Apropo de polițiștii torționari. Ce-mi spunea, cândva, un șef din Jandarmeria Constanța

• Povestea care a îngrozit România, zilele astea, a fost cea cu niște polițiști, printre care-ATENȚIE și niște femei-, au luat cu forța și dus, pe un loc viran, doi bărbați.

Acolo, asemenea practicilor cămătărești, sau chiar mafiote, polițiștii i-au umilit, și bătut, pe cei doi pentru că nu purtaseră, nu știu pe unde, masca medicală de protecție.
Repet: printre polițiștii, pe care îi putem numi fără să greșim, torționari, în această cauză se aflau și niște femei.
Și de atunci, de când am auzit povestea asta, mă tot frământă ceva: niciunul din cei care au participat la umilirea acelor doi oameni de către polițiști nu a avut puțină minte?
 

Măcar un pic! Să le fi spus celorlalți: „stați mă! Opriți-vă! Oameni suntem! Ce aveți cu ei?”

Sau să fi pus, dacă nu se putea înțelege cu ceilalți colegi, să fi pus mâna pe telefon, sau să dea prin stație, și să ceară ajutoare.
Dar ajutoare, să îi scape pe bieții oameni, nu să îi bată mai tare.

Și de când se tot vorbește de asta ma tot gândesc la ce îmi spunea cândva colonelul Petrică Stoicoci comandandantul de atunci la ceea ce se numea Batalionul de Jandarmi Constanța.

Prin 2001-2002. Sunt ani mulți de atunci.
Îmi spunea ce îi învăța el pe subordonați.
 

„Face cel cu care aveți de-a face pe nebunul? Încalcă legea? Este recalcitrant? Pune-i cătușele, că legea îți permite, și aplică-i amenda maximă permisă de lege”.

„Și dacă respecți toate astea are cine să îl bată. La ce pățește el acasă de la nevastă, de la părinți, de la cei cu care are de-a face de nu îi mai trebuie pentru viitor”. Cam asta îmi spune fostu comandat de la Palas.

Cred ca avea dreptatea mare. Principiile colonelului Stoicoci se pot aplica și acum chiar dacă de atunci au trecut vreo două decenii.
Iar Poliția era altfel văzută azi.

Cu mai mult respect. Cu foarte mult chiar.