Angajaţii de la impozite merită un SPIT

Voi fi blamată şi ocărâtă, dar simt nevoia stringentă de a fi vox populi. Vroiam să fac un top al angajaţilor bugetari cu doza cea mai mare de tupeu şi zeflemea, dar mă opresc la locul I din clasamentul meu, urmând ca restul de spaţii să le adăugaţi voi.

Se face că a trebuit să-mi schimb buletinul, o chestiune administrativă cât se poate de banală şi de puţin generatoare de nervi. În primul rând, actele de identitate se fac la City Park Mall, tot acolo se plătesc şi dările către SPIT (prefer să nu mai pun şi restul de litere de la abreviere, cunoscătorii de engleză ştiu de ce!) şi multe altele. Sistemul a fost gândit (sigur de către un străin, pentru români) astfel încât să nu se mai facă interminabile cozi, fiecare luându-şi câte un bon de ordine. Aşadar, ştiind câte persoane mai ai în faţă, poţi merge prin minunatele magazine să caşti gura. Zis şi făcut... am luat bon de ordine la SPIT şi apoi la cărţile de identitate. Câte 20 de persoane în faţa mea în ambele locuri, motiv pentru care am crezut de cuviinţă că am timp să merg să-mi cumpăr un suc... Mare greşeală! Am întârziat 10 minute, maxim, iar când m-am întors, situaţia numerelor „de pe tricouri" era următoarea: la buletine îmi trecuse rândul, iar la SPIT mai aveam 19 persoane în faţă. Şoc! Aşa că m-am aşezat la măsuţă şi am observat ce se întâmplă la SPIT, unde erau două ghişee deschise. Păi, intra o persoană, casieriţa ieşea şi mergea la toaletă, apoi îşi mai găsea neamuri pe hol cu care trebuia să împărtăşească noutăţile, apoi se întorcea la ghişeu, unde o aştepta plătitorul, care fierbea de nervi. Nu trec două minute şi iese şi cealaltă duduie, care s-a îndreptat în altă parte şi s-a întors, după 20 de minute, nu exagerez, cu o pungă de cumpărături. Şi tot aşa, până când se făcea că într-o oră au fost servite patru persoane. Menţionez că din cele 20 de persoane care erau în faţa mea, vreo 10 au plecat, iar restul au trecut în revistă toate înjurăturile de mamă, Dumnezeu, Paşte, morţi şi altele, pe care le cunoşteau. Între timp, la buletine nu aştepta nimeni afară, angajaţii de acolo făcându-şi treaba. După două ore şi jumătate şi 10 persoane la SPIT, plus o stare generală non- ZEN, am luat bon la buletine. Aveam şapte persoane înainte! Nici nu am apucat să mă uit la ceas, că în cel mult 10 minute ieşeam din Mall. Cum se poate? Nu voi înţelege în veci de ce angajaţii aceia se comportă aşa la MUNCĂ. Dacă nu vrei să munceşti, dacă oamenii ăia care vin şi DAU bani, nu iau, sunt nişte intruşi care te deranjează de la masă sau din bârfă, de ce nu-ţi cauţi altceva de muncă? Sunt sigură că există o listă interminabilă de persoane şomere care ar face orice să lucreze undeva şi care, cu gândul la copiii de acasă pe care trebuie să-i hrănească, lasă shopping-ul pe altă dată şi bârfele pentru după program. Nu-i aşa că am vrea să facem parte din comisia de evaluare a muncii ăstora?