Al Patrulea Liberal Democrat a plecat la drum

In politica romaneasca, spre deosebire de lumea basmelor, cifra "trei" a capatat semnificatii magice de-a lungul timpului doar accidental. In epoca postdecembrista si-a dovedit "potentialul energetic" o singura data - la numaratul mandatelor prezidentiale detinute de Ion Iliescu...

Va propunem astazi o poveste atipica, decupata din peisajul dambovitean, in care confruntarea simbolica a valorilor absolute ale Binelui si ale Raului este inlocuita de lupta surda pentru cucerirea puterii. Printr-un exercitiu al imaginatiei, Partidul National Liberal ar putea deveni un imparat, ieri viteaz si combativ, azi batran si insingurat, a carui unica bucurie autentica, independenta de interese economice efemere, a ramas mostenirea sa ideologica seculara. Protagonistul principal, cel care va incerca sa-i rapeasca vechiului reprezentant al dreptei politice autohtone identitatea si istoria ar fi nou-formatul Partid Liberal Democrat. Traian Basescu nu poate fi altceva decat balaurul cel rau si mare in sondaje, in timp ce Partidului Democrat i s-ar potrivi perfect rolul de armasar care, hranindu-se cu avantajele pe care le ofera exercitarea puterii politice, creste intr-o zi in cat altii in zece. In acelasi cadru, dar intr-un plan secund, regasim Partidul Social Democrat, deocamdata personaj episodic, dar care de-abia asteapta momentul prielnic pentru a se da de trei ori peste cap, reajungand, astfel, la carma tarii. Din povestea noastra suprapopulata de personaje, dar saraca in eroi, nu trebuie sa lipseasca prototipul eternului tovaras de guvernare - UDMR, lighioane si oratanii cu tendinte extremiste, "Motanul Felix" plus multe alte gaze, toate blocate la sub 2% in sondaje. Revenind la firul epic, putem spune ca multi s-au incumetat de-a lungul timpului sa vina la puternicul imparat liberal fie sa peteasca vechea lui mostenire politica, fie sa o rapeasca pur si simplu. Manati de dragoste ori de interes, s-au aventurat aproape orbeste pe acest traseu politic, batatorit pana la un punct, dar neumblat si plin de primejdii dincolo de respectivul reper. Printre exemple, fractionisti, liberali sinceri, liberali moderati sau drapelisti in epoca moderna, PNL-Gheorghe Tatarescu dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial sau PNL-AT, PNL-CD, PL `93 in anii `90 - de toti s-a ales praful. Intre acestia, o categorie distincta au constituit-o gruparile liberal-democrate. Ca in orice poveste, primul care si-a asumat provocarea a fost, si la propriu si la figurat, fratele cel mare, Partidul Liberal Democrat-1885 (intemeietorul lui era Dumitru Bratianu, frate cu Ion C. Bratianu, cu patru ani mai in varsta). Dupa ce prima tentativa fractionista a esuat, a venit randul fratelui mijlociu, gruparea liberal-democrata a lui Nicolae Fleva (1895), sa dea gres. Ca in orice poveste, toata lumea se astepta ca cel de-al treilea produs al acestei inedite directii ideologice, Partidul Liberal Democrat al lui Ioan Th. Florescu, sa isi adjudece mult-dorita mostenire identitara a PNL. Paradoxal, insa, nici acesta nu a reusit sa devina mai mult decat o simpla formatiune de buzunar, inghitita rapid de greii scenei politice a vremii. Pe suportul faptic mai sus evocat, al Patrulea Liberal Democrat se incumeta acum sa traseze un arc peste timp, contestand la randu-i legitimitatea actualei conduceri a PNL. Ramane de vazut daca, pentru prima oara, al Patrulea e cel mai voinic sau daca, dimpotriva, totul se va transforma intr-o banala poveste cu petro-liberali si pseudo-liberali... de adormit copiii.