#citeşte! "În presă nu-i ca la fabrica de şuruburi!"

Mihaela Ciorbaru
Şef Departament Politic - ZIUA de Constanţa, 2007 - 2010
 
Experienţa de aproape trei ani trăită şi obţinută în perioada în care am scris pentru cotidianul ZIUA de Constanţa mi-a fost marcată de o frază: "În presă nu-i ca la fabrica de şuruburi!" Vorbele îi aparţin redactorului-şef Emilian Andrei şi a trebuit să treacă ceva timp pentru a le înţelege adevăratul sens şi scop. Dacă la acea vreme mă iritau când le auzeam, pentru că reprezentau un reproş fie la adresa a ceea ce scrisesem - poate nu la standardul dorit de nea Andrei -, fie pentru că, la apropierea finalului de program, mă grăbeam uneori să plec spre familie şi poate exact atunci apărea o informaţie importantă, acum, culmea, am ajuns să repet acea frază în anumite situaţii şi să-i dau dreptate.

În presă nu ai program fix şi nici nu trebuie să lucrezi la normă, trebuie să sintetizezi informaţii, să le verifici atent şi să le transmiţi cititorului, ascultătorului sau telespectatorului corect, dându-i acestuia posibilitatea de a trage concluziile de rigoare, trebuie să fii conectat mereu la ceea ce se întâmplă în jurul tău. Din păcate, unii aspiranţi la statutul de jurnalist dau dovadă de comoditate, de lipsă de inspiraţie şi de indiferenţă şi tratează redacţia drept un loc de muncă şi atât. Nu-i aşa... şi asta o constaţi în timp. Nu e un job oarecare de unde iau o leafă ce adesea îi nemulţumeşte, deşi nu încearcă să iasă cu nimic în evidenţă şi n-au "inspiraţie" sau fler. E multă responsabilitate şi, dacă tot ai intrat în breaslă, cât eşti activ în domeniu, e bine să dai ce ai mai bun, iar în timp, numele tău să nu ajungă în categoria "şi alţii".
Asta am învăţat cât am stat alături de nea Andrei şi de colegii din acea perioadă ce formau colectivul redacţional al ziarului ZIUA de Constanţa. N-am să uit nicicând şedinţele de sumar, când trebuia să prezinţi subiectele pe care le vei aborda, vigilenţa permanentă a redactorului-şef (chiar dacă era în concediu de odihnă!), teama legată de impactul deschiderii ediţiei online - câţi cititori sau ce comentarii au avut materialele ce-mi purtau semnătura, dovada incontestabilă a aprecierii prestaţiei mele - ori conectarea şi goana permanentă după informaţii a fiecăruia dintre cei ce au avut privilegiul de a scrie în paginile acestui cotidian.

O perioadă aparte din viaţa şi cariera mea, o perioadă în care am realizat că un şef îţi poate fi alături şi te poate susţine în momente dificile personale sau profesionale şi că un reproş ce-ţi este făcut trebuie perceput constructiv, dacă vrei să evoluezi. Pot spune, fără echivoc, că redacţia ZIUA de Constanţa a fost şi va rămâne o pepinieră pentru presa constănţeană, un mediu propice de formare profesională şi, de ce nu, umană, iar cei care sunt sau au trecut pe acolo cu siguranţă nu vor rămâne nişte anonimi.
ZIUA de Constanţa rămâne în sufletul meu, iar din punct de vedere profesional, recunosc, şi acum sunt legată de aprecierea de care se bucură, ajutându-mă în promovarea emisiunii "Radiografia Zilei" pe care o realizez şi o moderez la Litoral TV.
Pentru tot ce a însemnat ZIUA de Constanţa, pentru mine, ca om şi ca jurnalist, le mulţumesc tuturor şi sper ca şi nepoţilor mei să le aduc un exemplar proaspăt ieşit de sub tipar. Indiferent de obstacolele care îi sunt puse de "binevoitori", acest cotidian trebuie să existe şi să rămână un etalon.

La mulţi ani ZIUA de Constanţa!