Afinitati elective

Potrivit unor bucoavne patetice, la 1857 se inaugura, intre Constanta si Cernavoda, "una din primele cai ferate din Romania". Asta asa, de dragul expresiei, din moment ce, la vremea aceea, romanii n-aveau nici o "gara" cu Dobrogea. Poate doar niste "afinitati elective", vorba lui Goethe. In euforia ce-a urmat razboiului de independenta, Anghel Saligny cladi, peste Dunare, cel mai strasnic pod feroviar al epocii. Inaugurarea acestuia, la 1895, consfintea "conectarea" reala a Dobrogei la patria mama. Drumul de fier putea lega, de acum, Constanta de capitala. Afinitatile au fost pecetluite si prin drumuri de piatra. Apoi drumuri de-asfalt. Cu decenii in urma, incepeau si lucrari marete la o autostrada. Euforia ce-a urmat revolutiei din 1989 ne mobiliza pe toti sa cladim capitalismul, asa ca n-a mai ramas nimeni sa munceasca la ea. De fapt, n-a mai ramas nimeni, nicaieri, sa munceasca. Abia mai gaseam cu ce carpi "greaua mostenire lasata". Balta. Cand marinarul Traian Basescu deveni ministrul Transporturilor, constantenii simteau iarasi izul euforiei: in sfarsit urmau sa se reconecteze, real, la patria mama. Autostrada, insa, parea o chestiune mai grea decat drumul pe apa. Sigur, vocile-s impartite: unii numara peticele puse, ceilalti gaurile ramase. Nimic nu-i mai greu de sedus si mai lesne de-abandonat ca istoria recenta. De-aia raman circumspect fata de judecatile marcate de-o anume "proximitate". Cum ar fi pasiunea cu care, subit, anumiti istorici s-au apucat sa cerceteze taman perioada cand marinarul Basescu era conectat la timona Transporturilor. Macar ca studiul e comandat de un institut rival marinarului, PSD. Acelasi care patroneaza, de trei ani, si Transporturile. Si-al carui sef abia acum a aflat cum "stam" cu autostrada, gasind chestiunea "inadmisibila". Deci inca un subiect de artag stiintific: pana-si regleaza cercetatorii jargonul, o sa le reguleze, pe toate, istoria. Sa revenim, mai bine, la afinitatile elective si la autostrazile virtuale ce leaga Constanta de capitala. Intortocheate-s, de pilda, caile votului prin care un tip venit de la capitala devenea cel mai teribil primar al Constantei iar un constantean ajungea sa-i carmeasca eroic pe bucuresteni printre recifele de sector ale PSD. Un schimb care nu ne dezvaluie, insa, alte conexiuni. Sa-ncercam alta conexiune. Recent, PSD si-a bagat in maneca un "as" constantean care-i gata sa sara-n razbel pentru tronul capitalei: fost independent, fost primar de sector, fost candidat liberal la functia de primar general, George Padure simti, brusc, chemarea social-democrata si intra, cu surle si firme, in PSD. Vezi bine, "afinitatile elective": "aici s-a facut performanta politica si institutionala, spre binele Romaniei!", isi justificase Padure rapida indragostire. Adaugand ca, spre binele capitalei, el si-ar dori sa faca performanta electorala in batalia pentru primarie. Bata-le sa le bata de afinitati: ce distractie, sa vezi doi constanteni caftindu-se pentru capitala. "Sunt in stare sa candidez", a aruncat manusa Padure, laudandu-se ca e plin de idei privind administrarea Bucurestiului. Sa recapitulam, deocamdata, ideile sale mai vechi. George Padure a fost, intai, picolo. Apoi ospatar, barman, sef de unitate si stewart pe vapor. Apoi emigrant, patron belgian si negutator cu produse electronice: astfel se nastea, in `87, legenda Gepa. Euforia revolutiei l-a ademenit inapoi in tara. In 1990, in Constanta, infiinta, impreuna cu mama sa, firma Gepa Electro Center. Nu i-a priit atmosfera, caci si-a mutat iute calabalacul in Bucuresti. Dupa revolutie, toata lumea dorea sa stea cu burta in sus, la televizor, asa ca cererea mare de aparate il ajuta sa-si extinda taraba. In `92 era partener de afaceri cu Primaria capitalei. Mama lui se retrage, lasandu-l asociat unic. Pana in `96, cand un misterios spaniol domiciliat in Belgia, Juan Berruezo, preia 32,8% din actiunile Gepa. In visele lui George Padure aparea tot mai des Primaria sectorului 1; il obseda in asemenea hal incat nu s-a lasat pana nu a avut-o. Tocmai atunci, dolarul latra de cateva ori la leu si multe afaceri incepura sa dardaie. Cu un ochi la primarie si altul la afacerile aflate-n declin, fostul picolo pritoci un plan care sa-i salveze firma. Cea mai tare idee era sa stranga bani de la populatie: asa se face ca, in octombrie `97, lansa, impreuna cu belgianul spaniolul, campania "Un pic mai bine pentru dumneavoastra," pentru fondarea societatii Gepa SA. Banii stransi de la ciorapul poporului ( 50 de milioane de actiuni la 1000 de lei actiunea) urmau sa fie pompati intr-un lant de 17 magazine Gepa, ce urmau sa fie deschise in marile orase din tara, inclusiv in Constanta. Evident, printre naivii care-au percutat la apel au fost si-o gramada de constanteni. Care, dupa ce-au subscris cu diverse sume pentru calitatea de actionar Gepa, n-au mai primit nici o veste despre parale: de cinci ani si jumatate asteapta un semn, un anunt, un raport, o scrisoare. Chiar si teparii de la FNI se osteneau, de cateva ori pe an, sa trimita investitorilor niste chestionare sau scrisorele amabile, ca sa potenteze sloganul "dormi linistit, FNI vegheaza pentru tine". Pentru cei aproape 5000 de actionari Gepa, "binele" n-a fost pe masura sloganului. N-a fost un strop. De fapt, n-a fost nimic. Mi-a ajuns in mana "prospectul de emisiune" si-am aflat ca, fireste, actionarii aveau "dreptul la dividende, drept de vot in Adunarea generala, drept de a fi alesi in organele de conducere ale societatii." Dupa actionarii cu care-am vorbit, societatea nici nu putea functiona legal din moment ce, in toti acesti ani, nu fusesera convocati niciodata. Isi inchipuiau ca AGA nu putea exista fara ei. Actionarii "marunti" - adica majoritatea- au fost buni doar sa cotizeze la pornirea afacerii. Cam asa e si mecanismul electoral. Toate afacerile politice incep prin "subscriptie" publica, caci aportul celor multi si marunti este capital. Cam aici se opresc afinitatile elective. Dupa aia, n-o sa vezi vreun alegator din popor convocat in vreo AGA, nimeni nu se va osteni sa-i mai dea socoteala, sa-l informeze, macar, ce decizii s-au luat (si) in numele lui. Actionarii marunti nu mananca Rasdaq pe paine si-ar fi tare mirati de-ar afla ca afacerea "lor" mai exista. George Padure declarase, candva si pe undeva, ca i-a mers foarte nasol cu campania, abia reusind sa adune vreo 4 miliarde si jumatate, suma pe care-a fost "nevoit" sa o completeze personal pana la noua miliarde, ca sa poata infiinta afurisita aia de Gepa. Fireste ca-si permitea, acum, sa actioneze discretionar intr-o firma care, doar teoretic, "apartinuse" celor multi si marunti. Cu "maruntisul" din patrimoniul Gepa SA, el anuntase ca va deschide, totusi, cinci magazine, dintre care unul si in Constanta. Pana la urma, nu s-a putut nici atat. Ca sa-si revina, si-a orientat, apoi, interesul spre exportul de armament. Pentru asta, fireste, a infiintat, insa, o alta societate, Romtrade Special SA. Fiind asa speciala, n-a mers nici asta. Nici o problema, putea sa incerce alta: Gepa Decor. Ori sa se bage-ntr-o afacere care exista deja. Atunci se intra imprejur si dadu cu ochii de PSD. La fix, s-au gasit! Candva, fusese intrebat daca vrea sa bage si-n alte domenii decat comertul. "In nici un caz!", spuse el. "Asta am facut toata viata si e singurul lucru la care ma pricep!". Adica n-are, domnule, nici o gara cu primaria sau cu politica! Doar niste biete de afinitati elective cu PSD. Care se-asteapta, de-acum, sa o duca "un pic si mai bine". Chiar daca in sondaje va iesi un pic si mai nasol.