#citeşte! ZIUA în care am învăţat să scriu

Carmen Niculescu
Redactor Departament Social, 2002 - 2004
 
Munca mea de jurnalist a început la ZIUA de Constanța în 2001, cu o practică pe timpul verii, imediat după admiterea la facultate. A fost redacția unde am aflat prima dată cum se scrie o știre de presă și unde am experimentat bucuria de a-mi vedea numele tipărit în paginile unui ziar. Nu am rămas după practică, dar după ce am terminat primul an de facultate, Kristina Deppner (reporter al departamentului Social, la momentul respectiv) m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să mă întorc în redacție.

Şi nu am regretat următorii doi ani şi jumătate petrecuţi în sediul de lângă Cazino. ZIUA de Constanța reprezintă una dintre cele mai frumoase perioade, cu suișuri (știri pe prima pagină, exclusivități, laude primite de la redactori-șefi și colaboratori) și coborâșuri (greșeli, pierderea unei știri, erate), precum şi locul unde colegii mi-au fost prieteni - Oana Manoilă și Kristina Deppner (colegele de pe departamentul Social, cu care am menţinut relaţia de prietenie), Violeta, Loredana Ștefan, Emilian Andrei, Ciprian Bodu, Cristina Hurdubaia, Cristian Cealera, Bebe Pitei, Adrian Dinu, Mihai Rotaru (Padre), Adrian Borcan, Lavinia Siclitaru, Doru Copoţ, Doru Iordache, Andreea Pitei, iar lista poate continua. Fiecare dimineață începea cu ședința de redacție, după ce făceam revista presei. Ziarele naționale și locale (deloc puţine la vremea respectivă) ne așteptau pe masa lungă, ovală. În ședințe se stabileau subiectele pentru ziua respectivă; o probă de testare a cunoştinţelor despre ce se întâmplase (sau urma să se întâmple) în Constanţa, dar şi de originalitate: noi, fetele de la Social, cel puţin, trebuia ca, la ora 10, să știm deja ce va apărea în ziarul de a doua zi. Și fiecare subiect trebuia argumentat, pentru că nu orice informație putea ajunge în paginile ziarului, doar cea mai importantă pentru cititor.

La vremea respectivă, calculatoarele erau insuficiente, astfel că, de multe ori, așteptam colegii de la alte departamente să își termine treaba, pentru a-mi putea scrie știrile. Fiecare articol era atent verificat de mine, de șeful de departament, de redactorul-şef, apoi de doamna Cati, corectorul redacției și, în cele din urmă, era așezat în pagină de băieții de la tehnoredactare. Abia când pagina noastră era finalizată, gata de trimis la tipărit, cu BT-ul (bun de tipar) de rigoare, puteam pleca acasă. Cu toate acestea, existau gafe și greșeli, adevărate tragedii pentru un jurnalist. Munca depusă se reducea la zero. După 13 ani, perioada petrecută în redacţia ZIUA de Constanţa o consider ca fiind una dintre cele mai de preţ experienţe, o perioadă în care stresul de a scoate la timp ziarul pentru cititori a fost atenuat de veselia, dar şi de profesionalismul oamenilor cu care lucram.
La mulți ani, ZIUA de Constanța! La mulți ani pentru toți cei care fac sau au făcut parte din echipa ZIUA de Constanța!