#citește Îngerul a lătrat și continuă să latre

Cezar Ioan
Publisher vinul.ro, ex-coordonator ediţii locale ZIUA
 
Nu am cum să vă destăinui prima mea întâlnire față în față cu cineva de la ZIUA de Constanța - e un capitol amuzant care, probabil, va rămâne pentru eventualele memorii, în cazul în care mă voi scleroza suficient de tare încât să scriu și despre așa ceva. Cert e că, deși nu citisem în viața mea ceva scris de vreunul dintre jurnaliștii de acolo, am simțit din prima discuție că „facem parte din aceeași specie“ și respectul meu față de ei s-a stabilit rapid.
 
Caragiale (parcă) le cerea jurnaliștilor „cinste și gramatică“. Eu aș adăuga că nu poți face gazetărie dacă nu ai și o imensă curiozitate nativă și ceva discernământ. Chiar și „înarmat“ cu toate acestea, e greu să practici jurnalism de calitate în provincie. Nu dați cu piatra, n-am nimic împotriva provinciei, eu însumi sunt dintr-un oraș cel mult pe sfert cât Constanța. Dar gazetarul de provincie are de luptat pe mai multe fronturi decât cel de la București: pe de o parte, e din ce în ce mai asaltat de televiziunile naționale, care par să stabilească o agendă publică total diferită decât aceea pe care el o simte la fața locului; pe de altă parte, trebuie să alerge mult mai mult după surse și după știri decât colegii din capitală, care au la dispoziție fluxurile agențiilor de știri; și trebuie să discearnă între ce pare și ce este cu adevărat important pentru cititorii lui. Scrisul lui trebuie să facă diferența atunci și acolo. În județul unde trăiesc cititorii lui. Credeți-mă, nu e spectaculos și nu e simplu. Dacă socotești că face mai multă muncă pe un salariu de regulă mai mic decât în București, într-un mediu în care presiunile sunt mari (ale familiei, ale cunoștințelor, ale clienților publicației la care lucrează, ale politicienilor locali etc), cu echipe și resurse financiare mai mici la dispoziție, începi să ai o imagine cât de cât apropiată asupra greutăților cu care se confruntă gazetarul de provincie.
 
Nu vreau să scriu o odă gazetarului de provincie, deși, de multe ori, ar merita-o. Vreau doar să spun că, pe cât știu eu, oamenii de la ZIUA de Constanța s-au străduit în permanență să fie apropiați de publicul lor, să creeze acel sistem de anticorpi sociali pentru care presa e numită „câinele de pază al societății“, „îngerașul“ de pe umăr, care te ferește de necazuri. Cineva spunea că e mai greu să fii adecvat decât genial. ZIUA de Constanța s-a luptat să fie adecvată pentru interesele cititorilor. Poate, uneori, e mai puțin spectaculos așa, dar efortul constant în sensul ăsta merită tot respectul, fiindcă rezultatul este un ziar care ține piept dificultăților de tot felul și presiunilor din toate părțile, pentru a fi aproape și pentru a reprezenta interesele adevăratului beneficiar - cititorul.