#citeşte! Cum l-am ucis pe primarul Constanţei - în glumă, despre jurnalismul serios

Mihai Răzvan Rotaru
Redactor Eveniment - Investigaţii, 2003 - 2005
 
E ora 22 şi în micuţa redacţie din Piaţa Ovidiu se fac ultimele retuşuri ale ziarului, care va pleca prin cablul Internetului la tipografie. Redactorul-şef, Loţi (Laszlo Kallai), îşi vâră sub mustaţa stufoasă o ţigară de foi cu aromă de cireşe şi îşi mai toarnă un pahar de coco-fifi (votcă amestecată cu cola), o modă adusă de el la ZIUA de Constanţa. „Mergem la o bere, la Taclale?“, mă întreabă. E târziu şi am avut o zi grea, am bântuit prin port cu Doru Copoţ, prin fostul tunel de cale ferată, în căutarea unei reţele de „benzinari“-hoţi din conducte. Prin urmare, refuz. „Treaba ta!“
E dimineaţă în visul meu şi ora 24 în Constanţa reală. Sună telefonul, e Loţi, de la cârciumă: „Ce faci, dormi?“, mă întreabă, şi tonul lui lasă ca printre cuvinte să se insinueze o acuzaţie. „Tu dormi şi la discoteca No Problem s-a întâmplat o nenorocire. S-a prăbuşit etajul acum o jumătate de oră, s-a lăsat cu mortăciuni. Inclusiv primarul a murit. Vine maşina să te ia în zece minute.“
Când am intrat în redacţie, aproape de ora unu noaptea, mirosea a cafea şi a nedumerire adormită. Cum eram treziţi din somn, ne-a luat ceva timp să înţelegem că nu se întâmplase nimic rău la No Problem şi că totul era o simulare. S-au organizat echipele de teren şi ne-am pregătit de plecare: „Mergeţi pe teren, faceţi fotografii, luaţi puncte de vedere, ca şi cum totul a fost real. Vă întoarceţi, scrieţi articolele şi tehnoredactăm ziarul. Facem o ediţie specială, ca şi cum totul este real. Repede, că întârziem la tipografie!“ Spre dimineaţă, ziarul era gata şi paginile au fost scoase pe imprimanta din redacţie. La şedinţa de sumar pentru ediţia următoare, „Ungurele“ ne-a întâmpinat zâmbitor: „Aseară am făcut un test. Am vrut să văd cum reacţionaţi în situaţii de criză şi sunt mulţumit. Dar nu vă culcaţi pe-o ureche, căci următoarea ediţie specială o să aibă ca titlu «Invazia extratereştrilor»!“
 
Până la urmă, extratereştrii nu au mai aterizat la Constanţa, dar au fost alte farse memorabile, de care colegii îşi aduc aminte, în general, cu plăcere. Aveam să înţeleg, mai târziu, că toate aceste glume fabuloase (care, în mod subiectiv, aveau, probabil, rolul de a-i construi lui Loţi o autoritate informală) ne-au legat ca echipă şi ne-au injectat în vene o adrenalină vecină cu nebunia. Eram în stare de orice, ne forţam mereu limitele.
Cred că secretul succesului ziarului din acea perioadă era tocmai această atmosferă din echipă, plus apartenenţa la un brand precum cotidianul ZIUA, poate cea mai de opoziţie publicaţie, în timpul guvernării Năstase, când libertăţile civile aveau un preţ mare. Aş adăuga lipsa constrângerilor şi a parti-pris-urilor în raport cu politicienii locali (dacă au fost, cel puţin echipa redacţională nu le-a simţit).