Amenintari in coalitie

Parteneriatul pentru România PSD - PD-L a intrat în faza ameninţărilor reciproce, ale căror efecte avem toate şansele să le vedem după euroalegeri sau, cel mai probabil, după prezidenţiale. 

Apropierea dintre PSD şi PD-L sub pretextul asigurării unei stabilităţi politice şi a actului de guvernare începe să dea semne de „oboseală". Orgoliile, antipatiile şi nemulţumirile, existente atât în tabăra social-democrată, cât şi în cea democrat-liberală, sunt din ce în ce mai greu de stăpânit sau de ascuns. Dacă n-am fi fost într-un an electoral cu dublă miză - europarlamentarele şi alegerile prezidenţiale, poate situaţia ar fi putut fi ţinută sub control... până în anul 2012. Aşa că, românii sunt nevoiţi să asiste la un război al declaraţiilor în care partenerii de coaliţie încearcă să-şi paseze de la unul la altul incoerenţele înregistrate în procesul de guvernare. Această mascaradă vine în condiţiile în care, în plină criză economică, nu cred că vreunul dintre partidele reprezentate în Parlament ar avea curajul să-şi asume, singur, guvernarea ţării.

Şi atunci, ce rost mai au ameninţările dintre PSD şi PD-L? Ce rost are rolul de opozant la guvernare, pe care social-democraţii încearcă să şi-l aroge?... Politicienii noştri par să nu mai aibă limite, iar dorinţa de a deţine puterea îi face să se preteze la tertipuri care sper că se vor dovedi ineficiente. Spun sper pentru că tot ceea ce se încearcă acum nu are drept scop decât păcălirea electoratului, astfel încât, la alegerile europarlamentare şi la cele prezidenţiale, românul să voteze oamenii propuşi de un partid sau altul, pe considerentul că aceia ar fi cei mai buni. Însă o atitudine de acest gen dovedeşte că politicienii jignesc inteligenţa românului, iar asta s-ar putea să-i coste... tot electoral.

Ne-am săturat de scandaluri inutile, de fuga de răspundere şi de politicieni care ştiu doar să mânuiască vorbele în interes personal sau de grup, iar odată ajunşi pe funcţiile râvnite, uită de cei mulţi, de cei care le-au facilitat promovarea şi de adevăratele probleme ale comunităţilor din care provin sau le reprezintă.

În loc să arate cu degetul unii spre alţii, în loc să se ameninţe cu trimiterea în opoziţie după prezidenţiale, mai bine ar demonstra responsabilitate şi, dacă tot au acceptat guvernarea împreună, să identifice măsurile corecte, eficiente, pentru ieşirea din criză şi limitarea efectelor ei asupra populaţiei.