A fost odată ca niciodată, dar nu a fost comunicare

 

Anul 1989 a însemnat libertate. A însemnat căderea unui regim comunist, s-a lăsat cu vărsare de sânge și copii îngropați de părinți. Asta pentru ca astăzi să putem beneficia de drepturi și libertăți. Presa înainte de 1989 era cam greu de digerat din perspectiva informării corecte. 

Nimic nu trecea în print fără aprobarea Statului. Statul care controla informația și ceea ce trebuia să afle lumea. Existau surse de informare. Însă, astăzi, avem privilegiul de a avea o libertate. Totuși, anumite instituții, chiar și la Constanța preferă să tacă, să omită informații, pentru binele cui? Poate doar pentru binele scaunului care s-a mulat pe trupul conducerii neschimbate de ani buni, chiar dacă neregulile se văd cu ochiul liber.

În contextul pandemiei de COVID-19, aceste instituții ar trebui să aibă o deschidere mai mare către cetățean prin presă, pentru o bună informare și pentru a nu mai alimenta teoriile conspirației care s-au creat în ultima jumătate de an.

Da, dragii mei, a trecut jumătate de an de pandemie, iar noi încă ne rugăm de unele instituții să ne dea niște cifre concrete. Jumătate de an de „abonatul nu poate fi contactat” sau „revenim noi cu informații”, care nu mai ajung la dumneavoastră. 

Asta pentru că, dragii mei, nu se iau măsuri, iar miniștrii care s-au perindat pe la Sănătate au cam închis ochii la neregulile de la Constanța. O fi doar la noi? 

Ieri am sunat la o altă instituție identică, dar din alt județ, le-a luat 5 secunde să îmi răspundă și alte câteva secunde să îmi ofere o informație concretă.

Ce se întâmplă la Constanța? Jurnaliștii așteaptă ore bune ca să vină o comunicare de la o instituție, prin intermediul alteia pentru a face lumină în întunericul multor întrebări. Evident, nici măcar  răspunsul oferit nu era complet, corect sau concret. 

Domnule ministru al sănătății, Nelu Tătaru, nu vreți să mai veniți puțin pe la Constanța, dar nu prin spitale, unde lucrează oamenii pe brânci și nu au timp să își șteargă transpirația de pe frunte, și verificăm și noi ce mai fac acele fotolii din instituții, pe care se pune praful interesului?