Amenintarea

Imediat dupa pierderea alegerilor prezidentiale, liderii PSD au intrat intr-o vrie totala, sinonima cu disperarea apocaliptica. Lesne de inteles motivele: socul a fost resimtit cu un recul incredibil de puternic, intrucat nimeni nu se mai astepta la infrangere (chiar si multi oameni ai Aliantei, parlamentari acum, nu mai visau la victorie), timpul pentru a-si acoperi urmele devenise mai mult decat critic, borcanul de miere, a se citi Romania, din care se infruptasera pe saturate nu putea fi inchis atat de repede astfel incat sa nu mai lase nimic celor ce veneau dupa ei.PSD reusise mai multe performante, in viziunea liderilor sai aroganti si corupti, in realitate, actiuni de tip fanariot care i-au costat scump. Mai precis, intreaga Romanie se transformase intr-un mare uger la care aveau acces numai oamenii PSD sau chiar oameni din opozitie, actuala putere, apropiati insa de sistemul mafiot de afaceri al partidului stat. De asemenea, aroganta liderilor sai, coroborata cu lipsa oricaror limite in a face bani pe spinarea romanului, au insemnat sfarsitul guvernarii PSD. In disperarea ce i-a cuprins, liderii PSD nu au strans totul in urma lor. Nu si-au acoperit toate urmele. Nu au parjolit chiar toate holdele si otravit toate fantanile.Cu sau fara buna stiinta, PSD a lasat in curtea Aliantei un cal troian, letal. Acesta nu este altceva decat sistemul infailibil de drenare a banilor publici, in buzunarele clientelei de partid. Sosirea Aliantei la guvernare nu a facut altceva decat sa schimbe numele beneficiarilor acestui sistem, care inca lucreaza ca uns. Desigur, nu aceasta este tragedia. Pui un om vertical, moral, drept sa conduca o structura corupta, se va bate cu ea fara a capitula vreodata. Pui insa un om despre care doar crezi ca este vertical, moral si drept pe o structura care dreneaza bani, el va saliva pana cand se va dedulci la borcanul cu miere. Iar acest lucru este valabil, indiferent de numele formatiunii politice pe care o reprezinta.Deja astfel de cazuri incep sa devina vizibile cu ochiul liber. Oameni care in campania electorala nu scoteau PSD din corupti, mafioti, sistem clientelar incep sa devina, cu bucurie chiar, beneficiarii acestui sistem. Este adevarat ca puterea si banul iau mintile. Mai presus insa de orice ispita sau tentatie, ar trebui sa stea promisiunile facute oamenilor de pe strada. Barbatul sau femeia, tanarul sau batranul care au strans mana unui candidat al Aliantei nu au facut-o din complezenta, votul a aratat ca au facut-o cu speranta de schimbare, poate ultima. Cu speranta ca, in sfarsit, vor avea o guvernare centrala si locala dreapta si justa.Nici nu s-a scurs anul guvernarii si deja anumiti oameni ai Aliantei una trambiteaza referitor la coruptie, iar alta fac in realitate. In campanie, era destul de greu sa vezi ce se ascundea in spatele unui om care mai avea putin si pleca la cruciada impotriva PSD. Mai toti au fost creditati cu buna credinta.Desigur, se pune intrebarea: cine i-a pus in functii ? Nu se stia de caracterul lor ?Poate o parte din vina o poarta si cel ce i-a sustinut, oricine ar fi acesta. Vinovatul principal este insa cel care ajuns in functia de conducere intelege ca face mai mult rau decat bine, dar se incapataneaza sa se tina de scaun. In orice stat civilizat nu este nevoie de interventia ferma a celui care a girat pe functie un astfel de personaj. Cand sunt dovedite legaturi evidente cu grupari mafiote, cand imaginea formatiunii politice la guvernare este in pericol, cand omul este clar depasit de rigorile functiei sale, exista institutia demisiei de onoare. Numai ca in astfel de state exista in primul rand onoare.Ar trebui ca, periodic, mai toti oamenii Aliantei pusi sa coordoneze institutii unde tentatia de a te infige in banul public este extrem de mare sa treaca un test de poligraf, iar intrebarile cheie sa fie: cat anume din programul de guvernare ati indeplinit, cand ati strans ultima oara mana unui om de pe strada si ati vorbit cu el, v-ati montat si dumneavoastra un aparat de colectare la ugerul creat de PSD ? S-ar putea, ca in unele cazuri, acele poligrafului sa sara in tavan.Amenintarea Aliantei nu mai este PSD, incapabil sa se reformeze cu un Mircea Geoana prea slab, prea insipid, incolor si inodor si cu cei doi lideri-fanarioti: Adrian Nastase si Miron Mitrea. Amenintarea Aliantei vine de la proprii sai oameni, carora le sticlesc ochii la vederea banilor, care se ling pe degete si devin beneficiarii sistemului PSD. De la oamenii care in campanie pareau a avea inima de miel si chip de lup, iar acum, cand se afla la putere, se dovedesc a avea inima de lup si chip de miel.