14 Ianuarie, ziua care ne-a schimbat pe toți

Diverse întâmplări de diferite calibre s-au desfășurat pe 14 ianuarie: în 1999 greva minerilor din Valea Jiului a început cu semnarea unui acord de către 10 000 de persoane, în 1900 a avut loc premiera operei ,,Tosca” de Giaccomo Puccini la Teatrul Constanzi din Roma, dar evenimentul cel mai de seamă s-a  petrecut în această zi, mai exact în 1876. A fost vorba de depunerea cererilor de brevet la Biroul din New York pentru invenția ce avea să devină un obiect nelipsit din viața tuturor, telefonul. Nu degeaba am folosit pluralul, căci atât Alexander Graham Bell cât și Elisha Gray s-au hotărât în aceeași zi să înainteze formalitățile pentru însușirea acestui merit, însă diferența de 2 ore dintre înregistrări i-a dat câștig de cauză primului inventator amintit.

Poate că la vremea respectivă nimeni nu anticipa succesul pe care urma să-l capete această unealtă de comunicare, însă ani de zile a existat o tensiune și o rivalitate puternică între cei doi. Majoritatea dintre cei care citesc acest articol au apucat zilele când ,,fixul” era singurul mod de comunicare audio, când nu tastam cifrele, ci învârteam o roată să formăm numărul sau când purtam grija legăturii sensibile telefon-internet.
Am întâlnit multiple abordări care apreciază telefonul mobil și smartphoneul ca fiind dovada unei ere ce se caracterizează prin: telefoane inteligente și oameni, să zicem, mai puțin inteligenți. Aceste ustensile ne ajută uneori atât de mult încât ne provoacă un imens deserviciu. Astăzi, nu mai reținem numere de telefon, pentru că avem agende care pot salva mii de contacte, nu mai avem memorie vizuală, pentru că fotografiem orice ne trebuie sau nu, avem funcții care ne semnalizează la ore exacte întâlniri sau îndatoriri cotidiene. Câți dintre dumneavoastră nu observă că părinții noștri au orientarea în spațiu mai dezvoltată pentru că excursiile și vacanțele dumnealor nu se bazau pe funcția GPS-ului de la telefon?  Zilnic, elevii pierd date utile predate de profesori în școli, iar îndrăgostiții nu savurează complet clipa, utilizând hazardat acest instrument ce se reinventează continuu.

Am enumerat câteva din hibele acestor invenții care ne-au schimbat viața, dar fără doar și poate, cea mai mare problemă este că socializăm și comunicăm preponderent în scris cu ajutorul acestor telefoane. Atât copiii cât și adolescenții din ziua de astăzi, întâmpină dificultăți majore în transmiterea informațiilor, gândurilor și sentimentelor prin viu grai, căci anii petrecuți cu nasul și ochii în celular, sunt convins că nu le-au îmbunătățit acuitatea simțurilor. Azi, dramele se expun pe rețele de socializare prin distribuiri ale unor poze sau articole triste, în loc să ne orientăm către un camarad demn de încredere sau un părinte părtinitor pentru a ne spune ,,oful”. Când ieșim în cafenele, restaurante și cluburi, ne verificăm obsesiv telefonul, iar atmosfera din sânul grupului are de suferit, pentru că telefonul mobil ne transformă încet, dar sigur, în persoane cu dizabilități de integrare în societate.
În încheiere nu pot să încurajez pe cineva să renunțe la telefon, eu unul nu aș putea, dar decizia de limitare a timpului de utilizare și evitare a folosirii a unora dintre funcții poate să ne salveze ochii, mintea și sufletul, păstrând totodată scopul invenției lui Alexander Graham Bell.