Patrimoniul institutiilor de cercetare, protejat de o noua lege

Din 1990, statiunile de cercetare constantene au "pierdut" mai bine de jumatate din suprafata initiala * Parlamentul a aprobat un nou act normativ prin care suprafetele de teren agricol pentru desfasurarea activitatilor publice de cercetare-dezvoltare apartin domeniului public al statului si se dau in administrare prin hotarare de guvern * La ora actuala, in judetul Constanta functioneaza un institut si trei statiuni de cercetare care au in exploatare o suprafata de aproximativ 4000 de hectare de teren arabil * Potrivit noii legi, pentru activitati cu caracter sezonier, institutiile de cercetare-dezvoltare pot incheia contracte de prestari servicii pe perioada determinata

Potrivit unui nou act normativ, nepublicat inca in Monitorul Oficial, dar aprobat de Parlament in cursul saptamanii trecute, suprafetele de teren agricol pentru desfasurarea activitatilor publice de cercetare-dezvoltare apartin domeniului public al statului si se dau in administrare prin hotarare de guvern. Textul legislativ mai precizeaza ca darea in administrare a terenului agricol are loc cu avizul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS) "Gheorghe Ionescu-Sisesti" sau al institutiilor de invatamant superior agricol. Suprafetele de teren trecute, prin aceasta lege, in administrarea institutelor, a unitatilor, statiunilor de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, a centrelor de perfectionare agricola, precum si a institutiilor de invatamant superior agricol si silvic "raman definitiv si irevocabil in administrarea acestora". La ora actuala, in judetul Constanta functioneaza un institut si trei statiuni de cercetare care au in exploatare o suprafata de aproximativ 4000 de hectare de teren arabil. Prin intrarea in vigoare a noului act normativ se va pune capat jafului facut de catre comisiile de aplicare a legilor fondului funciar. Acestea au faramitat suprafete intinse din patrimoniul statiunilor de cercetare, ajungand ca acestea sa detina mai putin de jumatate din suprafata pe care o aveau in posesie in 1989. Spre exemplu, in 1990, Statiunea de Cercetare si Productie VitiVinicola Murfatlar avea in patrimoniul sau peste 1700 de hectare. La ora actuala, in patrimoniul sau se mai afla mai putin de 700 de hectare. O situatie similara se inregistreaza si la Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Culturi Irigate de la Valu lui Traian. Prin aparitia Legii 18/1991, in anul 1992 s-au predat comunei Valu lui Traian peste 200 hectare de teren agricol, iar in 2000, alte 379 hectare catre aceeasi comuna si 135 hectare catre Primaria Ovidiu. In acest fel, s-a ajuns ca statiunea sa se limiteze la doar 1737 hectare teren agricol, in conditiile in care aceasta este unul dintre putinii furnizori de seminte certificate, adaptate conditiilor de clima dobrogene. Singura unitate specializata si autorizata pentru producerea de material pomicol, dendrologic si seminte de flori, din Dobrogea si sudul tarii, intra in aceeasi oala cu celelalte institutii de profil din Constanta. In acest caz, situatia este ceva mai complicata, intrucat pe serele floricole de la Eforie Nord vrea sa puna mana si Arhiepiscopia Tomisului. Prin noua lege se prevede numai ca terenul nu poate fi instrainat sau concesionat, in tot sau in parte, indiferent de destinatie, dar pentru activitati cu caracter sezonier, institutiile de cercetare-dezvoltare pot incheia contracte de prestari servicii pe perioada determinata.