Prea putine livezi roditoare in judet

Aplicarea legilor de fond funciar distruge plantatiile pomicole

O serie de comisii locale de fond funciar au solicitat redistribuirea unor terenuri cu plantatii pomicole din patrimoniul unor foste IAS-uri, in vederea improprietaririi persoanelor fizice * Principiul pe care s-a mers in revendicarea pamanturilor de catre proprietari a fost unul simplu: "Ia plantatia si lasa-mi pamantul!" * In urma cu cativa ani, suprafata livezilor controlate, adica a celor constituite in exploatatii pomicole ale statului, se ridica la aproximativ 4000 de hectare * Pomicultura este nerentabila din cauza costurilor pe care le implica lucrarile mecanice, taierile si tratamentele si care pot ajunge la 30-40 de milioane de lei la hectar

Restructurarea in pomicultura a inceput imediat dupa promulgarea Legii 18/1991, cand cele mai performante livezi au fost supuse defrisarii. La nivel national au fost defrisate peste 250.000 de hectare de livezi in decurs de 12 ani, ajungandu-se in prezent la aproximativ 195.000 de hectare. In majoritatea lor, pomii sunt raspanditi in gospodariile populatiei si sunt atat de imbatraniti incat ajung sa dispara pe cale naturala. Cea mai mare productie se inregistreaza anual la mere si prune, celelalte soiuri devenind, incet-incet, trufandale. Anual se importa cantitati mult mai mari de fructe, depasindu-se, in cazul unora, cota de productie autohtona. In judetul Constanta, situatia este oarecum asemanatoare in privinta defrisarilor. O data cu aparitia legilor de fond funciar si a valului de retrocedari care a urmat dupa 1989, patrimoniul pomicol al judetului a fost afectat. O serie de comisii locale de fond funciar au solicitat redistribuirea unor terenuri cu plantatii pomicole din patrimoniul unor foste IAS-uri, in vederea improprietaririi persoanelor fizice care isi revendicau terenurile arabile. Principiul pe care s-a mers in revendicarea pamanturilor de catre proprietari a fost unul simplu: "Ia plantatia si lasa-mi pamantul!", reusindu-se astfel, daca se poate spune asa, dizolvarea unor unitati pomicole care au apartinut statului, in cel mai grav caz, sau la parasirea unor loturi cu pomi fructiferi care au ramas in paragina si ale nimanui. Astfel de situatii se regasesc la Vulturu, unde circa 140 de hectare de plantatie pomicola sunt abandonate, deteriorandu-se de la un an la altul, la Cernavoda, unde 100 de hectare de pomi au fost lasate de izbeliste, iar lista poate continua cu multe alte asemenea exemple. In urma cu cativa ani, suprafata livezilor controlate, adica a celor constituite in exploatatii pomicole ale statului, se ridica la aproximativ 4000 de hectare. Din datele statistice ale Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Constanta, in 2003 s-au inregistrat livezi pe o suprafata de doar 2500 de hectare, catalogate "pe rod", adica in stare optima de productie. Cu terenul in pregatire pentru plantare si pepiniera de unde se colecteaza materialul saditor, aria se extinde la cel mult 2900 de hectare. Soiurile predominante pentru aceasta zona sunt caisul si piersicul, in comparatie cu alte zone din tara unde suprafetele cu astfel de livezi sunt extrem de restranse. In suprafete mai mici, dar prezente, se incadreaza ciresul, visinul, prunul si marul de vara. De ce nu se ingramadeste agricultorul local sa cultive fructe? Explicatia pe care ne-au oferit-o specialistii din cadrul DADR Constanta a fost aceea ca profitul obtinut in urma comercializarii productiei de fructe este, de cele mai multe ori, mai mic decat costurile pe care le implica lucrarile mecanice, taierile si tratamentele, care pot ajunge la 30-40 de milioane de lei la hectar. In prezent, singurele societati care detin plantatii de pomi fructiferi sunt doar trei, localizate in Medgidia, Ostrov si Valu lui Traian, unde se afla si Statia de Cercetare si Dezvoltare Pomicola. Pentru ca situatia livezilor autohtone este destul de precara, autoritatile romane trebuie sa se preocupe de reabilitarea unei parti din cele 22.000 de hectare de livezi de tip comercial. Pana ca Romania sa devina exportatoare de fructe, productia proprie trebuie sa asigure standard un consum acceptabil de 62 de kilograme/locuitor, asta insemnand cel putin dublarea actualei productii destinate pietei.