Afacerea Tabula Rasa

Sunt pe cale sa pierd un amic. Ca sa-l recuperez, as avea nevoie de foarte multi bani. As putea sa deschid un cont si sa dau un anunt lacrimos la gazeta, poate pica ceva. Dar daca fac o colecta, musai trebuie sa pomenesc si de-o operatie, iar problema mea n-are nici o gara cu chirurgia. Sunt disperat, am incercat si cu detergentul ala scump si n-a mers. Tocmai, ca de la detergent a inceput totul. Un detergent universal, marca Amway, care in loc sa se ocupe de pete, ca toti detergentii, face tot felul de minuni enervante. Poate fi folosit, de pilda, ca ingrasamant, pentru ca-i ecologic. Am vazut cu ochii mei demonstratia: se toarna un capacel din recipientul minune in glastra cu floarea favorita si, ce sa vezi, coafura plantei rezista. Ei bine, exista fapturi pe care chestiile astea le impresioneaza. De pilda, amicul meu. Pentru unii, nu conteaza ce culoare politica are detergentul lor personal, poate fi social-democrat, national-taranesc, crestin-democrat, moharhist sau liber-schimbist, stelist sau dinamovist; dar sa ramana in bucatarie sau baie si sa se ocupe de unsori si de pete, ca doar nu l-au tocmit sa se-ntinda la cafelute si tigarele cu invitatii. Amicul meu insa e din alta plamada: cand a aflat ce cult si destept e detergentul ala scump, ce mult a calatorit si cate stie sa faca, s-a pierdut cu firea. De atunci, parca-i mereu in sevraj, de parca-n loc sa-l asmuta la pete, ca pe detergentii obisnuiti, s-a apucat, cu pietate, sa soarba din el: de cateva luni, propovaduieste tuturor, ca un sectar in transa, despre marea sa iluminare, pe care-o numeste Afacerea. Ca sa fie si mai clar pentru toti, si-a cam lasat balta afacerile personale, care mergeau binisor: acum vorbeste cu mare dispret despre ele si le-ar lepada imediat daca n-ar avea nevoie de bani pentru partea cealalta: caci Afacerea, evident, cere investitii si nu poate sa aduca bani fara sa-ti curete, intai, buzunarele. Ca le curata asa bine, inca n-ar fi dubios, mai ales pentru un detergent din clasa neobisnuitilor. Insa exceleaza si la spalat de creiere: de la John Locke incoace, Afacerea e cea mai tare inventie in materie de Tabula Rasa (poate de-aia cel mai neobisnuit detergent al lui Amway se numeste Loc, un tribut discret adus fiolosofului englez). "Pierdut prieten barbos in zona Constanta, raspunde la numele Amway, Network 21 sau Vebso, asteapta provincia". Suna ca naiba anuntul, nu se-ntelege nimic. Nici macar nu mai e barbos, amicul. I-au bagat in cap ca, daca vrea sa aiba succes, trebuie sa vanda succes; adica sa emane succes prin toti porii. Iar barba nu doar ca astupa porii, dar poate evoca ceva dubios, un ascunzis, o trauma, un accident biografic, o pata. Si se-ntelege ca Afacerea e fara de pata si barbi. Cei ce o reprezinta nu trebuie sa se zgarceasca la lame si crema de ras, caci obrazul lor trebuie sa fie mereu radios: au rezolvat toate problemele, iar acum n-au altceva de facut decat sa raspandeasca binele-n lume. Dar care-i treaba cu Amway, Network 21 si Vebso? Pai la-nceput a fost Amway, cuvantul care desemna cel mai neobisnuit detergent. Prima oara l-am auzit cu vreo sase ani in urma, cand Afacerea ajungea si la papuasii din Romania. Amway, o prospera firma americana, pusa pe picioare de doi olandezi, desfacea o suma de produse (in special detergenti) printr-un sistem numit, pompos, "multi-level-marketing". Mai grobian spus, o afacere piramidala. Produsele erau prea neobisnuite ca sa poata sta pe rafturi printre marfurile de rand, asa ca erau prezentate si vandute din poarta in poarta. Oficial, nici nu era vorba de vanzare: firma se lauda, printre prozeliti, ca gandise pentru fiecare tara, in functie de climatul fiscal, un sistem care sa stea bot in bot cu legea. Intre cei care vindeau produsele si firma care-i aproviziona nu exista nici un document care sa probeze ca produsele ar fi revandute: toti "distribuitorii" cumparau marfa pentru uz personal, sau pentru prieteni si rude. Dar afacerea nu consta in vanzarile indirecte, ci in numarul de "picioare" pe care "distribuitorii" si le aduceau in sistem: fiecare era instigat sa inscrie cat mai multi in sistem, ei devenind "sponsori" sau "indrumatori" ai acelora. Practic, fiecare isi construia un nod de retea. "Picioarele" trebuiau sa-si faca alte picioare, care sa aduca alte picioruse. Pentru ca Amway tanjea la acoperire totala. Pe cine il ducea capul, realiza repede ca nu din vanzare directa se va umple de bani, ci din constructia unei retele proprii care sa se autogenereze, aducandu-i, dupa un algoritm anume, un comision tot mai gras din suma veniturilor celor de sub el. Ca in orice sistem piramidal, castigau doar cei care se miscau iute, sa ajunga in varf pe o piata inca virgina: caci exista mereu un indice previzibil de saturatie. Ultimii veniti alergau cel mai mult, pentru cele mai mici compensatii. Majoritatea erau vrajiti sportiv, cu tot felul de puncte: la atatea puncte obtinute esti un client de smarald, la atatea ai obtinut o tichie de margaritar. Cand nivelul de saturatie a fost atins, afacerea s-a stins incet, fara surle si victime: la urma urmei, nimeni nu vindea, toti erau doar niste simpli clienti, "dependenti" de niste produse. De aproape un an, Afacerea s-a intors. Majoritatea prozelitilor ei (foarte multi noi veniti, ca amicul meu) se feresc sa vorbeasca de Amway: caci e altceva! Acum sistemul se numeste Network 21 si ofera o gama uriasa de produse, nu doar detergenti. Exista si o piata virtuala, care se numeste Vebso. Oficial, nici acum nu se vinde si se cumpara, ci doar se "recomanda" si se consuma. Asta, de altfel, sunt majoritatea: consumatori. Cum sistemul se bazeaza si acum pe inmultirea "picioarelor", toti amarastenii care-au sosit ultimii viseaza la punctele de smarald sau de margaritar (ca bani n-o sa vada), isi fac liste lungi de prieteni si cunostinte si n-au alta grija decat sa-i piseze zilnic cu telefoanele, propovaduindu-le despre marea Afacere. Blajinul meu amic a ajuns de nerecunoscut: mereu cu fata transfigurata, de parca l-ar fi vazut pe Iisus intr-o balta de detergent, nu mai poate lega cu nimeni trei vorbe in care sa vorbeasca despre altceva decat despre Afacere. In ultima vreme e suparat pe nevasta-sa ca nu vrea cu nici un pret sa intre-n sistem. I-a spus ca, daca l-ar pune sa aleaga intre ea si Afacere, va alege Afacerea. Cam asta-i Tabula Rasa.