#citeşte ZIUA amintirilor, la ceas aniversar

Oana CALUSA
Redactor social, ZIUA de Constanţa, 2000-2001
 
Trebuie să mărturisesc faptul că, uneori, mă mai proiectez în trecut. Se întâmplă rar, pentru că îmi place să cred despre mine că sunt un om de viitor, care se bucură de prezent. Cam aşa s-a întâmplat acum, când cotidianul meu destul de tumultos a fost întrerupt de un mesaj din partea redacţiei. Da, ei sunt vinovaţi pentru asta! Mi-au amintit că ZIUA de Constanţa a crescut şi mai mare şi aniversează 14 ani şi mi-au lansat invitaţia de a scrie ceva.
Cu emoţie, amestecată cu nostalgie şi, de ce nu, chiar mândrie, am rememorat multe dintre clipele petrecute în redacţia ziarului. Mi-am amintit nu numai de momentele plăcute, unele chiar speciale, aş putea zice, dar şi de oamenii frumoşi cu care am colaborat, am lucrat sau pe care am avut ocazia să îi întâlnesc în acea perioada. Mai mult, mi-au venit în minte evenimente şi mai puţin plăcute, care însă, din fericire, nu au avut un deznodământ tragic sau un impact negativ pe termen lung. Un exemplu ar fi experienţa destul de nefericită, la acea vreme, dar care acum îmi provoacă un surâs în colţul buzelor şi e trecută pe lista momentelor hazlii din viaţa mea, când eu şi prietenul meu Bebe Pitei, fotoreporter la ZIUA de Constanţa, pe atunci, am fost agresaţi în oborul constănţean de nişte „badigarzi“ cam nervoşi şi foarte nemulţumiţi de „prestaţia“ noastră în calitate de jurnalişti. Şi, ca tabloul să fie complet, după ce am relatat într-un articol „experienţa“ pe care o trăisem în târg, m-am ales şi cu un proces de insultă/calomnie, asta ca să am ce îmi aminti mai târziu şi ce scrie acum, evident!
Nu numai atât, dar călătoria mea jurnalistică la ZIUA de Constanţa mi-a deschis mult orizonturile şi m-a făcut să înţeleg că, uneori, atunci când eşti foarte incomod pentru unii, pentru alţii, de cele mai multe ori, cei care contează cu adevărat, eşti un om valoros. Aşadar, aş putea spune că am deprins o abilitate de a analiza şi a evalua corect şi obiectiv situaţiile, iar anchetele jurnalistice pe care le făceam cu mare drag mi-au lipsit multă vreme după ce am părăsit lumea presei.
De asemenea, îmi amintesc despre lansarea ziarului, eveniment marcant în peisajul presei constănţene la acea vreme. Pentru mine, a rămas o pată de culoare, o amintire frumoasă, cu iz de „parfum aţâţător“, aşa cum numai el ar şti să spună, inconfundabilul Florin Toma, om important, prezent la lansare şi vinovat pentru bunul mers al ziarului, la momentul de start. Şi pentru că, în viaţa mea, mi-am propus să nu renunţ la ceea ce îmi place mult sau la anumite lucruri care mi-au adus bucurie cândva, încă mai port acelaşi parfum şi păstrez într-un sertar al amintirilor legitimaţia mea de presă de la ZIUA de Constanţa.

În încheiere, cu mare drag şi din toată inima, dragă ZIUA de Constanţa, vreau să îţi urez mulţi ani frumoşi şi productivi, plini de ştiri la fel de interesante şi echidistante ca şi până acum! Să îţi bucuri cititorii şi să transmiţi emoţie prin ştirile tale şi, de ce nu, să ajuţi oameni aflaţi în suferinţă, aşa cum ai făcut-o de nenumărate ori până acum!