08711 + 01192 =3D love

Nu stiu cum de se mai trancaneste atat despre vechiul Tomis. Ce, niste piatra, niste blide sparte, mare mostenire ne-au mai lasat si grecii! Inteleg, daca-n blidele alea gaseai niste odoare scumpe, niste icoane sau giuvaericale, daca din pietrele alea puteai face macar un etaj de vila, daca gaseai niscaiva sosele gata asfaltate ori vreo conducta in loc de inutilele alea de apeducte, ma mai gandeam. Dar asa, nu-i nici o procopseala cu mostenirea asta. Ba, in orice directie ai roti tarnacopul, iti sar toti neispravitii in cap c-ai spart ciobul grecilor. Eu atat am retinut din istorie si mi-e de ajuns: decat dar de la grec, tot mai bine nevoia si neamul. Ma rog, grec, latin, ungur, ce-o fi, nu conteaza, cine si-a lasat cioburile si pietroaiele pe aici n-are decat sa vina sa si le ia in carca, sa le duca acasa si sa se-nchine acolo la ele, daca simte nevoia, dar sa ne lase pe noi aici sa construim capitalismul. Ca trancaneala asta cu Tomisul nu ne da locuri de munca, nici locuri de parcare sau motive de spaga, nimic. Pentru mine, de altfel, leaganul Constantei se afla in cu totul alt loc: in parcul Tabacariei, la podul acela suspendat peste ghiol. Toata copilaria m-am hatanat pe el. Asta-i istoria adevarata: incepe cu copilaria si se-ncheie cand dai ortul popii. Si cum eu la popi n-o sa dau niciodata nimic, inseamna ca-i vesnica. Asa se face ca, pentru mine, vesnicia s-a nascut in parcul Tabacariei. Iubesc locul asta, cu toate palpairile, grohotisurile, miasmele si lighioanele lui, mi-e drag si pace. Unora le e atat de drag incat s-au gandit sa-l mai tunda, pe ici si pe colo, prin boschetii esentiali, sa-i traga un cercel in buric, cate un implant de beton, sa-i faca un "luc" mai practik, mai "trendi". Dar mie-mi place asa, mai salbatic, mai nebunatic. Se trezeste tot codrul din sufletul meu romanesc cand intru in el. Am vazut ca au inceput sa puna lumini, lampioane, ma rog, dar unde-ai mai vazut lampioane in codru? Nu spun, e misto si cu lampioane, ca noaptea era o bezna asa de groasa in el ca de nu-ti bagai tu degetu-n ochi, sa vezi unde calci, ti-l baga altul in fund sau in portofel si nu spuneai nici pas, ca oricum nu te repera nimeni. Daca taceai, ramaneai macar cu onoarea nereperata. Altfel, cu bezna e alta socoteala, ca uite, a venit primavara si n-ai si tu unde sa duci o mandra la sarutat si iubit, ca te repereaza gardienii. Au astia o foame in ei de-s in stare sa te amendeze si pentru ce-ai facut asta vara. Asa ca nici vorba sa iau mandra cu mine, m-am dus singur, in recunoastere, apoi mai vorbim. Mama, ce cosmar! Misto sa fii lighioana, pe bune: de la papadie pana la palarie, toata natura iubea in draci, de la cea mai raioasa broasca pana la cea mai obeza gasca, era un amor in atmosfera, pe lut si pe ape, de-nnebuneai. Pana si aricii, cat sunt ei de-ntepati si scrobiti, se iubeau in draci. Nu stiu cum reusesc urzicile alea cu ochi sa se giugiuleasca, dar cand le-am vazut parca m-a luat cu lesin. Bine, nici omul, cat de biped si de suspendat ar parea, nu statuse degeaba. Cat e parcul ala de lung era plin de scancete si icneli. Ma rog, nu facute cu gura, ca se repereaza, ci scrijelite cu catarama, cu cheia, pe fier, pe pietre si pe copaci: Lili + Gigi =3D love; Tutu si Bebitu =3D copii, nebunii; ma rog, chestii de-astea, prostii, juraminte. Nu mai vorbesc de aia care-si fac publicitate: "iti fac si iti dreg de nu te vezi, suna-ma pe mobil"; "am o chestie digitala de nu stiu cati giga, vino sa probezi". Si asa mai departe. Asa ca si omul, cat e el de biped si de suspendat, se descurca. Dar cu cainii mi s-a taiat: ca tocmai cand terminasem de lecturat tot parcul si ma gandeam sa plec, am vazut doi capsati harjonindu-se: hait, mi-am zis, sa vezi ca prietenii omului ne-au tras iarasi clapa si-au gasit vreo tehnologie noua de multiplicare. Ca nu stiu exact ce le-au facut la capsati, dar asa auzisem, ca dinspre partea imperecherii nu mai au nici o gara. Si chiar nu mai aveau, ca oricat m-am holbat n-am reusit sa pricep care-i dansa si care-i dansul. Atat ca unul avea numarul de inmatriculare 08711, iar celalalt era 01192. Nu spun, c-au lungit-o intai cu politeturile, s-au pupat, au dat laba, chestii de protocol. Dar dupa o ora, cat au durat toate astea, inca nimic. Se porneau, se impiedicau, se scuzau, se ridicau si se pupau iar, dadeau laba, ce nebunie! Pana au ostenit si-au taiat-o care-ncotro, cu onoarea nereperata intre picioare, dar cam impiedicati. Asta m-a intristat mai mult decat partea cu lampioanele: ca si omul, cat e el de biped si de suspendat, se descurca. Ca legea firii e sfanta, fratilor, mai ales primavara - decat s-o incalci, mai bine platesti o amenda. Singurii care n-au nici o gara cu asta acum sunt capsatii. Nici nu stiu cum ar suna asta, 08711 + 01192 =3D love. Sau 08711 + 01192 =3D copii. Si-apoi ce copii ar putea sa rezulte de-aici, poate 09903, 09903 bis? Oribil. Asa ca eu cred mai degraba ca-i o chestie religioasa la mijloc. (Nu stiu daca ati observat, dar se-ntampla si chestii de-astea prin Tabacarie.) Si cine stie ce prea inalti si prea sfinti s-or alege de-aici pentru lumea cealalta? Caci, vorba Ecclesiastului: "omul nu are mai mult decat dobitocul (...), cine stie daca duhul omului se urca in sus si duhul dobitocului se coboara in jos catre pamant?".