S.O.S. Piscicultura! Legislația incoerentă și „supremația proprietății statului” distrug un sector important al economiei naționale
S.O.S. Piscicultura! Legislația incoerentă și „supremația proprietății statului” distrug un sector important
04 May, 2020 00:00
ZIUA de Constanta
4436
Marime text
Numeroase reportaje au fost realizate în ultima vreme pe tema pisculturii, mai precis, pe tema dezastrului din piscicultura românească. Întrebări fără răspuns: de ce o țară cu ieșire la mare, cu bogată rețea de ape curgătoare, cu Delta Dunării și cu lacuri, este importator de pește, inclusiv de pește de apă dulce, din Grecia, din Bulgaria sau din alte țări, mult mai puțin fericite de natură?
Numeroase reportaje au fost realizate în ultima vreme pe tema pisculturii, mai precis, pe tema dezastrului din piscicultura românească. Întrebări fără răspuns: de ce o țară cu ieșire la mare, cu bogată rețea de ape curgătoare, cu Delta Dunării și cu lacuri, este importator de pește, inclusiv de pește de apă dulce, din Grecia, din Bulgaria sau din alte țări, mult mai puțin fericite de natură?
Ce s-a întâmplat cu fermele piscicole din fostele întreprinderi de stat? Am văzut și reportaje despre câteva societăți care au avut succes în domeniu, dar care nu reprezintă un procent semnificativ, am văzut reportaje despre bursa de pește care este inoperantă.
Cunosc și situația mai multor investitori care au concesionat bălți sau au cumpărat în privatizare ferme piscicole și care au fost ulterior deposedați de bunurile dobândite și astfel au pierdut milioane de lei investiți, pentru că Statul român a trecut bălțile respective în inventarul bunurilor din domeniu public, chiar dacă, potrivit legii, bunurile respective nu aparțin domeniului public al Statului.
Și am constatat ca instanțele au refuzat practic să analizeze aceste cauze cu atenție și cu obiectivitatea cuvenită și să aplice legea, pronunțând hotărâri din care parcă transpare ideea ca toate bălțile trebuie să fie ale Statului, chiar dacă legea prevede altfel, ca proprietatea privată în domeniu este o greșeală și „cu Statul nu te pui!”.
Legislația în domeniu a permis privatizarea întreprinderilor piscicole pentru că cele de stat nu s-au dovedit eficiente. De ce? Din aceleași motive ca în orice alt domeniu: corupție, incompetență.
Dar nu aceste aspecte ne preocupă în acest material, vrem doar să arătăm ca legislația a permis ca activitatea de piscicultură, activele piscicole, fondul piscicol și imobilele (terenuri, luciu de apă) pe care s-a practicat piscicultura, să treacă în domeniul privat și să aparțină și domeniului privat.
Unele privatizări au fost cu rezultate de succes, altele nu.
Au fost începute și afaceri în domeniul piscicol cu investiții private, prin concesionarea unor bălti/lacuri de la unitățile administrativ teritoriale sau prin cumpărarea acestora de la UAT.
Multe dintre aceste investiții în piscicultură au fost închise și investitorii au fost ruinați pentru ca, după realizarea investițiilor, Statul român, prin Administrația Națională Apele Române, a pornit acțiuni de anulare a actelor de concesiune sau de vânzare – cumpărare, pe motiv că bălțile respective nu aparțineau, de fapt, UAT, ci aparțineau Statului român, pentru ca Statul le-a înscris în inventarul său.
Instantele au dat relevanța supremă acelor inventare, fără a analiza dacă, potrivit legii, prin natura și destinația lor, acele bălți / lacuri aparțineau domeniului Statului sau al UAT (ele fiind înscrise, în același timp și în domeniul Statului și în domeniul UAT).
Din principiu, s-a considerat că Statul are dreptate, ca toate apele/lacurile/bălțile aparțin Statului român și sunt în administrarea ANAR, ele nu aparțin nici UAT și nici domeniului privat și că sunt inalienabile.
Dar lucrurile nu stau asa, potrivit legii. Numai că aceste erori, involuntare sau visceral-voluntare, au distrus puținele afaceri în domeniu și au descurajat inițierea altora.
Tendința de a trece toate bălțile cu potențial piscicol în proprietatea Statului român și în administrarea ANAR și dubla reglementare a dreptului de administrare asupra apelor din patrimoniul Statului român, face imposibilă practicarea pisciculturii în România!
Astfel:
- contrar opiniei ANAR și contrar opiniei îmbratișată de instanțe, lacurile/bălțile (naturale sau artificiale) pot să aparțină atât domeniului public al statului, cât și domeniului public/privat al județului sau al UAT, al orașelor și comunelor, potrivit Constituției, potrivit Legii apelor – 107/1996 și Legii 213/1998;
- lacurile/bălțile pot face obiectul închirierii, concesionării sau vânzării, putând face și obiectul proprietății private (așa cum rezultă din Legea 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă art. 2 alin. (2), din Legea 215/2001, din OUG 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, modificată prin Legea 317/2009; din OUG 54/2006 și din Noul cod administrativ).
- distincția între domeniul public al statului, al județului, al UAT, se face în funcție de criterii obiective, intrinseci (modul de formare, aria lacurilor, destinația) prevăzute în Legea apelor și în Legea 213/1998 și de criterii extrinseci – apartenența la domeniul statului fiind prevazută expres într-o lege, înscrierea într-un inventar sau altul neavând caracter constitutiv de drepturi și neavând altă valoare decât cea conferită de orice act administrativ cu caracter individual, care se bucură de prezumția relativă de legalitate, până la proba contrară;
- așa cum rezultă din interpretarea legii 213/1998, privind proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ teritoriale, ca regulă, lacurile aparțin domeniului public al orașului sau comunei în aria cărora se află, dacă prin lege nu se prevede că ele aparțin domeniului public al Statului sau al județului;
- potrivit Legii apelor nr. 107/1996, art.3, lacurile, cuvetele lacurilor și malurile lor, care servesc pentru acvacultură si piscicultură nu fac parte din domeniul public al Statului;
- lacurile din domeniul public al statului sunt în administrarea Administrației Naționale „Apele Romane” (ANAR), potrivit OUG 107/2002, completată și modificată;
- lacurile din domeniul public sau privat al statului, destinate acvaculturii și pisciculturii, sunt în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura (ANPA), potrivit OUG 23/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea 317/2009 și prin actele ulterioare. În privința acestor lacuri, numai ANPA are drept de administrare, de exploatare, de concesionare și de înstrăinare, dacă este cazul.
Dar legile arătate mai sus, în realitate nu sunt aplicate.
Statul român și-a înscris in inventarul sau și în administrarea ANAR si lacurile/bălțile cu destinație piscicolă, prin anexa la HG 1705/2006 privind inventarul domeniului public al Statului. Și-a înscris în acest inventar și bunuri care figurau în inventarul unor UAT, iar în practică s-a aplicat prezumția că este mai puternic inventarul Statului decât al UAT, deși nu se sprijină pe nicio dispoziție legală, ci doar pe o obediență care ni s-a întipărit în gene timp de 70 de ani. Am arătat mai sus că, potrivit legii, ca regulă, lacurile/ bălțile sunt în domeniul public al UAT, dacă prin lege nu se prevede că fac parte din domeniul Statului sau al județului. Astfel, înscrierea unor bălți în inventarul Statului român nu are nicio forță juridică în lipsa unei legi care să confere Statului titlu.
În fapt, luând din patrimoniul UAT bălțile cu potențial piscicol, acestea nu mai pot face obiectul valorificării de către UAT prin concesionare sau închiriere către investitorii privați, singurii care pot să repună bazele acestui sector economic și să-l dezvolte. Totodată, trecând în proprietatea publică a Statului român și în administrarea ANAR bălțile care au fost concesionate sau cumpărate de la UAT și în care s-au făcut deja investiții private, s-a ajuns la suprimarea pisciculturii în România, din următoarele motive:
- ANAR a dobândit administrarea lacurilor, dar nu are dreptul de administrare și de gestionare a activității piscicole. Deci ANAR nu poate să închirieze aceste lacuri / bălți pentru practicarea pisciculturii și nici nu poate să realizeze această activitate pentru stat!
- ANPA, are acest drept în mod teoretic, dar nu are lacurile respective în administrare, așa că nu le poate concesiona sau închiria pentru practicarea pisciculturii prin investiții private și nu se poate practica piscicultura nici de către stat, prin ANPA, pentru că administrarea aparține ANAR!
- Firmele care au investit în piscicultură și în amenajările piscicole au pierdut dreptul de proprietate sau de concesiune asupra activelor respective, care au trecut, în urma unor procese inițiate de Stat, în patrimoniul Statului român și în administrarea ANAR. Pentru aceste firme nu mai există nici posibilitatea continuării afacerii în care au investit. Nu mai au aceasta posibilitate pentru ca nu mai au titlu asupra bălților și asupra activelor piscicole și nici nu mai au posibilitatea reală de a le concesiona sau închiria în viitor, nici de la ANPA (care are, potrivit legii, dreptul de administrare și dreptul de concesionare sau de închiriere, în schimb nu are în inventar lacurile/bălțile, care au trecut în administrarea ANAR) si nici de la ANAR nu le poate închiria (pentru că ANAR are bunurile în inventar, dar nu are dreptul, potrivit legii, de a administra lacurile / bălțile destinate pisciculturii și acvaculturii).
Despre autor
CV VALENTINA VIOLETA TOPOR VARBAN
Adresa: Bucuresti, str. Maria Rosetti nr. 7-9, ap. 21, sector 2
Birou: Bucuresti, str. Mihai Eminescu nr. 55, sector 2
Telefon: 0722.716.718, 031/425.39.31
E-mail: vmclegal@yahoo.com, office@toporvarban.ro
Website: www.toporvarban.ro
Stare civila: Casatorita
Data si locul nasterii: 26.04.1970, Anina, judet Caras – Severin
Nationalitatea: Romana
EXPERIENTA PROFESIONALĂ
- 1998-2020 - Baroul Bucuresti
avocat titular
- Specializare: drept civil, drept comercial, drept administrativ, dreptul muncii;
- Consultanta juridica și reprezentare în fata instantelor de orice grad, precum și în fata Curții de Arbitraj Comercial Internațional;
- Experiența relevanta în urmatoarele domenii:
- drepturi reale;
- revendicarea proprietatilor imobiliare preluate în perioada comunista;
- măsuri reparatorii în echivalent pentru bunurile preluate abuziv de stat;
- fond funciar;
- urbanism și amenajarea teritoriului; disciplina în construcții;
- administrarea UAT; stabilirea patrimoniului și valorificarea bunurilor din domeniul public/privat al UAT;
- administrarea societatilor cu capital de stat;
- stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din patrimoniul societatilor cu capital de stat;
- managementul instituiilor publice de cultura;
- contracte civile și comerciale;
- drept penal: abuz în serviciu, conflict de interese, evaziune fiscala, spălare de bani;
- concordatul preventiv.
- Note de curs - Facultatea de Arhitectura „Ion Mincu” - consultant:
- Servitutile în Codul civil;
- Disciplina în construcții, raspunderea constructorilor și arhitectilor;
- Contractul de antrepriza.
- Studii și note critice:
- Admisibilitatea acțiunii în revendicare;
- Caile de atac prevazute de Legea 165/2013;
- Competentele instantelor de judecată conform art. 35 alin. (3) din Legea 165/2013;
- Greșita aplicare a excepției de prematuritate în acțiunile îndreptate împotriva CNCI;
- Efectele incoerentei legislative asupra pisciculturii, ramura a economiei pe cale de disparitie.
- 2010 – Practician în insolventa – definitiv
- 1998 – Avocat definitiv Baroul Bucuresti
- 1996 – Avocat stagiar – Baroul Bucuresti
- 1995 – Licenta în drept – Științe juridice
- 1988 – 1990 – Asistent medical
- 1988 – Absolvent Liceul Sanitar Arad
COMPETENŢE PERSONALE
Limba materna: Romana
Alte limbi străine cunoscute | ΙNΤELEGERE | VORBIRE | SCRIERE | ||
Ascultare | Citire | Participare la conversaţie | Discurs oral | ||
ENGLEZA | C1 | C1 | C1 | C1 | C1 |
FRANCEZA | A1 | A1 | A1 | A1 | A1 |
Niveluri: A1/A2: Utilizator elementar - B1/B2: Utilizator independent - C1/C2: Utilizator experimentat |
Permis de conducere: Categoria B
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii