan ne-a informat ca dintr-un total de 1.285 hectare afectate impaduririi, a fost realizat anul trecut un mare volum de lucrari de impadurire integrala (506 hectare), alaturi de refaceri pe 32 hectare, completari pe 72 hectare, 546 hectare necesitand lucrari importante de pregatire a terenului cu firme specializate. Pe cale naturala, din lastari de salcie si salcam s-au obtinut regenerari pe 347 hectare. In anul 2002 acest program a continuat pe o suprafata totala de 600 hectare impaduriri integrale, 50 hectare de refacere, 60 hectare completari. Regenerarile naturale s-au realizat pe 190 hectare. Pentru pregatirea terenului in vederea efectuarii unor lucrari speciale a fost necesara totusi defrisarea pe 650 hectare. Toate aceste lucrari importante de investitii in padure s-au facut prin aportul decisiv al Fondului pentru conservarea si regenerarea padurii, constituit potrivit Codului Silvic in acest scop, la nivelul central al Regiei Nationale a Padurilor. In acelasi timp, Guvernul Romaniei in colaborare cu Banca Mondiala au intocmit un proiect privind impadurirea terenurilor degradate, pentru indeplinirea obiectivelor cuprinse in protocolul de la Kyoto din 1997 cu privire la reducerea emisiei de carbon in atmosfera. Acesta consta in crearea de catre Regia Nationala a Padurilor, in perioada 2002-2005, a unor plantatii forestiere pe o suprafata totala de 6.728 ha de terenuri degradate, care vor fi preluate de Fondul Forestier National. Proiectul a fost aprobat de Comisia Nationala pentru Schimbari Climatice, urmand a se derula pe baza unui acord incheiat cu Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, in calitate de imputernicita a Fondului Prototip de Carbon. Fondul va asigura o finantare in valoare de 3,1 milioane de dolari, destinata impaduririi si cumpararii de terenuri degradate. RNP va suporta in prima faza toate cheltuielile de infiintare, ingrijire si paza a plantatiilor, urmand ca finantarea din partea Fondului sa vina treptat in urmatorii ani.