#citeşte! ZIUA de Constanţa şi memoria colectivă a constănţenilor

Doru IORDACHE
Redactor / Director ZIUA de Constanţa, 2002-2007

Era spre apusul perioadei de glorie a presei scrise. Anul 2002. Aveam experienţă muncii în redacţiile ziarelor mari, Evenimentul Zilei, Naţional, Cotidianul, dar şi o experienţă scurtă în redacţia locală a Jurnalului Naţional de Constanţa. Gustasem din succesul de la Evenimentul Zilei, care, în perioada anilor '90, avea tiraje vândute de 800.000 de exemplare constant şi care, pe cale de consecinţă, avea şi o mare influenţă în rândul societăţii româneşti. Cu alte cuvinte, eram trecut prin ceva subiecte publicate la nivel naţional. Mă plimbasem alături de echipa lui Ion Cristoiu prin toate redacţiile anterior menţionate. În 2002, echipa lui Cristoiu se împrăştiase în cele patru zări ale presei româneşti. Deja televiziunile private care luaseră faţa celei naţionale deveniseră o contrapondere în transmiterea mesajului către populaţie. Ziarele trebuiau să se adapteze ştirii transmise în timp real. Cu toate acestea, presă scrisă era încă o componentă importantă a mass-media româneşti. O parte dintre colegii mei erau la Ziua, în Bucureşti.

Am primit şi eu nişte recomandări să încerc la ZIUA de Constanţa, cotidian local, supliment al cotidianului naţional. Sincer, cochetam cu ideea, numai că la ZIUA de Constanţa era degringoladă. La conducerea ziarului se succedaseră mai multe echipe editoriale, fără să reuşească să impună ziarul în plan local. Orgoliile jurnaliştilor afectau munca în echipă şi rezultatul final: ziarul. Am fost acceptat, dar numai după o perioadă de probă. Mă rog, personal, mă amuza situaţia..., dar am acceptat să o iau de la început. Probabil că nu era nevoie de alte orgolii şi de aceea trebuia să fiu testat. Factorul de stabilitate şi de continuitate din punct de vedere editorial era Emilian Andrei. Exigent din cale afară. N-am trecut testul, din punctul lui de vedere, dar, după o lună şi jumătate de probe, am fost angajat ca redactor. Era să scriu: paradoxal, am fost angajat. Nu e cazul. Nu era nimic paradoxal, aşa era normal. Am stat cinci ani la ZIUA. Am ajuns director, iar Emilian Andrei, redactor-şef. Ambii promovaţi pe merit, zic eu. A fost omul meu de încredere şi, cinci ani, ne-am înţeles excelent. Cred că ZIUA de Constanţa a beneficiat din plin de această relaţie a mea cu Emilian. Prin redacţie au trecut mulţi jurnalişti care au învăţat câte ceva de la mine şi de la Emilian Andrei şi de la care şi noi am mai înţeles câte ceva. Mulţi s-au format la ZIUA de Constanţa. Toţi am avut de câştigat, iar ZIUA de Constanţa şi-a găsit drumul propriu şi locul în peisajul jurnalistic local. Am plecat de la acest ziar pe 1 mai 2007. Când era bine încă. Acum, mă refer la presă scrisă în general, nu la ZIUA de Constanţa în particular. Internetul şi televiziunile au îngreunat soarta presei scrise.

Dacă ZIUA de Constanţa există acum, nu este meritul meu. De altfel, sunt şapte ani de la plecarea mea şi situaţia la ZIUA de Constanţa s-a schimbat radical. Presă „printată“ se zbate să supravieţuiască iar locul pe Internet este greu de câştigat. Televiziunile sunt prima sursă de informare, iar Internetul a modificat modalitatea de transmitere a informaţiei în detrimentul hârtiei de ziar. Doar nostalgicii mai gustă o ştire pipăind hârtia. Publicitatea se duce în special spre TV. Ziarele sunt cenuşărese din acest punct de vedere. ZIUA de Bucureşti e amintire. A dispărut. Toate acestea au fost şocuri pentru orice cotidian local. ZIUA de Constanţa a rezistat totuşi, datorită locului pe care şi l-a câştigat în memoria colectivă a constănţenilor. E un brand care s-a impus pe piaţă locală. Faptul că  acum ziarul aniversează 14 ani este meritul unei singure persoane, pe care nu o nominalizez aici, pentru că se ştie despre cine e vorba. Specific totuşi că nu este vorba de Emilian Andrei, care are şi el meritele lui. Faptul că ziarul s-a adaptat la noile provocări ale Internetului şi a depăşit o perioadă foarte grea din punct de vedere financiar este meritul aceleiaşi persoane. Trebuie menţionat că ZIUA de Constanţa nu s-a aflat, în cei 14 ani de existenţă, în cercurile de interese ale conducerii politice locale, iar asta a creat un dezavantaj din punct de vedere financiar ziarului. Dar i-a conferit şi o lejeritate în a aborda subiecte legate de administraţia locală.
 
Eu privesc cu satisfacţie în urmă şi îi urez echipei ZIUA de Constanţa la mulţi ani!